1,838 matches
-
elastice verzi care se împlântă în obraji. Aparatul de perfuzie picură cu hărnicie un lichid transparent. Cabluri de diverse culori ies de sub lințoliu transportând spre ecrane semnalele vieții. Mai doarme încă și probabil va mai dormi până mâine, șoptește vocea infirmierei care îi urmează pe cei doi intruși în lumea tăcerii, a suferinței disimulate de droguri, a vieții afișate pe monitoare. Vorbiți-i, vorbiți-i cât mai mult, vă rog ! Și spuneți-i doar cuvinte frumoase, optimiste ! Se pare că subconștientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suferințelor în paturile albe cu miros de spital. Din fericire, există calmantele care ușurează durerile și instalează liniștea totală sau aproape... Dora a înghițit pilula albastră de calmare a durerilor ca și celelalte medicamente pe care i le-a adus infirmiera, și a adormit. Este scufundată într-un binefăcător somn profund, fără vise atunci când Victor se apropie în vârful degetelor de singurul pat ocupat și, după sumedenie de ezitări, se așează pe scaunul care pare plantat din totdeauna, acolo, la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aplece mult în față. Scoate niște gemete sau mai curând niște icnituri necontrolate. Parcă ar vrea să vomite ? Da, chiar vomită. Dora întreabă de câteva ori, din ce în ce mai insistent: "Ți-e rău ?" Întrebările rămân fără răspuns. Îi vine în minte precizarea infirmierei " Soneria este la capătul patului. Ne puteți chema la orice oră din zi sau noapte". Apasă cu disperare butonul soneriei. O dată... De două ori... De trei ori... Nimeni nu răspunde. Nimeni nu vine. Ființa de alături se zbate în convulsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei. După un alt timp, ce i se pare nesfârșit, o infirmieră intră cu pas alert, aprinde plafoniera. O mustră pe Dora : "V-am spus să aveți răbdare că aveam și alte urgențe ! Ați uitat că aveți interdicție sa vă dați jos din pat ? Și grila, cine a coborât-o ? " Apoi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aude și nu simte nimic din agitația din jurul ei. Descleștarea forțată a maxilarelor ca și suflul aparatului de reanimare respiratorie nu fac decât să intensifice noaptea care se instalează în ea. Masaj cardiac ! O lasă inima ! Doi interni și o infirmieră se agită în jurul ei. Un oarecare calm se instalează când căpătâiul Dorei este din nou vegheat de doctorița Alindora Bosch, care a părăsit un alt pacient și s-a apropiat cu pași de vată. După ce verifică toți parametrii, dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Presiunea în cutia craniană crește... riscă să piardă L. C. R.5-ul. Unul din cei doi interni, un tânăr scund și spătos, cu un chip care trădează fără dubiu originea indiană, se precipită în căutarea instrumentației. Celălalt intern, ajutat de infirmieră o așează și o susțin pe Dora în poziție șezândă. O durere de moarte parcurge coloana vertebrală și se precipită spre șalele care capătă o greutate de plumb. Dintre buzele care păreau fără viață iese un animalic urlet sinistru "Uuuahhh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încetează să își facă datoria în sala abia iluminată, animată doar de sufluri ciudate și de clipitul lămpilor de semnalizare. La scurte intervale, o umbră albă se apleacă spre corpul care decide cu greu să revină din nou la viață. Infirmiera ridică cu delicatețe pleoapele căzute și fascicolul unei mici lanterne cercetează fundul ochilor. Sclipirea vieții începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trezește din somn : deplasarea paturilor celor care vor intra la blocul operator, pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde temperatura asta ? Toate mergeau bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe internul de serviciu căci mai sunt peste două ore până să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-a terminat când răspunde : Da, nu mi-e teamă... Cred că pentru că suntem de aceeași credință... Am și terminat, cred că ortodoxia v-a ajutat, spune pe ton de glumă Nicolaï deși este îngrijorat de starea pacientei. Apoi spre infirmieră : Repede la laborator ! E de serviciu Nicole, spune-i că o rog să am rezultatele cât se poate de repede. Am notat pe fișă analizele prescrise. În vremea asta o să o rog pe doamna să mă ajute. Trebuie să înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ore, sună la poarta ferecată a Spitalului unde este internat Justin... După un timp, care i se pare nesfârșit, în sala de așteptare intră un bărbat adus de spate, îmbrăcat ponosit, cu un rucsac și o inutilă umbrelă în mână. Infirmiera care îl însoțește explică jenată: "Nu vrea să se despartă niciodată de rucsac și de umbrelă... Dar, vă las, cred că doriți să fiți numai cu el. Nu este agresiv." Femeia se retrage, dar prezența ei în spatele ușilor aparent închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noastre a devenit prea curând victima războiului și a cohortei de ravagii și crime odioase, pe care acesta le-a declanșat. Am adus-o pe lume aici, în încăperea care slujește și azi la de toate, asistată doar de o infirmieră a spitalului care începuse să primească răniți de pe front. Era război, nu se găseau nici de unele. Vite și grâne, păsări și lapte, fructe și vin, totul era pentru front. Copilul meu nu a putut să se bucure de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebuincioase la mână. După masă vom vedea unde reinstalăm laboratorul și cu ce se vor îndeletnici ceilalți membri ai celulei..." Decizia lui, transmisă nu ca un ordin, dar cu multă determinare, nu admitea replică. Deși am făcut un curs de infirmieră și am profesat puțin în spitalul de la Cernăuți, nu cunosc instrumentarul de operație și nu am făcut niciodată anestezie. Cum o să mă descurc ?," m-am întrebat și vocea mi-a urmat gândul "Cum o să mă descurc ?" Gerhard nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și a cunoștințelor dobândite în spital. Nu a trebuit mult timp până să fiu acuzată de vrăjitorie, reținută câteva zile la miliție și amenințată cu o nouă deportare dacă continuam cu minciunile mele obscurantiste. La spital, unde mai lucrasem ca infirmieră, nici vorbă să mă primească din cauza "dosarului". Nu am găsit altă muncă decât ca salahor la gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să afirm că i-am dictat răspunsul, cuvânt cu cuvânt: Acesta nu este un azil. Este o casă. La foarte scurtă vreme după aceea - o jumătate sau două jumătăți de an mai târziu - am fost dus la directoare. Una din infirmiere mi-a spus: Acum vom face o mică plimbare. Nu e nimic periculos, de ce tremuri așa? Nu trebuie să te gândești la ce e mai rău! Am început să cred, mi-a zis directoarea, că tu înțelegi ce ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tainele muzicii. Și în lumea uimitoare a imaginilor lui Gustave Doré. Bunicul? a întrebat directoarea. Da, am răspuns, bunicul. Dar, am adăugat eu, nu vreau să înțeleg decât strictul necesar. VIGNETA Atunci ea a trecut la subiectul propriu-zis: una dintre infirmiere se căsătorise cu un bărbat jos, în localitate. De aceea camera ei rămăsese goală. Era una dintre cele mai tinere surori, aștepta deja un copil. Poate că însămânțarea se petrecuse în secret chiar la noi. Acum eu urma să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
au ieșit valizele mele din pivniță. Nu se întâmplase nimic cu ele de când fuseseră împachetate. Nu mucegăiseră și nu se rupseseră, deși erau făcute din doc și din carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și cu mine. Pe masa de lângă pat l-am așezat pe Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mică. Acum, deși continuam să fiu unul dintre needucabili, totuși nu mai eram ca ei. Eram ales și privilegiat. Nimeni nu mă împiedica să vin și să plec cum îmi era voia. Se întâmpla chiar ca paznicul sau vreuna din infirmiere să mă întrebe dacă doream ceva anume. Mâncarea îmi era adusă pe tăvi incasabile, de metal. Hainele îmi erau spălate și călcate la intervale regulate. Și uneori, dimineața, observam că în cursul nopții cineva îmi lustruise pantofii. în unele după-amiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu un gest de o gingășie indescriptibilă, am păstrat-o. O mai am încă. Sunt convins că are o semnificație profundă. Și nu m-am mai dus niciodată în saloanele unde nu voiseră să mă mai aibă. După o vreme infirmiera care locuise mai înainte în cameră a născut copilul. Puteam auzi prin ușă cum personalul striga „Ura“ și cânta în cinstea ei și, fără nici un motiv, am simțit că particip și eu, într-un fel de neînțeles. Acolo, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de avuție, la fel ca a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv acestei chestiuni, integrînd două aspecte evidente, și anume: În primul rînd, s-a considerat că doar cei care produc bu-nuri sunt productivi. Dar o infirmieră, de pildă, este la fel de productivă ca și un muncitor dintr-o uzină de automobile sau un profesor. Serviciile, comerciale sau noncomerciale, constituie o parte integrantă a producției, la fel de importantă ca și cea a bunurilor, iar cei care le pro-duc sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sub îndrumarea și controlul direct al farmacistului și execută operații de recepție, preparare și eliberare a medicamentelor sau produselor biologice de uz uman. Este interzisă manipularea de către acest personal a produselor toxice sau stupefiante. Articolul 76 Personalul sanitar auxiliar cuprinde infirmiere, îngrijitori și alt asemenea personal care asigură curățenia și păstrarea igienei unităților sanitare, pregătirea materialelor necesare activității, însoțirea la nevoie a bolnavilor spitalizați; îndeplinește alte sarcini prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare a unității. Secțiunea 4 Disciplină personalului sanitar
LEGE nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106516_a_107845]
-
naște perfect, �nfășurat �n grăsimea foetusului ghemuit, albăstrui până când prima respirație aduce oxigen �n corpul copilului, �n timp ce pulsația cordonului ombilical se micșorează și până la urmă cordonul se strânge atrofiindu-se și este retezat. Cu o privire asupra sexului infirmiera constată dacă e o fată sau un băiat, caisă sau cioc de porumbel. Corpul se naște perfect, fiecare poate constata, precum cei care au văzut disecția unei fete de optsprezece ani care s-a sinucis și de aceea i s-
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
un colhoz abandonat, cu hambare părăsite, cu tencuiala dizolvată, cu o chiuvetă răpănoasă, obiecte venite parcă dintr-un alt timp, supuse unei degradări lente, ireversibile. Singura atracție în acest univers cenușiu, leșios, o reprezintă Anna în uniforma ei albă de infirmieră. Leon profită de absența ei și îi strecoară în borcanul în care-și ține zahărul câteva somnifere, amestecându-le cu acesta. Faptul îi permite să pătrundă noaptea în camera ei, bucurându-se de intimitatea ei fără ca, sedată, femeia să bănuiască
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
fără cheltuieli valutare, pe bază de reciprocitate, pe o perioadă totală anuală de 12 săptămîni. 4.2. Partea română, la solicitarea părții siriene, va primi în fiecare an un grup de cadre medico-sanitare siriene, format din 15 medici și 5 infirmiere, pentru specializare pe o perioadă care va fi stabilită de comun acord, potrivit naturii specializării în cauză, în conformitate cu condițiile prevăzute de art. 6.2. Partea română va pregăti și trimite, la solicitarea părții siriene, 4-5 medici români în specialitățile neurochirurgie
DECRET Nr. 82 din 15 aprilie 1977 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106497_a_107826]