524 matches
-
ea, atunci. Am zăcut zilnic, ore-ntregi, între cearceafuri umede, terorizat 22 și disperat la gândul că nu mai pot să scriu, chinuindu-mă, făcând exerciții de înnebunire, bând cincisprezece cafele pe zi. Dacă aș fi fost în stare să ingerez alcool, mi-aș fi distrus mintea prin băutură. Vreun an nu am mai făcut nimic, nu am ieșit nicăieri, aproape că nu am mai dormit, iar când ațipeam visam că scriu poeme cu imagini atât de fantastice, încît simțeam că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
caz de alchimie înregistrat vreodată în Orient sau în Occident datează din anul 133 î.e.n., când alchimistul taoist Lee Shao-chün a înregistrat un experiment pe care l-a realizat pentru a transforma cinabru în aur. Compusul rezultant nu a fost ingerat, ci din el s-a modelat un vas pentru mâncare care îi conferea longevitate oricărei persoane ce mânca din el. Lee a practicat și respirația profundă, dieta, herbologia și alte discipline taoiste și a fost unul dintre primii adepți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
opere clasice oficiale, la același nivel cu operele lui Confucius, iar această onoare a dat taoismului în general un impuls extraordinar în China. Această imagine pozitivă a fost totuși oarecum pătată în 820 atunci când împăratul Hsien Tzung a murit după ce ingerase un „elixir extern” sub forma unei pilule preparate pentru el din minerale toxice și metale de către alchimistul său taoist Liu Pi. Dinastia Tang a marcat evoluții spectaculoase în toate cele trei domenii majore ale cercetării taoiste: alchimia, medicina și respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
profund. În medie capacitatea vitală a plămânilor la oamenii sănătoși variază: la bărbați de la 3000 până la 4000 см3 , la femei - de la 2000 până la 3000 см3. Volumul se apreciază În funcție de nivelul de pregătire, starea de oboseală, cantitatea de alimente sau băutură ingerate etc. După un antrenament ușor indicii capacității vitale ale plămânilor cresc În medie cu 100-200 см3, dar după un antrenament intensiv (tensionat) și obositor se micșorează cu 200-300 см3. Micșorarea temporară a capacității vitale a plămânilor confirmă oboseala. Capacitatea vitală
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
nivelul stomacului, prin care alimentele sunt amestecate cu sucul gastric și supuse acțiunii enzimatice a acestuia. Digestia gastrică reprezintă o împletire a activității mecanice cu cea secretorii. Stomacul, segmentul care primește alimentele, îndeplinește următoarele funcții: acumularea alimentelor care pot fi ingerate la o singură masă; segmentul responsabil este porțiunea proximală a stomacului (fundus și corp gastric); rolul de rezervor se explică prin relaxarea musculară a acestei porțiuni, ce permite creșterea de volum fără creșterea presiunii gastrice; fragmentarea alimentelor în particule mici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de acizi biliari este neglijabilă. 4.3.4. Evacuarea bilei în duoden Aproximativ 1 litru de bilă produsă zilnic de către ficat intră în canalul hepatic la presiune scăzută (<10 cm H2O); sistemul de flux mic. La persoanele care nu au ingerat alimente, aproximativ ¾ din bila produsă intră în vezicula biliară, iar restul trece direct în duoden. Rata eliberării de bilă în intestin fluctuează cu perioadele interdigestive ale motilității gastrointestinale. In cursul ingestiei alimentare și după ingestie activitatea motorie a vezicii biliare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
cap. 4.3). 10. Comportamentul alimentar Comportamentul alimentar depinde în special de prezența senzațiilor de foame și de sațietate. Foamea reprezintă o senzație subiectivă, vagă și dezagrabilă, localizată mai mult sau mai puțin în epigastru care naște dorința de a ingera alimente. Senzația se însoțește de apariția contracțiilor gastrice “de foame”, contracții peristaltice ritmice, care nu apar mai devreme de 1224 ore de la ultima ingestie de alimente. Consumul de alimente în cantități suficiente potolește foamea și o înlocuiește cu senzația de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de sațietate, o senzație de satisfacție (euforizantă) vagă, imposibil de localizat. Consecința sațietății este oprirea alimentației, măsură preventivă care nu permite depășirea posibilităților digestive și metabolice ale organismului. Pofta de mâncare precede foamea și se definește ca plăcere de a ingera alimente. Termenul de apetit se referă mai ales la dorința de a mânca un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
