383 matches
-
o facă și cei mai abili au fost cei care au fugit, cum vreți s-o facă un băiețel de optsprezece ani? În plus, un ins dezechilibrat În gândurile sale, dar și În nu puține gesturi sau reacții de o inflamată imaginație și o sensibilitate debordantă, dureroasă și adeseori inamică sieși?! Nu-nu, copilăria mea a fost departe de a fi „fermecată” - și, recunosc, din „vina” mea În primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un anume sadism în gestul său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind. Popasul a fost scurt. Ne-am încolonat pentru a ne întoarce în tabără. Din cauza luminii puternice și a colbului ridicat de tălpile cizmelor, aveam ochii inflamați, gura și gîtlejul uscate. Tremuram cu întreg corpul, cuprins parcă de friguri. Dacă n-ar fi fost sentimentul de ură împotriva ofițerului care vărsase apa, m-aș fi prăbușit. Mult-așteptata tragere cu tunul antiaerian de 100 mm, atunci introdus în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul grandorii : „nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de sentiment, jucat dramatic după canonul vode- vilesc, la Zaharia Trahanache discursul se remarcă prin excesul de principii pe care „nu le are”, la Tipătescu excesul stă în impulsivitate, în caracterul coleric, la Cațavencu excesul constă în patetismul și demagogia inflamată a discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nimeni, nu se mai îndoia că el este avocatul apt să piardă orice proces. Fiecare după cum este născut!" a spus cu o apreciabilă modestie Ludovic L.. Ludovic L., un personaj cu adevărat modest, arătând că spiritele au fost atât de inflamate, încât dacă cei trei frați Posdram n-ar fi stat o vreme în închisoare, cele șase familii Posdram actualmente din Brănduț nu s-ar fi potolit până ce nu le-ar fi luat viețile. Cu cei din neamul Posdram nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
veritabili MacCarthyști, insultați în diverși termeni, inclusiv de tipul „feminazi” (în asocierea aberantă a feminismului cu nazismul)9. Temerile marilor adversari ai studiilor despre femei și despre alte grupuri tratate ca marginale (cele rasiale, de exemplu) sunt nejustificate și disproporționat inflamate. În continuare, în universități, curentele principale studiate nu sunt cele feministexe "„feminist" sau multiculturaliste. La facultățile de Științe Politice, de exemplu, și în conținutul cursurilor universitare, aceste tipuri de teme rămân marginale, sunt foarte departe de a „ocupa” teritoriile monopolizate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
că n-a făcut omul veșnic. Acest gând a fost sprijinul meu atunciși de atunci, de-a lungul anilor mei triști. Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Lecția de anatomie S-a vorbit mult, aluvionar, inflamat, patetic ori sobru și speculativ despre ceea ce s-a întâmplat în închisoarea comunistă de la Pitești între 1949 și 1951. Fenomenul sau experimentul de aici a fost analizat, din 1990 încoace, ca un soi de traumă națională majoră, cel puțin așa cum
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
leucocitelor), acționează prin intermediul receptorilor specifici, jucând rol important în migrarea unor celule sau declanșarea procesului complex de interrelație cu alte celule. Chemokinele, de exemplu, acționând prin activarea post-receptor a proteinelor G, stimulează migrarea leucocitelor din sânge către situsurile lezate sau inflamate (1, 154). Citokinele și chemokinele joacă un rol fundamental în complicatul mecanism autoimun β-celular (1). Multe citokine importante (ÎL-6, TNF-?) sunt secretate în adipocite, motiv pentru care se consideră că și leptina (74, 132, 139, 141), adiponectina (62, 120, 208
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
