341 matches
-
avem fiecare zi la dispoziție pentru discuții... - Așa o fi, însă iar ai să vii seara obosită de muncă și de navetă... - Cât fac cu autobuzul? Câteva minute și cu munca sunt obișnuită, nu mai sunt domnișoara studentă, ci ditamai inginera cu experiență. Îți promit că vom avea timp de discuții și de un pahar cu vin când mă întorc de la muncă, în fiecare seară. - Bine, fata tatii. Să dea Dumnezeul cel Bun! Săndica s-a răcorit cum a putut la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
și de faptul că animalele erau murdare. Convocă imediat toți muncitorii ce-i avea în subordine și le explică ce dorea să obțină de la ei. Cum majoritatea dintre îngrijitori erau bărbați, se arătară tare nemulțumiți de măsurile luate de noua ingineră și murmurau între ei, însă la atenționarea că: „cine nu se conformează noilor reguli, pot să-și caute un alt loc de muncă”, au lăsat-o mai moale cu murmuratul. De asemenea, Săndica a întocmit un alt rețetar de hrănire
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
elemente din noul rețetar era nevoie să se facă aprovizionarea, întocmi o listă cu ce avea nevoie imediat și ce era de rezolvat în timp și o înaintă inginerului-șef. Acesta se miră cât de multe probleme a ridicat tânăra ingineră și, cum auzise și despre muștruluiala salariaților din ferma de juninci, se declară mulțumit de debutul fetei, promițându-i că le va da curs spre rezolvare imediat. Pe plan profesional, Săndica era foarte mulțumită. Avea autonomia de a-și pune
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
pentru a ridica de la depozite materialele solicitate pentru adaosul de hrană al junincilor, considerându-se în timpul serviciului în ziua respectivă, în plus i-a pus la dispoziție și mijlocul de transport necesar. Aceasta pentru că îi plăcuse cum a debutat tânăra ingineră în activitatea zootehnică de la I.A.S. Dorobanțu. Ziua următoare a fost plină de emoții pentru Săndica. Trebuia să parcurgă în policlinică toate etapele unor analize medicale necesare angajărilor. Solicitase și un control ginecologic. Ajunsă în fața cabinetului de specialitate, emoțiile fetei
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
o comoție cerebrală, însoțită de amnezie totală, o internare în spital de peste zece zile, amnezie din care abia de două zile mi-am revenit. - Tragic dacă se mai întâmplă asemenea fenomene în zilele noastre. Cine era violatorul? Văd că sunteți ingineră. - Nu are importanță acum cine, ci urmările acestui viol. De aceea sunt la dumneavoastră. Sunt sau nu sunt însărcinată? Asta este problema care mă frământă de nu pot dormi. - Acest lucru îl putem afla după consult, așa că vă rog să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
două feluri de aserțiuni cu care DISCURSUL promovează ISTORIA. ¶Chatman 1978. aserțiune statică [stasis statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui este, una prezentînd o STARE și, mai exact, stabilind existența entităților prin identificarea și calificarea lor (cf. "Maria era ingineră" și "Maria era fericită"). Împreună cu ASERȚIUNEA PROCESUALĂ, este unul din cele două genuri de aserțiuni cu care DISCURSUL promovează ISTORIA. ¶Chatman 1978. aspect [aspect]. VIZIUNEA în linia căreia se prezintă povestirea; FOCALIZARE; PUNCT DE VEDERE. ¶Todorov 1966 [1972a]. atribut [attribute
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
, Cătălin (25.IX.1968, Iași - 20.V.1997, Iași), poet. Este fiul lui Ioan Anuța, profesor, și al Margaretei Anuța, ingineră. A făcut studii primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, încercând să le continue la Facultatea de Litere, secția de jurnalistică. O boală necruțătoare l-a răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând
ANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
puține situații comice, până când, exasperată, se îmbolnăvește de nervi. Evoluția intrigii și întreaga construcție a comediei amintesc - cum au remarcat comentatorii - de Mielul turbat, piesa lui Aurel Baranga. Un conflict asemănător structurează piesa Curaj de vânzare (51%). Tot o femeie, inginera Alexandrina, luptă aici cu birocrația, comoditatea și scleroza, ridicându-i împotrivă pe toți neputincioșii și intriganții din întreprindere, care organizează împotriva ei o cabală, dejucată în cele din urmă. Pensiunea doamnei Olimpia înfățișează o ambianță feminină bucureșteană în 1944. O
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
n-am mâncat carne de vițel. Carnea pleca toată la export. Bineînțeles că și aici se fura. Chiar dacă vițelul avea 300 kg, ei puneau o greutate mai mică și nu-l încadrau la categoria I, astfel încât bietul țăran pierdea”. O ingineră își amintește de anii petrecuți în fabrică, când toată lumea fura câte ceva. „Maiștrii, împreună cu unii din conducerea fabricii, de fapt, sub oblăduirea lor, făceau tot felul de șmecherii pentru a sustrage ulei, benzină, orice se putea. Iar eu răspundeam de aceste
