398 matches
-
aceste date, menționând doar ceea ce ni se pare indispensabil unei imagini mai omogene despre această instituție. Sub forma sa organizată, Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamțului își are originile în secolul al XVIII-lea. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții sorții, "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Noastră părintească luare aminte și asupra a marilor suferințe a acelor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrânețelor și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnic hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru săraci, bătrâni și infirmi, mai vârtos că prin asemeni așezământul să vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșitorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială și, în oarecare măsură, de reprimare. Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșitorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială și, în oarecare măsură, de reprimare. Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă a vagabonzilor infirmi care agitau viața Iașului epocii). Conform obiceiului, înființarea acestui așezământ a fost elogiat, bombastic, de presa timpului. Astfel, Gazeta de Moldavia, nr. 54/9 iulie 1853, publică traducerea poeziei lui P. Maire: "A.S.A.S. Le Prince Gregoire Ghyca, à l'occasion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a se începe zidirea cea nouă și a se clădi treptat, conform mijloacelor și cu o combinație să se cuprindă și să se înlocuiască cu vreme încăperile cele vechi, câtu va urma lucrul, ospițiul însă nu va înceta a primi infirmi, după închipuirile de astăzi și cel ce va ave... " Veniturile ospiciului au fost relativ mari, 50.000 lei, "care s-au aignuit din paragraful afacerilor de bine a Casei Centrale a Clerului", la care s-au adăugat 12.000 lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
previne, în acest raport, tocmai abuzurile la care ne-am referit în expunerea noastră. După 1874, în Moldova au funcționat următoarele Case de Educație Corecțională: Bisericani -Neamț, Dobrovăț Vaslui, Iași, Pângărați Neamț, Răchitoasa Tecuci (avea un caracter mixt), Oficiul pentru infirmi săraci, necondamnați, "ca fiind suferinzi de boale nervoase" și închisoare pentru vagabonzi sănătoși. Peste două decenii, în 1898, la București, la închisoarea de la Văcărești, se înființează în același spirit o secție a alienaților criminali. Pe lângă aceste unități se prevede înființarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dacă pot veni În culise după discurs pentru a face cunoștință cu Whitman. „Așadar, după cuvântul de deschidere“, Își amintește ea, „vin și intră la mine În cabină mama, tata și fiul de 17 ani Într-un scaun cu rotile, infirm Într-un grad Înaintat, cu paralizie cerebrală. Dânșii Îmi spun: «Kyle suferă de un handicap sever și nu poate merge la școală, șdarț a pus pe picioare o afacere prin eBay, iar anul trecut eu și soțul meu ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
care are privilegiul (de obicei printr-o pedeapsă) de-a cunoaște realitatea secretă a lumii "la care nu au acces muritorii de rând" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant Dicționar de simboluri, Ed. Artemis, 1995). El nu este resimțit niciodată ca un infirm, ci ca un ales: "el se împărtășește din divinitate, este inspirat, poet, taumaturg, vizionar" (Op.cit., p. 383, vol. II). În acest fel trebuie să-i "citim" pe Magul din Povestea magului călător în stele, pe călugărul din Mureșanu, pe Ogur
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
descindere la casa comerciantului Herman Solomon din același oraș. În grajdul casei, poliția a descoperit o cușcă în care era închis un tânăr surd și mut, în etate de 18 ani. Din cercetările făcute s-a putut afla că bietul infirm era ținut închis în cușcă de la vârsta de 6 ani... „Înmormântarea unui erou” este altă știre: La Vaslui sa stins din viață Constantin Țurcanu plutoniermajor, erou, care în toate cele trei războaie, la 1877, împotriva turcilor, la 1913, în campania
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