cantitatea de urină eliminată în aceeași perioadă nu depășește, în condiții normale, 1-2 litri. Astfel, 99% din filtrat trebuie readus în circulație, în vreme ce se elimină numai 1%. Oricum, volumul urinar variază în funcție de necesitățile biologice. Dacă o persoană cu hidratare normală ingeră 1 litru de apă, filtrarea crește la 16 ml/min (echivalentul a 23 litri pe zi), în vreme ce în condiții de deshidratare severă, fluxul urinar scade la 0,3 ml/minut, adică 400 ml/zi. Această cantitate se numește pierdere obligatorie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
diferite zone ale lumii; ca urmare a succesului de care s-a bucurat, în 2005 a apărut și un canal cu același nume (n. trad.). 116 Camerele franceze, private sau publice, dau dovadă de o anumită reticență în a "se ingera" în profunzimile sociale ale Africii francofone sau ale Arabiei Saudite. O bombă irakiană care lovește un sat kurd va avea mai multe șanse să fie prezentată pe ecran decât o bombă turcească. 40000 de execuții sumare ale opozanților, vreme de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nivelul stomacului, prin care alimentele sunt amestecate cu sucul gastric și supuse acțiunii enzimatice a acestuia. Digestia gastrică reprezintă o împletire a activității mecanice cu cea secretorii. Stomacul, segmentul care primește alimentele, îndeplinește următoarele funcții: acumularea alimentelor care pot fi ingerate la o singură masă; segmentul responsabil este porțiunea proximală a stomacului (fundus și corp gastric); rolul de rezervor se explică prin relaxarea musculară a acestei porțiuni, ce permite creșterea de volum fără creșterea presiunii gastrice; fragmentarea alimentelor în particule mici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de acizi biliari este neglijabilă. 4.3.4. Evacuarea bilei în duoden Aproximativ 1 litru de bilă produsă zilnic de către ficat intră în canalul hepatic la presiune scăzută (<10 cm H2O); sistemul de flux mic. La persoanele care nu au ingerat alimente, aproximativ ¾ din bila produsă intră în vezicula biliară, iar restul trece direct în duoden. Rata eliberării de bilă în intestin fluctuează cu perioadele interdigestive ale motilității gastrointestinale. In cursul ingestiei alimentare și după ingestie activitatea motorie a vezicii biliare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
cap. 4.3). 10. Comportamentul alimentar Comportamentul alimentar depinde în special de prezența senzațiilor de foame și de sațietate. Foamea reprezintă o senzație subiectivă, vagă și dezagrabilă, localizată mai mult sau mai puțin în epigastru care naște dorința de a ingera alimente. Senzația se însoțește de apariția contracțiilor gastrice “de foame”, contracții peristaltice ritmice, care nu apar mai devreme de 1224 ore de la ultima ingestie de alimente. Consumul de alimente în cantități suficiente potolește foamea și o înlocuiește cu senzația de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de sațietate, o senzație de satisfacție (euforizantă) vagă, imposibil de localizat. Consecința sațietății este oprirea alimentației, măsură preventivă care nu permite depășirea posibilităților digestive și metabolice ale organismului. Pofta de mâncare precede foamea și se definește ca plăcere de a ingera alimente. Termenul de apetit se referă mai ales la dorința de a mânca un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
cantitatea de urină eliminată în aceeași perioadă nu depășește, în condiții normale, 1-2 litri. Astfel, 99% din filtrat trebuie readus în circulație, în vreme ce se elimină numai 1%. Oricum, volumul urinar variază în funcție de necesitățile biologice. Dacă o persoană cu hidratare normală ingeră 1 litru de apă, filtrarea crește la 16 ml/min (echivalentul a 23 litri pe zi), în vreme ce în condiții de deshidratare severă, fluxul urinar scade la 0,3 ml/minut, adică 400 ml/zi. Această cantitate se numește pierdere obligatorie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
nivelul stomacului, prin care alimentele sunt amestecate cu sucul gastric și supuse acțiunii enzimatice a acestuia. Digestia gastrică reprezintă o împletire a activității mecanice cu cea secretorii. Stomacul, segmentul care primește alimentele, îndeplinește următoarele funcții: acumularea alimentelor care pot fi ingerate la o singură masă; segmentul responsabil este porțiunea proximală a stomacului (fundus și corp gastric); rolul de rezervor se explică prin relaxarea musculară a acestei porțiuni, ce permite creșterea de volum fără creșterea presiunii gastrice; fragmentarea alimentelor în particule mici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de acizi biliari este neglijabilă. 4.3.4. Evacuarea bilei în duoden Aproximativ 1 litru de bilă produsă zilnic de către ficat intră în canalul hepatic la presiune scăzută (<10 cm H2O); sistemul de flux mic. La persoanele care nu au ingerat alimente, aproximativ ¾ din bila produsă intră în vezicula biliară, iar restul trece direct în duoden. Rata eliberării de bilă în intestin fluctuează cu perioadele interdigestive ale motilității gastrointestinale. In cursul ingestiei alimentare și după ingestie activitatea motorie a vezicii biliare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cap. 4.3). 