vorbi despre o restitutio ad integrum; implicarea în procesul tromboflebitic al venei safena magna, duce uneori la apariția de varice secundare prin vindecare deficitară cu avalvulare și instalare de insuficiență venoasă cronică. EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv decelează o venă superficială inflamată și trombozată sub forma unui cordon ferm, dureros la presiune sau spontan. În cazul apariției flebitelor la nivelul venelor varicoase, cordonul este mai neregulat sau moniliform. Edemul este localizat întotdeauna numai periflebitic, iar tegumentele sunt eritematoase și calde. Tromboflebita superficială
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
opinie, destul de răspândită printre artiști sau literați, se poate răspunde simplu că, dacă nu ar exista o ierarhie a valorilor, nu ar fi posibile sintezele și istoriile literare sau artistice. Este Însă adevărat că eu, În ce mă privește, din „inflamata mea adolescență”, nu numai că eram convins de existența acestei ierarhii valorice a personalităților creatoare, dar mi-am făcut din aceasta un mod de a gândi, de a „Înțelege” fenomenul și „spectacolul” grandios al creației umane. Aceasta și explică faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și responsabil pentru mizeriile populației, el și camarila sa le luau ca „un atac la șeful statului”, făcând apel la acel cod, care se aplica În toată Europa democratică, ce-l „apăra pe șeful unui stat” de atacuri directe sau inflamate - marile cotidiene occidentale nici nu publicau astfel de atacuri! Mai sensibile la critici ar fi fost organele mass-media occidentale dacă, În locul asaltului contra „tiranului”, s-ar fi făcut aspre analize și critici la politica sa și la marile neajunsuri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În Vechiul Regat, mirajul nostru al ardelenilor timp de un secol și mai bine!... Iar dacă Bucureștiul sub comuniști se provincializase și se urâțise, se deformase rapid, aproape incredibil, ei bine, iată, Parisul venea, În ochii și În senzorii Încă inflamați ai adolescenței mele sentimentale și viguroase, să-l Înlocuiască: Bucureștii eterni, ce nu puteau să dispară cu una, cu două, În ciuda tancurilor sovietice, a noilor guvernanți, mitocani, săracii, animați de crude și brutale resentimente pentru tot ce era Înalt, ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Maurer, artizanul noii politici externe Încă de pe vremea lui Dej, naivul Maurer, care-l ajutase să pună mâna pe putere contra celor de drept În ierarhia de partid, precum Apostol!, crezând că-l putea manipula pe semidoctul, tânărul și „prostul”, inflamatul fost utecist. Naivul, dar și lașul Maurer, care ar fi trebuit Încă atunci, În luna mai ’71, după ce Scânteia, organul partidului, refuzase să-i publice un discurs ținut la Cluj și, mai ales, după debarcarea sa din postul de prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ierarhia de partid nu au crâcnit (deși era evident după „Tezele din iulie”, marile ședințe care au urmat În toată țara, unde se afirmau, ba aș putea spune că se clamau, se strigau, cu aceeași voce răgușită și cu ochii inflamați resturi se pare Încă vii ale stalinismului românesc, revenirea „necondiționată la atașamentul de partid” și uitarea ultimelor deziderate ceaușiste, precum profesionalismul, randamentul la locul de muncă, contractele economice cu străinătatea, selecționarea cadrelor după pregătire și eficiențăă la faptul că „șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la noi, În mințile unor servi, iobagi și rătăciți de veacuri?! De altfel, o problemă asemănătoare a ceea ce am numit „fractura” personalităților și ideației la cei doi amintiți mai sus se ridică și În cazul textelor publicistice ale lui Eminescu, inflamate, În cazul lui, nu de o frenezie a Împlinirii unui vis, a unei presimțiri de veacuri, a unei utopii, imposibile ca orice utopie, ci de credința În aceasta; o credință națională la un tânăr posedat, Înzestrat cu o energie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
