1,194 matches
-
mintea umană are tendința de a reduce simultaneitatea proceselor la înlănțuirea lor cauzală, caz în care ceea ce se petrece concomitent nouă ne apare ca petrecîndu-se liniar. Cuantic vorbind, un foton parcurge distanța dintre două puncte A și B printr-o infinitate de traiectorii simultane, numai că ochiul uman reduce toate traiectoriile la orizontala unui traseu unic. De aici paradoxul interferenței undelor la trecerea prin două fante. Dacă aplicăm ideea la istoria universului, atunci trecutul lui nu e unic, la mijloc fiind
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
numai că ochiul uman reduce toate traiectoriile la orizontala unui traseu unic. De aici paradoxul interferenței undelor la trecerea prin două fante. Dacă aplicăm ideea la istoria universului, atunci trecutul lui nu e unic, la mijloc fiind mai degrabă o infinitate de istorii posibile, pe care le modificăm de fiecare dată cînd cercetăm trecutul. A da o variantă de istorie drept singurul trecut plauzibil e o inconsecvență la care, din rațiuni de comoditate a minții, recurgem mereu. Cînd e vorba de
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
specioase - cu pretenția unora din exil de a oferi mereu peltelele exemplarității lor. ...Și totuși pensia ar fi cu totul mizeră față de cheltuieli. 15-16 decembrie 1993 Astă noapte am visat marea - ca-ntotdeauna - iarna - mai ales iarna o visez. O infinitate de albastru, o plajă goală - peste tot erau ruinele castelelor de nisip, urmele jocurilor la țărm. Valurile mă hipnotizau și iarăși sentimentul frumuseții insuportabile, al unei fericiri care devine suferință. Astăzi - 16 decembrie - comemorarea Timișoarei - a morților din decembrie. „Revoluția
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
zbate de ani între lașitate și neîmplinire? Totul e să știi cum să gândești la condițional!... Interferența „A-și schimba expresia” - „Radiație electromagnetică (emisă de un corp incandescent sau luminescent) care impresionează ochiul”: din lipsă de iluzii, Lumina cade în infinitatea ei, atingând un alt infinit unde încă nu se știe de verbul „a fi”, ceea ce în egală măsură face incognoscibil „a te înșela”. Dominanta nu poate fi decât un haos virgin, unde nu te poți regăsi decât în formă pură
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
ascunzi facandu-mi slovele să se piardă în negura uitării? Alergi prin căile timpului? Dansezi printre stele? Plutești în valsul caii lactee? Întoarce-te! Sopteste-mi cuvinte nescrise încă, Fa-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului. TU, muză adormita în palatul uitării, Trezește-te! U Adu-mi limpezimea gândurilor, Trezește în mine ardoarea cuvintelor , Fă litere să-mi umple mormane de cărți. Aprinde-mi văpaia inimii, patrunde-mi în suflet și fa-ma să-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
și te ascunzifacandu-mi slovele să se piardă în negura uitării?Alergi prin căile timpului? Dansezi printre stele? Plutești în valsul caii lactee? Întoarce-te!Sopteste-mi cuvinte nescrise încă,Fa-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului.TU, muză adormita în palatul uitării,Trezește-te! UAdu-mi limpezimea gândurilor,Trezește în mine ardoarea cuvintelor ,Fă litere să-mi umple mormane de carti.Aprinde-mi văpaia inimii, patrunde-mi în suflet și fa-masa-mi dăruiesc creația lumii intregiSufletelor rătăcite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
și cinstirea lor, reprezintă o primă încercare de a reda circuitului cultural românesc contemporan o parte dintre textele esențiale, dar mai puțin cunoscute ale marelui teolog. „Fiind un chip al lui Dumnezeu, icoana ne ajută să transcendem finitul chipului spre infinitatea lui Dumnezeu. Chiar chipul omului ne îndeamnă la o transcendere a lui“, spune Părintele Stăniloae. Părintele Stăniloae: O teologie a icoanei. Studii. Editura Anastasia, București, 2005. Preț: 28,00 lei.