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din 1947. În sate mureau zilnic oameni, mai ales bătrâni și copii. La școală se mergea în cipici și opinci, rar cine avea papuci de suman cu talpă de cânepă sau sfoară”. Dar rezistenta era girată de solidaritatea familială. O ingineră, pensionară, își amintește: „Pentru cei care aveau pământ se introduseseră niște cote ce erau imposibil de plătit. Aproape tot ce strângeai într-un an de pe tot pământul pe care-l aveai trebuia să dai la stat. Noi, părinții și bunicii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un pat și un șifonier se întindeau rufele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rude, în camera mamei, unde treptat se adunaseră șí mobilele, veséla, alte obiecte retrase din «spațiul comun», ba chiar - în anii de regim restrictiv al «gazelor» sau pentru a o mai cruța pe mama de contactul arogant în bucătărie cu «inginera pe puncte» - instalasem, tot în dormitorul ei, un mic reșou cu butelie (aceste gaze arse, ca și fumul țigărilor lui F. pătrunzând din belșug pe sub ușa de la capul patului ei - dar nu ne dăduserăm seama de primejdie! -, i-au înăbușit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Competiția. Pretextul îl reprezintă un concurs de schi, în care valoarea morală stă de partea perdanților (un mic grup de retardatari, deci hors-concours, care salvează un alpinist de la îngheț). În Cerc de dragoste câțiva nonconformiști încearcă să spargă zidul convențiilor (inginera Daria, pictorița Marilena, chitaristul cu numele simbolic Zen), dar nici aceștia nu reușesc să-și salveze independența, intimitatea și capacitatea de a comunica autentic. Claustrarea și înstrăinarea plutesc ca un spectru peste această lume, în care o banală coadă la
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
de fericire, de viață creatoare, dornice de a da înapoi în chip de invenții științifice, de înfăptuiri în folosul poporului, elanul, învățătura pe care i le-au dăruit patria, partidul (...). Dealuri natale, sondele mele, Vă închin gândul meu rușinat. Sunt ingineră aproape, dar nu știu Să dau înapoi ce mi-ați dat. De mult n-am mai dat pentru voi Nici cât sondorița de ieri, Ce planuri stângace croia Cu bietele sale puteri... Versurile au o prospețime tinerească, uneori un elan
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu avionul acela roșu. Ce, numai tu? Și, la urma-urmelor, fetițele se joacă cu păpuși, tigăi și linguri, cu pernuțe și cearceafuri, iar nu cu avioane. Astea sunt numai pentru băieți. S-o crezi tu! Ce, astăzi nu sunt și inginere și aviatoare și șoferițe și tractoriste? Uite că sunt. Așa că, orice ai spune tu, am chef să mă joc cu avionul ăsta. E clar? Nu, nu e clar deloc. Și nici n-o să fie vreodată, că avionul acela e al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Indianapolis. Mă întorc la Thanksgiving. Desigur, am migrat și noi în această zi însemnată a Americii. Am migrat în pădurea Mariei. Ne-am adunat acolo Carmen Popescu, Adi și cu mine și Liusia Bucur de la Moscova, via Baton Rouge, Luisiana, ingineră de industrii grele, cu o siluetă impecabilă, vorbind o română slavizată ca accent și cu firești amestecuri engleze în vocabular. Liusia este realmente un personaj. O femeie liberă. Mama fiicei ei, Maria. Crescută în comunismul care împingea femeile spre demonstrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-mi scuture ea zăpada de pe umeri. I-am zâmbit înțelegător inginerului, aproape îmi venea să-mi cer scuze pentru deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, „Înghite hapul, n-ai ce-i face, inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făceau ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl are de la tată-său, care a făcut războiul și l-a luat de la nemți. Le plimbă, le-nvârte, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Uram tot ce ținea de școală: clădirea imensă și amenințătoare, caietele, cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care și-a exprimat adânca exasperare pe care i-o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduiam să le opresc - mi-ar fi fost o rușine mortală să plâng În public - și probabil că fața mi se strâmba Într-un soi de rânjet care părea batjocoritor. „Uitați-vă la el, mai și râde!” Îi lua martori inginera pe colegii mei. Era vorba nu de un zâmbet, ci de o grimasă chinuitoare și care mă doare și acum când Îmi amintesc de ea și, mai ales, de umilințele care Îi dădeau naștere.) Poate crezi că exagerez, Însă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a căzut din pom drept pe un arac care i s-a Înfipt În șezut, provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ștefan, zis Fănică... trăise cu Laura, mititica pentru care își tot trăgeau pumni amatorii, apoi, scurt, cu Nora, apoi se însurase, surprinzător, cu Salomeea, fecioara uscată, căreia i-a turnat rapid doi miopi rotofei, apoi o părăsise, pentru o tânără ingineră handbalistă, frumoasă, masivă, lascivă, apoi, apoi nu se mai știe. Fănică vanitosul, harnic, eficient. O fi reușit, cine știe, să-și valorifice calitățile. Da, nu se văzuseră din tinerețe. Iși aminti de Gafton și de doctor și de Tolea, lunaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gări somptuoase, la Brașov: vino cu mine la mare, două săptămâni. Fricosul nu a răspuns, dar știa că nu va mai putea evita multă vreme... Toamna nu s-a mai putut abține, i-a telefonat, fie ce-o fi. Răspunse inginera Silvia Isabela, sora mai mică: Ira se măritase. Când cum de ce... ei, da, i-a venit ei, așa, dintr-odată, parcă voia să scape de ceva care o urmărea. Prietenul unei prietene, doctorul Bănățeanu, da, a cerut-o, ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]