364 matches
-
voi odată cu el! Abia atunci mi-am dat seama că instructorul nu fusese la ședința de la județ. Pentru o clipă m-am întrebat de ce nu este la serviciu, așa cum ar fi fost normal. Vorbele acestea au fost strigate de o ingineră mică și bondoacă, ce lucra în cadrul Consiliului Unic Agroindustrial și fusese promovată în acea funcție pe criterii politice, asemenea tuturor celor care formau Consiliul Unic Agroindustrial. Era devotată partidului și muncii sale până acum câteva câteva ore. Realitatea începea să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
locuisem o vreme. Într-o dimineață, pe ușa biroului a intrat o ciudățenie blondă și pițigăiată. Când am văzut-o, am izbucnit toți în râs. Eram într-o scurtă ședință cu salariații din primărie. Ne-a spus că este noua ingineră agronomă. S-a instalat tot în bloc, într-un apartament cu două camere. Îi plăcea să se joace cu copii de clasa a șasea pe care îi invita seara la film, la căminul cultural. Într-o seară Mișu a venit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se joace cu copii de clasa a șasea pe care îi invita seara la film, la căminul cultural. Într-o seară Mișu a venit cu ea acasă. Mamă, dacă aș avea buletin m-aș însura cu Mercuța. Acesta era numele inginerei. Ce zici? Nu s-a însurat cu ea. Mișu avea doar treisprezece ani. Prin iulie, Mercuța mi-a spus că pleacă la Deva, de unde era de loc. Mă mărit, mi-a spus fericită. Am adus cheile de la apartament. Pe banca
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu amabilitate și mi se părea că o bucură compania mea. În realitate, se temea de mine și mă accepta, dar nu mă plăcea câtuși de puțin. Era convinsă că o urmăresc. Uneori se închidea în camera unde locuia cu inginera agronomă și refuza să primească pe cineva, motivând că se simte rău. Fuma mult, dar numai țigări străine. Peste puțin timp mi-a mărturisit că are un prieten englez care îi trimite pachete. Era nevoie de medic în comună și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dimineața cu navetiști, iar ultima cursă rămânea peste noapte acolo. De câteva zile ploua într-una, ploaie mocănească, rece și măruntă. Camionul în care ne-am urcat cu toții era doar pe jumătate acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am stat în cabină, femeile pe bănci sub prelată, iar bărbații în ploaia care le biciuia obrajii. Nimeni nu comenta, dar toți gândeam despre aceste ședințe că sunt prea dese, absurde și inutile. Atât timp cât erau telefoane, iar comuna avea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de imaginea tinerilor ieșind la braț din sala de cinema. Luni dimineață l-a căutat pe Vlad, a invocat motivul că vrea să dea de urma unei colege de liceu pe care o crede venită de curînd la uzină ca ingineră, apoi, cînd Vlad a întrebat-o cum poate s-o anunțe dacă află ceva, i-a dat numărul de acasă. După-amiază însă, cînd Radu a putut evada pentru o oră, i-a părut rău de pasul greșit. Mereu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pricepe cel mai bine. La anul se împlinesc treizeci de ani de la Eliberare. S-au făcut propuneri pentru medalii. Cornea era pe o listă. Analizați în colectiv, dacă întrunește toate condițiile... Ești liber. Cînd rămîne singur, directorul o cheamă pe inginera Matei, șefa serviciului Dezvoltare. Îl iei pe Vlad de la montaj și-l dai să lucreze în altă parte, la Muraru spre exemplu, la Sinteză. Tovarășul Vlad este un chimist foarte bun. I-am citit lucrarea de diplomă și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
retras și, cred, foarte bine pregătit. Iar pe Vlădeanu, parcă am mai discutat, continuă directorul convinge-l să-și ceară transferul la Perspectivă. Peste cîteva luni, Perspectiva se asimilează de minister. Te rog să mă ții la curent! Înainte ca inginera Matei să fi ieșit bine din birou, directorul se rotește cu fotoliul spre telefon și formează un număr, cerîndu-l pe Săteanu. Tovarășul Săteanu este pe teren, tovarășe director îi răspunde secretara, recunoscîndu-l. Spuneți-i că-l rog să mă sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-i serialul... Ba poate mergem la Theo de la opt, să vedem serialul la ei, apoi rămînem la petrecere. Cînd termină convorbirea, directorul se ridică, face cîțiva pași prin birou, scoate capul pe ușă, rugînd secretara s-o cheme pe inginera Matei, apoi se reașază. Cu privire la Vlădeanu, spune cînd intră inginera Matei m-am gîndit să-i întocmim astăzi decizie de transfer la Cooperări internaționale, cu majorarea corespunzătoare a salariului, ca angajat al centralei. Parcă discutasem... se miră inginera. Acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să vedem serialul la ei, apoi rămînem la petrecere. Cînd termină convorbirea, directorul se ridică, face cîțiva pași prin birou, scoate capul pe ușă, rugînd secretara s-o cheme pe inginera Matei, apoi se reașază. Cu privire la Vlădeanu, spune cînd intră inginera Matei m-am gîndit să-i întocmim astăzi decizie de transfer la Cooperări internaționale, cu majorarea corespunzătoare a salariului, ca angajat al centralei. Parcă discutasem... se miră inginera. Acolo e șef inginerul Florea, care era foarte entuziasmat de piesa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cheme pe inginera Matei, apoi se reașază. Cu privire la Vlădeanu, spune cînd intră inginera Matei m-am gîndit să-i întocmim