385 matches
-
prin comunicări „confidențiale de la om la om” De asemenea, toate organizațiile, inclusiv cele locale, trebuiau să se îngrijească de aprovizionarea cu articole de primă necesitate, de constituirea depozitelor de alimente, de procurarea mijloace de evacuare a copiilor, a bătrânilor, a infirmilor; de procurarea măștilor contra gazelor. În caz de război sau de tulburări, preoții și învățătorii maghiari erau obligați să rămână în mijlocul comunității. Toți cei ce luau parte la orice fel de acțiuni, trebuiau să „păstreze cel mai desăvârșit secret asupra
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Tot în același scop, au fost înregistrate toate „vehiculele cu tracțiune mecanică”, ale căror proprietari erau maghiari de cetățenie română și care au fost repartizați pe sarcini: transport de alimente, de mijloace de protecție, de arme, a copiilor și a infirmilor etc. S-au alcătuit „liste de subscripție”, s-au stabilit „moșiile proprietarilor maghiari”, rânduite pentru găzduirea celor evacuați din orașe (copiii, bătrâni și infirmii) în caz de conflicte, tulburări etc. Toate vizau securitatea populației de etnie maghiară, ca și participarea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
repartizați pe sarcini: transport de alimente, de mijloace de protecție, de arme, a copiilor și a infirmilor etc. S-au alcătuit „liste de subscripție”, s-au stabilit „moșiile proprietarilor maghiari”, rânduite pentru găzduirea celor evacuați din orașe (copiii, bătrâni și infirmii) în caz de conflicte, tulburări etc. Toate vizau securitatea populației de etnie maghiară, ca și participarea „activă la acțiunea de redobândire a Ardealului” întreg. IV. 2. d. Atașatul militar maghiar pe „frontul secret” de la București Din documentele cercetate, se poate
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
și apoi numele persoanelor existente. Persoanele singure sunt prezentate cuplurilor și nu invers. d) Prezentarea în situația în care oaspeții stau pe scaune Prima regulă: Un bărbat se ridică întotdeauna când îi este prezentată o persoană. Singura excepție o constituie infirmii sau bolnavii. A doua regulă: O femeie rămâne pe scaun. Această regulă poate avea însă derogări. Dacă este vorba despre o tânără, ea trebuie să se ridice când este prezentată unei doamne sau unui domn cu mult mai în vârstă
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
și la coborâre nu ne facem loc cu coatele și nu-i împingem pe ceilalți. Dacă există locuri libere nu ne repezim să punem stăpânire pe ele, ci dăm întâietate persoanelor în vârstă, persoanelor cu copii în brațe, femeilor și infirmilor. Dacă suntem așezați pe scaune ne ridicăm să le oferim locurile noastre. Trebuie să fim atenți să nu-i deranjăm pe ceilalți prin gesturi sau vorbe. Dacă totuși s-a întâmplat, ne cerem imediat scuze. Dacă suntem însoțiți, nu vorbim
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
om a cărui cultură științifică este rudimentară, dar care are corpul sănătos, caracter onest și energic, căruia îi place să ia o hotărâre, și care e dotat cu putere de voință este un membru, mai folositor comunității naționale decât un infirm, indiferent de aptitudinile lui intelectuale. Un popor de savanți degenerați fizic, cu voința slabă și practicând un pacifism laș nu va putea cuceri niciodată cerul; el nu va fi nici măcar în stare să-și asigure existența pe acest pământ." Nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
wind, thunder, fire are my daughters. I tax not you, you elements, with unkindness. I never gave you kingdom, called you children, You owe me no subscription. Then let fall Your horrible pleasure. Here I stand your slave, A poor, infirm, weak, and despised old man. But yet I call you servile ministers, KENT: Puține vorbe, -n fapt, mai mult că toate: Cînd vom găsi pe rege mergi pe-ăl drum Și eu pe ăsta , cine-l vede-ntîi, Să strige pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