început a metodelor și metodologiilor utilizate pentru a analiza ipoteza elaborată (explicație, comprehensiune, comparație, metode calitative sau cantitative, argumentare sau demonstrație). Dezvoltarea efectivă a metodelor și metodologiilor are loc în conținutul referatului. Se răspunde la întrebarea “Cum vreau să confirm/infirm ipoteza de lucru?”. 2) Conținutul referatului Conținutul referatului reprezintă partea cea mai extinsă a lucrării. Prin argumentare cititorul se poate familiariza cu un subiect nou sau cu o modalitate nouă de abordare a unor probleme cunoscute. Trebuie prezentate toate ideile
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
bani, și nici un scrupul nu îl împiedică să îl constrângă să îi dea fata și moșia. Îmbogățindu-se întruna, prin cele mai josnice mijloace, Scatiu intră și în politică, ajunge deputat. Dinu Murguleț își pierde și soția, rămâne fără nimic; infirm, se vede nevoit să locuiască la Tincuța, suferind să o vadă roabă în casa „tâlharului”. Traumatizată de umilințele îndurate, dezgustată, tânăra moare. Singur, captiv, bătrânul boier încearcă să evadeze și, printr-un șiretlic, reușește să fugă la conacul său. Acolo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
mare problemă în Republica Umanistă Vandana. (Cât a stat fiecare cu bunicii, se descurcau cum puteau, statul neluându-și nici o obligație de a le asigura hrana zilnică.) Pe de altă parte, localitățile nu mai erau populate decât de bătrâni, de infirmi și de oamenii administrației. Dar și aceștia din urmă erau puțini, marea lor majoritate dându-și demisia pentru a pleca spre a face orice în străinătate pentru salarii mai bune. Așa că bărbații care mai puteau fi văzuți pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
vitregit, traversând „iadul pușFăriilor”, însă „cu fruntea sus și zâmbetul pe buze”. Ion D. Sîrbu a aparținut unei generații „obligate să treacă peste sârma înghimpată, peste terenul minat, prin țara nimănui...” Curajoșii care au îndrăznit totuși să „treacă”, „au rămas infirmi pentru toată viața...” și-un plauzibil exemplu este chiar acest prolific scriitor. Prin natura sa morală, I. D. Sîrbu nu-și va îngădui să pactizeze cu Răul, preferând suferința, izolarea și însingurarea, decât Vă-și trădeze prietenii. A preferat să fie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ai luat, Doamne, arìpile?". Aripile însă nu sunt absente, căci mărturia lipsei nu e în sine o negație; afirmând dureros absența, sufletului i se arată posibila trecere spre ascunsul divin, transparența care se oferă în fiorul inaparentului: "Și ca orice infirm care-și simte/ În brațul secat un fior,/ Dau mereu din arìpile-mi strâmte/ Și-arìpile absente mă dor". Absența care doare e absența unei prezențe înfiorate, unda în care viziunea cerului încă fulgeră, căci dorul formei ce însuflețește materia e o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rezultate. Deși aceast) chestiune crucial) nu este nici m)car pus) în discuție, Singer și colaboratorii s)i declam) c) acele corelații dintre variabilele putere și concentrare, pe de o parte, si r)zboi, pe de alt) parte, confirm) sau infirm) predicțiile celor dou) școli la care fac atât de vag referire. Prima, a doua și a patra regul) sunt, prin urmare, ignorate cu senin)țațe. Teoriile supuse test)rii nu sunt formulate. Modul în care din ele ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
viol colectiv. Deci În urma acestui act de agresiune, barbații apar În calitate de infractori, iar femeia În calitate de victimă. Care este Însă, gradul ei de participare și de răspundere privitor la actul de agresiune produs? 2. Alin,un băiat de 18 ani rămâne infirm pe viată În urma unui act de agresiune din partea unor colegi ( În fața instanței adolescentul infirm apare În calitate de victimă, iar celălalt În calitate de infractor. Se află, Însă, că actul de agresiune a fost consecința bătăilor și al umilințelor la care a fost supus
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
explică -, i-au măcelărit, au mai rămas doar câțiva moșnegi, boșorogi netransportabili, la slujbă. Nu se prea vorbește despre acel eveniment, pentru că i-ar pune pe cei de aici într-o lumină proastă. Ce gene le-au lăsat lor acei infirmi, boșorogi, știindu-se că pe atunci rar se cununau doi tineri din sate diferite? Și ce zestre genetică au sătenii, în consecință? E o enigmă la mijloc. Singura explicație ar fi că au migrat câțiva renegați din satele vecine. Renegați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