astăzi decizie de transfer la Cooperări internaționale, cu majorarea corespunzătoare a salariului, ca angajat al centralei. Parcă discutasem... se miră inginera. Acolo e șef inginerul Florea, care era foarte entuziasmat de piesa de la T.V. Nu mai înțeleg nimic. E foarte simplu: la o adică, și Cooperările vor fi asimilate de minister. Acolo e-o pîine de patru-cinci delegații pe an în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pîine de patru-cinci delegații pe an în străinătate. Ai impresia că Vlădeanu va avea speze așa solide încît să ia pîinea bucureștenilor? Iar Florea n-are decizie definitivă, dosarul lui e încă în discuție. Mda, e mai elegant așa surîde inginera Matei. "Bineînțeles, dacă pînă atunci Săteanu cade" gîndește directorul. Ștefănescu își îmbracă șuba de șantier, ascultînd ultimele informații despre mersul secției în schimbul trei. Tov Vlădeanu, spune el cînd Mihai termină vă mulțumesc! Eram tare obosit aseară și nu cred să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se întrebe cum va trebui să dea ochii cu ea, știind că s-a mulțumit doar să întrebe la autogară, unde nici să se certe cu șeful nu a avut curaj. Ia loc, tovarășe Vlad! face un gest autoritar inginera Matei de cum îl vede. Cunosc situația lucrărilor, nu mai e nevoie arată spre dosarele pe care Vlad ar vrea să le înșire pe masă. E bine, e foarte bine ce s-a făcut pînă acum. Atît doar că noi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În instalația de care se ocupă el, adjuncta de secție a vrut să-i repartizeze cîndva niște femei cu scutire medicală de schimbul trei. La obiecția lui că totuși, la filamente-carbon, instalația în cauză, munca e grea, solicitînd efort mare, inginera i-a replicat: Cine zice că-i greu n-are decît să se ducă la turnătorie, să vadă cum muncesc femeile acolo. Așa, și mama, la țară, la scos sfeclă, la tăiat porumbul..., dar asta a făcut toată viața... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
caz nu vei ajunge făcînd scene din astea. Alții au ajuns directori numai bătînd cu pumnul în masă, nici măcar trecînd prin vreo bancă de școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-un loc comod într-o cursă rapidă, confortabilă, care să-l debarce pe un post de șef, ce taie frunze la cîini. Că, slavă Domnului, și dumneavoastră ați vorbit la o ședință despre cîțiva din ăștia, chiar despre niște inginere tinere, a căror primă grijă, cînd au venit aici, a fost să afle ce funcții stau neocupate, dar văd c-ați lăsat-o mai moale, cred c-ați fost chemată la ordine... Tovarășe Cornea, ia te rog! face Brîndușa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făceau ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl are de la tată-său, care a făcut războiul și l-a luat de la nemți. Le plimbă, le-nvârte, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Uram tot ce ținea de școală: clădirea imensă și amenințătoare, caietele, cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care și-a exprimat adânca exasperare pe care i-o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduiam să le opresc - mi-ar fi fost o rușine mortală să plâng În public - și probabil că fața mi se strâmba Într-un soi de rânjet care părea batjocoritor. „Uitați-vă la el, mai și râde!” Îi lua martori inginera pe colegii mei. Era vorba nu de un zâmbet, ci de o grimasă chinuitoare și care mă doare și acum când Îmi amintesc de ea și, mai ales, de umilințele care Îi dădeau naștere.) Poate crezi că exagerez, Însă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a căzut din pom drept pe un arac care i s-a Înfipt În șezut, provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-am mâncat carne de vițel. Carnea pleca toată la export. Bineînțeles că și aici se fura. Chiar dacă vițelul avea 300 kg, ei puneau o greutate mai mică și nu-l încadrau la categoria I, astfel încât bietul țăran pierdea”. O ingineră își amintește de anii petrecuți în fabrică, când toată lumea fura câte ceva. „Maiștrii, împreună cu unii din conducerea fabricii, de fapt, sub oblăduirea lor, făceau tot felul de șmecherii pentru a sustrage ulei, benzină, orice se putea. Iar eu răspundeam de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din 1947. În sate mureau zilnic oameni, mai ales bătrâni și copii. La școală se mergea în cipici și opinci, rar cine avea papuci de suman cu talpă de cânepă sau sfoară”. Dar rezistenta era girată de solidaritatea familială. O ingineră, pensionară, își amintește: „Pentru cei care aveau pământ se introduseseră niște cote ce erau imposibil de plătit. Aproape tot ce strângeai într-un an de pe tot pământul pe care-l aveai trebuia să dai la stat. Noi, părinții și bunicii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un pat și un șifonier se întindeau rufele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rude, în camera mamei, unde treptat se adunaseră șí mobilele, veséla, alte obiecte retrase din «spațiul comun», ba chiar - în anii de regim restrictiv al «gazelor» sau pentru a o mai cruța pe mama de contactul arogant în bucătărie cu «inginera pe puncte» - instalasem, tot în dormitorul ei, un mic reșou cu butelie (aceste gaze arse, ca și fumul țigărilor lui F. pătrunzând din belșug pe sub ușa de la capul patului ei - dar nu ne dăduserăm seama de primejdie! -, i-au înăbușit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]