om a cărui cultură științifică este rudimentară, dar care are corpul sănătos, caracter onest și energic, căruia îi place să ia o hotărâre, și care e dotat cu putere de voință este un membru, mai folositor comunității naționale decât un infirm, indiferent de aptitudinile lui intelectuale. Un popor de savanți degenerați fizic, cu voința slabă și practicând un pacifism laș nu va putea cuceri niciodată cerul; el nu va fi nici măcar în stare să-și asigure existența pe acest pământ. Nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spus în țară, oferind cuvintelor forța răpită, pentru că dovedesc mult curaj și pretind dreptate, echilibrează măsura tăcerii care îneacă adevărul. Cu cât mai profundă este teama, cu atât vocea din exil trebuie să fie mai sonoră. "Istoria ne transformase în infirmi ai expresiei; ei ne înapoiau darul cuvintelor. Noi eram materia primă, geamătul, iar ei, prelucrarea lui. Ce terapie formidabilă a însemnat pentru noi prestația lor!"219, spune Liiceanu. Monica Lovinescu este conștientă de succesul pe care îl au cronicile, dar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
acest capitol, să ne referim la documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a Noastră părintească luare aminte și asupra amarilor suferințe ale celor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrâneților și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnica hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru săraci, bătrâni și infirmi, mai vârtos că prin asemeni așezăminte să vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșetorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială. (Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
că prin asemeni așezăminte să vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșetorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială. (Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă a vagabonzilor infirmi care agitau viața Iașului epocii.) Conform obiceiului, înființarea acestui așezământ a fost elogiat, bombastic, de presa timpului. Astfel, "Gazeta de Moldavia", nr. 5/9 iulie 1853, publică traducerea poeziei (original în franceză) a lui P. Maire, "A.S.A.S. Le Prince Grégoire
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
poroncit a se începe zidirea cea nouă și a se clădi treptat, conform mijloacelor cu o combinație să se cuprindă și să se înlocuiască cu vremea încăperile cele vechi, câtu va urma lucru, ospițiul însă nu va înceta a primi infirmi, după închipurile de astăzi și cel ce va ave...". Veniturile ospiciului au fost relativ mari (50.000 lei "care s-au asigurat din paragraful afacerilor de bine a Casei Centrale a Clerului"), la care s-au adăugat 15.000 lei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acel ce e bolnav de creier, organ care a făcut planul acestor palate și a produs această bogăție, acel bolnav să nu fie îngrijit, să moară în închisoare sau să fie aruncat într-un azil sau într-un ospiciu de infirmi?". De aceea, imediat ce s-a construit noul spital de la Socola, eforturile directorului Brăescu se vor îndrepta spre ridicarea calității asistenței psihiatrice la nivelul existent în străinătate. Față de Scoția și Belgia, România avea de 15 ori mai puțini bolnavi, iar calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
într-o stare mai rea și mai mizerabilă decât cum erau azilele din Franța, Anglia etc. în prima jumătate a secolului al XVIII-lea; cu asemenea azile nu putem zice că asistăm alienații, ci-i zvârlim într-un ospiciu de infirmi de unde să nu mai iasă niciodată". Încadrat în conjunctura epocii, în Moldova, Al. Brăescu nu a avut predecesori comparabili cu el prin calificare și activitate. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare problemă în Republica Umanistă Vandana. (Cât a stat fiecare cu bunicii, se descurcau cum puteau, statul neluându-și nici o obligație de a le asigura hrana zilnică.) Pe de altă parte, localitățile nu mai erau populate decât de bătrâni, de infirmi și de oamenii administrației. Dar și aceștia din urmă erau puțini, marea lor majoritate dându-și demisia pentru a pleca spre a face orice în străinătate pentru salarii mai bune. Așa că bărbații care mai puteau fi văzuți pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mare problemă în Republica Umanistă Vandana. (Cât a stat fiecare cu bunicii, se descurcau cum puteau, statul neluându-și nici o obligație de a le asigura hrana zilnică.) Pe de altă parte, localitățile nu mai erau populate decât de bătrâni, de infirmi și de oamenii administrației. Dar și aceștia din urmă erau puțini, marea lor majoritate dându-și demisia pentru a pleca spre a face orice în străinătate pentru salarii mai bune. Așa că bărbații care mai puteau fi văzuți pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