opus - din nou, cu scuze pentru nepermisele generalități! -, vorbesc de Nemții secolului trecut, cei care au intrat În aventura provocării celor două mari conflagrații mondiale, și chiar de acei Nemți, femei, tineri și bărbați, care s-au lăsat târâți de inflamatele discursuri și gesticulații ale austriacului Hitler, poposit ca un aventurier la München și care a profitat de fervoarea și vitalitatea unei națiuni tinere, târziu, foarte târziu - În comparație cu statele mai vechi europene, ale Angliei sau Spaniei -, apte de a-și constitui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rareori mă trezeam citind singur în camera rămasă goală, deoarece se pare că exageram cu „introducerile”, cu „preludiile”. Eram atras de frumosul feminin, dar poza de cuceritor, de playboy, din reală, devenea falsă, se transforma într-o mască rigidă și inflamată, „uitam”, deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns și implacabil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi fost șofer de taxi!Ă -, numai că în acest caz nu poate fi vorba de un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era de partea „învingătorilor”, comunist convins și inflamat ca și întreaga „lui” generație ideologică ce publica amplu în revistele literare, dar și în cotidiene politice - Labiș, Mandric, Cosașu, Țic, Mazilu, Raicu și alții care s-au „pierdut pe drum”. Mugur m-a luat sub pulpana lui, crezând absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trei ani, deși, începând din acea vară, a lui ’58, urma să ne vedem dacă nu zilnic, cel puțin de două sau trei ori pe săptămână, să petrecem zeci și sute de ore, zeci și zeci de nopți, în discuții inflamate și, nu rareori, după izbucniri violente, contradictorii, să cădem de acord, până la urmă, asupra „principiilor”. Ce ne-a ținut laolată, pe noi doi, vorbesc, până azi, deși, dacă nu eram predestinați de a fi dușmani, nici prieteni nu eram făcuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau chiar „agenți de influență”. în ciuda faptului că noi înșine făcuserăm gestul, unic în Europa de Est la acest nivel, de a repudia politica șefului statului, ieșind din sistem la modul radical și public... Mai e necesar să adaug că aceste „poziționări”, inflamate și persistente, au făcut un rău incalculabil: culturii, dar și întregii rezistențe românești, sub indiferent ce formă? Ca să nu mai vorbim de „imagine”! Până azi, emigrația română de la Paris e cunoscută drept un adevărat „cuib de viespi”, drept cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram a fost și un motor al propriei mele formații - în dezacord cu toate premisele societății românești de atunci, înrobite stalinismului. Opunând de pe atunci „ideea mea” despre carieră celei pe care mi-o propuneau părinții și pedagogii. În legătură cu pedagogii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă generație literară, mă acceptă ca prieten; și cred că și el avea o bună părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după întoarcerea mea în țară, la fel de „scandaloasă”, de neașteptată, încercau să mă convingă că „Ceaușescu a dat înapoi, nu e dracul așa de negru cum pare!” și că eu, de fapt, văzusem greșit, „de acolo, de la Paris”, înconjurat de spirite inflamate ca Țepeneag, Monica Lovinescu și soțul ei Ierunca și chiar de Eliade!... Puținii și apropiații mei prieteni care mă întâlneau sau mă primeau în casă evitau cu orice preț discuțiile asupra gestului, actului neașteptat al lui Ceaușescu din vara lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ea soc pisat. Nedormire (insomnie). Se bea înainte de culcare o ceașcă cu apă în care s-au muiat flori sau capsule de mac roșu. Obrinteală. Se smintește făină de cucuruz în apă rece, iar terciul obținut se aplică pe locul inflamat. Se leagă cu lână neagră nespălată. Vara, cînd dă frunza de curechi, se poate întrebuința și aceasta. Oftică. Hrean amestecat cu miere de stup se unge pe pâine și se mănâncă pe săturate. Iarba codrului, fiartă cu miere, două lingurițe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti cu vocea răgușită: - Zice că numele lui adevărat e Martin. („Bunicu’ a vorbit cu mine...“) - A...da? am șoptit și eu, ca răspuns, simțindu-mi gâtul inflamat. - Mi-a spus să-l strig așa de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât să mă zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]