Agenda2005-37-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284192_a_285521]
-
el însuși. S-a mirat portarul și l-a lăsat în apele lui. Strângea din ochi, dar gândurile îi alergau pe căile neuronilor, ca trenurile printr-un nod de cale ferată, circuitându-i sufletul. Simțea că în fața lui se deschisese o infinitate de drumuri, ca niște raze, dar toate erau blocate cu bariere, care clipeau cu luminițe roșii și alarme șuierătoare. Încerca să oprească mașina, dar în spatele mașinii alergau și urlau ca lupii, Casapu, Spârcâiac, cu toți bețivii lui de la cârciumă, iar
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
viață prin însușirile ce El i le-a stabilit , impunându-le însăși știința după care ele interacționează în masa materiei din care e construit totul în universul pe care noi ca oameni îl simțim și rămânem uimiți de gingășia și infinitatea lui . Astfel știința nu este cauza creației universale , ci este doar procedeeul , maniera prin care ni s-au dat toate lucrurile în obiectivele noastre ,ca oameni creați de mâna Celui care s-a lăsat ucis pe Golgota de către poporul evreu
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
față de alții Omul este mărginit, posibilitățile lui fiind limitate. Dumnezeu este Ființă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, oglindind în ființa ei ceva din strălucirea și infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinții Părinți spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în cinstirea sfintelor icoane nu cinstim lemnul și culoarea, ci pe cel reprezentat. Tot așa, întâlnind omul, care este chipul lui Dumnezeu, cinstea dată
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
fel; îi știu, de-acum, punctele slabe. Și-apoi, am nevoie de un adversar pe măsură. Nu pot continua CRONICA INFAMĂ lipsindu-mă de personajul principal... § Ți-ai notat în jurnal: Sunt nemuritor! Fiecare secundă a existenței mele cuprinde o infinitate de momente. INFINITUL în FINIT! Trăiesc, așadar, în cursul vieții nesfârșituri. Dacă aș avea un creier capabil să lucreze cu o viteză corespunzătoare infinității de secvențe pe care le parcurg fără să le pot consemna, aș face din Stațiunea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
personajul principal... § Ți-ai notat în jurnal: Sunt nemuritor! Fiecare secundă a existenței mele cuprinde o infinitate de momente. INFINITUL în FINIT! Trăiesc, așadar, în cursul vieții nesfârșituri. Dacă aș avea un creier capabil să lucreze cu o viteză corespunzătoare infinității de secvențe pe care le parcurg fără să le pot consemna, aș face din Stațiunea o carte pe care nu ar putea să o cuprindă nici o bibliotecă din lume. Toate la un loc. Nici toate computerele inventate și neinventate încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tine. Nu le regreți, nu te regretă, erați incompatibili. Două singurătăți suportabile duc, alăturate, la una insuportabilă. Poate Femeia solară... Scrii. Noaptea, experiențele de peste zi capătă dimensiuni neverosimile: proiecția lor deformată se constituie în pagini: pentru fiecare capitol ai o infinitate de posibilități. Dumnezeu, când a făcut Lumea, a avut una singură, de aceea a ieșit cum a ieșit. În Stațiunea, dacă vrei, poți să-l căsătorești pe Actor cu Darling, să-l pui pe Filozof să-l ucidă pe Romancier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment Înainte să răspundă. — Silogismul domniei voastre e unul Îndrăzneț, cardinale, replică el Încercând să mențină un ton potolit. Eu fac deosebire Între infinitatea lui Dumnezeu, maiestatea Bisericii și scurtul veac al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele. Fața lui Acquasparta se Încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iar botezul s-a Întâmplat abia În deceniul patru al secolului al XX-lea. Strict matematic, „numărul de aur” este egal cu rădăcina pătrată a lui 5 adunat cu 1 și Împărțit la 2, adică 1,61803... și urmează o infinitate de zecimale care - atenție! - nu se repetă niciodată. Și să știi că au fost calculate până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar... Caracterul său magic este accentuat de bizareria că, făcând raportul dintre termenii succesivi ai șirului lui Fibonacci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea sa ulterioară devine o chestiune formală. Devastat de o sălbatică spaimă, Demiurgul a creat el Însuși o infinitate de asemenea imagini imperfecte, schematice, umbre palide cum zice Platon - ale Dumnezeirii, oferindu-le ca ofrande succesive celui care, de fapt, pe El Îl vânează de-o eternitate. Oamenii sunt nesfârșite contingente de sosii ale divinității, azvârlite ca pradă amăgitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unele față de altele sau poate În situarea, Într-un anume fel ori Într-un anume raport cu ansamblul, chiar a mesei goale la care stăteam și cugetam, se afla capătul firului ce ducea la țintă. Dar unde? Potențial, exista o infinitate de astfel de puncte de pornire. Și un număr practic incomensurabil de locuri egal-posibile unde niște hârtii se puteau pierde În mulțimea descurajantă a altor mii de hârtii. Pentru că Statutul ar fi fost la fel de bine ascuns Între oricare două foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acră ca strugurii la care nu ajung. Am avut și noroc, de ce să nu recunosc, dar norocul Îi ajută pe cei care merită. Totul a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat, o acoperă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cărți prin semiîntuneric, fără voia mea am fost cuprins de o senzație de tristețe și descurajare. Nu mă puteam abține să mă gîndesc că, dacă eu, din pură Întîmplare, descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie enervată, fie melancolică, fie Încruntându-se cu un aer de superioritate, expresia i se transforma imperceptibil. Îmi dădea impresia unei femei instabile și, tocmai de aceea, oarecum periculoase. Nu era genul de femeie pe care să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o mașinărie animată de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemeni unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemeni unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers, două scrisori, una trimisă din Rhodos - din cauza zăpezii din Lycia - lui Antipater și consacrată infinității lumilor, cealaltă către Dionysos și referindu-se la soartă. în ultima, Diogene din Oenanda povestește un naufragiu, poate cel al lui Epicur în drum spre Lampsakos: înghițit de ape, zdrobit de forța valurilor, rănit de muchiile ascuțite ale stâncilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
evidență trista frumusețe. Căci amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin trei picioare, așa încât, ridicându-se, cilioaiele îți dădeau mereu impresia jenantă a unor trepiede umblătoare. Alături de cele două picioare pe care le are tot omul, cilioaiele mai aveau unul, în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pildă - spuse Aciobăniței zâmbind timid -, nu mi-e somn. Prezența dumneavoastră mă trezește complet. Sunteți nou, de-aia, răspunse tânăra. În curând prezența mea o să vă adoarmă complet. Sunt o fată ca oricare, n-am nimic deosebit. Și sunt o infinitate ca mine. — Interesante valori dați dumneavoastră somnului, schimbă vorba comandantul. — Pentru noi, oricât de ciudat, somnul e esențial, spuse tânăra mediocră. Avem adevărați maeștri la dormit. Ei pot adormi instantaneu, indiferent de împrejurare sau tocmai din cauza ei. Dar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]