viziunea lui asupra „minunilor” este mai mult decât evidentă, cu diferența că „minunea” nu mai e aici aceea a statuii care se animă și care chiar ia locul unei femei vii, așa cum se întâmplă în Sora Béatrice, ci aceea a infirmului vindecat, a ologului care începe să meargă; pe de altă parte, Pirandello renunță și la dimensiunea mistică atribuită miracolului de către dramaturgul belgian, pentru a propune o tratare a temei din unghiul derizoriului. În schimb, în ciuda unor ambiguități, fascinația magiei se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
problema inducției teoretice a fost, adesea, ignorată. De aici și acele limite pe care le mai prezintă încă unele discipline psihologice, cum ar fi de exemplu psihologia copiilor handicapați/deficienți, în explicarea mecanismelor psihologice ale comportării unor categorii de copii: infirmi, surdo-muți, epileptici etc.; acești copii, simțindu-se frustrați de la natură, ridică probleme de adaptare/integrare în grup, de autocontrol și autodeterminare în viață. Sub influența doctrinei psihanalitice s-au luat, uneori, măsuri educative puțin inspirate: autoritatea a fost redusă la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deținuți brigadieri de la două din lagărele de muncă, Salcia și Capu Midia. Ancheta Procuraturii stabilea: Mulți deținuți au fost bătuți cu bare de fier, lopeți, hârlețe și bice. Mulți au murit ca urmare a loviturilor primite, iar alții au rămas infirmi pentru restul vieții. Câțiva deținuți au fost Împușcați, altora li s-a refuzat tratamentul medical când au fost bolnavi și au fost siliți să muncească În pofida sfatului medicului și, ca urmare, au murit. Deținuții erau ținuți dezbrăcați sau Îmbrăcați sumar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dar uneori, chiar adesea, când mă aplec asupra mea, îmi vine să vomit” (I, 141) notează Cioran. În totul, disprețuiește orgoliul care îi stârnește dezgustul de sine. Există, însă, și excepții: „Nu suport orgoliul decât la damnați, la dezmoșteniți, la infirmi” (idem). Să se considere oare el însuși un damnat, un dezmoștenit, un infirm? Oricum, orgoliul său e al unui sceptic, însoțit, deci, de retractările de rigoare. Deși, în cazul său, nu poate să nu asocieze orgoliului mistificarea: „Murind, mi-ar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 141) notează Cioran. În totul, disprețuiește orgoliul care îi stârnește dezgustul de sine. Există, însă, și excepții: „Nu suport orgoliul decât la damnați, la dezmoșteniți, la infirmi” (idem). Să se considere oare el însuși un damnat, un dezmoștenit, un infirm? Oricum, orgoliul său e al unui sceptic, însoțit, deci, de retractările de rigoare. Deși, în cazul său, nu poate să nu asocieze orgoliului mistificarea: „Murind, mi-ar plăcea să spun: «N-am făcut tot ce-aș fi putut face». Un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe noi... El nu deranjează pe nimeni, niciodată... Costache: N-are rost să te porți așa... Eu știu că n-am opinie... Octav: Așa e, tata, n-ai... Asta e. Infirmități și infirmități... Costache: Tu n-ai apucat să fii infirm... de aceea ai și ieșit în stradă... Eu n-am ieșit... de frică... de o mare frică... generația mea a fost castrată de curaj... Am fost învățat să stau în genunchi și așa o să mor Octav:...Am să-i spun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Max Blecher nu constă, astfel, în redarea experiențelor dramatice prin care trece bolnavul, ci în modul în care autorul reușește în paginile sale de roman, indiferent că narează la persoana I sau a III-a, să contureze o ,,psihologie a infirmului"143. Infirmitatea adevărată a personajului constă însă în incapacitatea acestuia de a-și schimba identitatea. Soluția pe care Blecher o găsește este proiectarea lumilor iluzorii unde poate fi absolut tot ceea ce-și dorește: Câteodată vroiam să fiu câine, să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]