10. Comportamentul alimentar Comportamentul alimentar depinde în special de prezența senzațiilor de foame și de sațietate. Foamea reprezintă o senzație subiectivă, vagă și dezagrabilă, localizată mai mult sau mai puțin în epigastru care naște dorința de a ingera alimente. Senzația se însoțește de apariția contracțiilor gastrice “de foame”, contracții peristaltice ritmice, care nu apar mai devreme de 1224 ore de la ultima ingestie de alimente. Consumul de alimente în cantități suficiente potolește foamea și o înlocuiește cu senzația de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de sațietate, o senzație de satisfacție (euforizantă) vagă, imposibil de localizat. Consecința sațietății este oprirea alimentației, măsură preventivă care nu permite depășirea posibilităților digestive și metabolice ale organismului. Pofta de mâncare precede foamea și se definește ca plăcere de a ingera alimente. Termenul de apetit se referă mai ales la dorința de a mânca un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cantitatea de urină eliminată în aceeași perioadă nu depășește, în condiții normale, 1-2 litri. Astfel, 99% din filtrat trebuie readus în circulație, în vreme ce se elimină numai 1%. Oricum, volumul urinar variază în funcție de necesitățile biologice. Dacă o persoană cu hidratare normală ingeră 1 litru de apă, filtrarea crește la 16 ml/min (echivalentul a 23 litri pe zi), în vreme ce în condiții de deshidratare severă, fluxul urinar scade la 0,3 ml/minut, adică 400 ml/zi. Această cantitate se numește pierdere obligatorie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nocivi pătrunși în arborele traheo-bronșic. Apneea reflexă, de diferite cauze și grade, constă în oprirea respirației, ca mijloc de apărare împotriva pătrunderii în plămân a diverselor substanțe gazoase, lichide sau solide. Apneea fiziologică de deglutiție, de exemplu, previne pătrunderea substanțelor ingerate în timpul faringian al deglutiției. Tipic este însă cazul apneei reflexe produse de inhalarea unor substanțe iritante ale mucoasei traheo-bronșice și însoțită de spasm glotic sau bronșic. Strănutul este, de asemenea, un reflex de apărare, declanșat prin excitarea receptorilor din căile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
digestiei bucale asigură, pe de o parte fărâmițarea alimentelor și amestecul cu sucurile digestive, iar pe de altă parte deplasarea lor de-a lungul tractului digestiv, în vederea expulzării resturilor neutilizate. II.4.3.1. Masticația realizează prelucrarea mecanică a alimentelor ingerate în cavitatea bucală prin mișcările mandibulei, buzelor, limbii și obrajilor. La om, mișcările masticatorii sunt complexe, prezentând elemente preluate de la rozătoare, carnivore și ierbivore. Mai exact, masticația rezultă din combinarea mișcărilor de coborâre și ridicare a mandibulei cu mișcări de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fapte au avansat teoria că hipotalamusul este mai degrabă un centru de reglare („set point”) al greutății corporale, decât al ingestiei de alimente, ce ar constitui numai unul din instrumentele cu care operează (Stricker, 1978). Apetitul este dorința de a ingera un anumit aliment, spre deosebire de foame, care reprezintă necesitatea de a mânca, în general. Apetitul are o componentă psihică mai importantă decât foamea, și, spre deosebire de foame, care se însoțește de o senzație dezagreabilă, el este însoțit de senzația agreabilă de ingerare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apă, cantitate care este înlocuită printr-un consum corespunzător de lichide. Acest consum este reglat, ca și în cazul ingestiei de alimente, pe cale dublă, nervoasă și umorală, cu participarea senzației de sete, care se manifestă prin dorința conștientă de a ingera apă. Conținutul lichidian constant al celor trei compartimente hidrice ale organismului (celular, extracelular și plasmatic) depinde în ultimă instanță de raportul dintre eliminarea de apă pe cale urinară, pulmonară, cutanată și intestinală pe de o parte și înlocuirea acesteia aproape exclusiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de apă în vederea menținerii echilibrului hidric. Senzația de sete se deosebește de cea de foame prin faptul că informația subiectivă de sete dă indicații numai de ordin cantitativ și nu calitativ. De asemenea, setea nu se calmează decât dacă se ingeră lichide, spre deosebire de foame, care se potolește după trecerea orei de masă. Rezistența la sete este dependentă de temperatura mediului și suprafața corporală. La suprafețe corporale mai mari, în raport cu greutatea corporală, cum este cazul copiilor mici, rezistența la deshidratare este mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]