negru de supărare! Cine ești tu, să-mi spui mie Farmacistu? Cum ar veni, botezul îl poate face doar o autoritate învestită de lege sau de cutume. Eu nu aveam acest drept, fiind în primul rând un alogen. Și un infirm. - Și cum să-mi faci cartea cadou, mă! Mai ai și nesimțirea asta! S-o dai la toți de pe stradă, ca să mă faci de căcat, să nu mai ies de aicea! Știi cu cât mi-au scăzut vânzările la magazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai atâtea! Dacă ar fi să se râdă de tine...! Vasăzică, asta era. Io, surdul, reușisem să-i aud, io, care nu-i băgam în seamă pe stradă, reușisem să îi descriu. Erau prea previzibili, se simțeau deconspirați de un infirm ca mine. Probabil explicația e pe aici pe undeva. Oamenii au considerat că nu o corecție fizică ar repara prejudiciul produs, ci un răspuns scris. Cu aceeași monedă. Într-un ziar, care să mă distrugă. Sau să fiu judecat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Sportul de performanță românesc a fost, este și va fi cel mai strălucitor ambasador al României! Cu toate obstacolele care, se pun!” Cristian Gațu “Sportul m-a învățat lecția Olimpismului.” Nicu Vlad 3.3.5. Jocurile Paralimpice Deși istoria implicării infirmilor în sportul organizat datează de cel puțin de la începutul secolului XX, identificarea și asocierea cu Jocurile Olimpice a sportivilor invalizi este de dată recentă. După ce a introdus sportul în rândul veteranilor de război din cel de-al doilea Război Mondial, în
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
timp, paraliticul, își fixase privirea cu atenție asupra lor: Nu am nici aur, nici argint - îi spuse Petru - dar ceea ce am îți dau. În numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te și umblă». Și, fără să ezite, a prins îndată infirmul de mână pentru a-l ajuta să se ridice, iar acela, care și-a simțit deja gleznele și picioarele întărindu-se, într-o clipă s-a ridicat, a rămas în picioare și a început să meargă la fel ca toți
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe aceia, pe care minunea i-a mișcat atât de mult. «Bărbați izraeliți! - a spus el - De ce vă mirați de lucrul acesta?De ce vă uitați așa la noi, ca și cum prin puterea și autoritatea noastră l-am fi făcut pe acest infirm să umble? Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri L-a glorificat pe Fiul Său iubit Isus pe care voi L-ați dat în mâinile lui Pilat și L-ați renegat înaintea lui, pe când
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în brațe. A știut să mă mângâie; mi-a șters lacrimile cu atâta blândețe, așa cum numai o mamă poate să o facă. Masacru În asfințit, soarele se destramă lunecând într-o baie de sânge. Stau întins pe plajă ca un infirm și primesc în corp căldura agonică a astrului muribund. Reînnoirea acestui eveniment produce în mine întotdeauna același efect; lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca o pulsare de materie crudă: am impresia că atomii incandescenți se desprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unde e secretar de redacție), „Muguri literari”, „Meșterul Manole”, „Universul literar”, „Înmuguriri”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Cuvântul liber”, „Reporter” ș.a. Din 1937 devine membru al Societății Scriitorilor Români. I s-au atribuit Premiul Societății Scriitorilor Tineri pentru Infirmii (1936) și pentru Nunta de argint (1937), Premiul „Al. I. Brătescu-Voinești” al Ministerului Artelor pentru Casa amintirilor (1942). Semnează și V. Crângu, Mihail Șerban-Crângu. Literatura lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
o devoțiune (aparent) neverosimilă unui țel (aparent) modest: înființarea unui muzeu local de istorie. Atmosfera este plauzibilă, momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
satirei, mai mult picantă decât acidă. Ș. a dat și pagini de memorialistică (Amintiri, 1969), interesante prin scriitorii evocați: Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Artur Gorovei, I. Dragoslav, F. Aderca, Bogdan Amaru, Ionel Teodoreanu ș.a. Scrieri: Idolii de lut, București, 1935; Infirmii, București, 1936; Nunta de argint, București, [1937]; Câinii, București, [1939]; Grădina lui Dumnezeu, București, 1939; Sanda, București, 1941; ed. București, 1971; Casa amintirilor, I-II, București, [1942]; Cântecul uitat, București, [1942]; Fete bătrâne, București, 1946; ed. pref. Mircea Iorgulescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]