974 matches
-
aceeași referință similiteologică: "Măcar Radu Vasile o ia de-a dreptul spre propria-i providențialitate, din care nu face deloc un secret. Iar față cu un om providențial care, în pofida acestei misiuni de sus, totuși cade, nu pot exista decît ingrați și invidioși". Mai prudent, Emil Constantinescu își "joacă providențialitatea" întrucîtva mai moderat: "Dar nici din însemnările sale gustul acesteia nu lipsește", deși acesta alternează cu reprize de umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
interogăm cu candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
aceeași referință similiteologică: "Măcar Radu Vasile o ia de-a dreptul spre propria-i providențialitate, din care nu face deloc un secret. Iar față cu un om providențial care, în pofida acestei misiuni de sus, totuși cade, nu pot exista decît ingrați și invidioși". Mai prudent, Emil Constantinescu își "joacă providențialitatea" întrucîtva mai moderat: "Dar nici din însemnările sale gustul acesteia nu lipsește" deși acesta alternează cu reprize de umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
interogăm cu candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
asta să fie mai puțin liber. Așa cum în trecut, la ospețele împărătești, singurul care îndrăznea să spună adevărul, dar numai sub paravanul comicăriei, era bufonul curții, și asta fiindcă se bucura de imunitatea implicită a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își distrează nobilii rostind blestemății și povestind anecdote scabroase - tot așa astăzi, în Bucureștiul secolului XXI, Dan Puric și-a asumat rolul delicat al aschimodiei imperiale. Atîta doar că nu are
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
celor nocturne, de didacticismul lecțiilor de istorie administrate de poet. Veritabila sa vocație se afla în altă parte. Denigratorul consecvent al lui Alexandrescu, Heliade, are o singură (una singură!) notație relativ favorabilă dușmanului său, notație ce sugerează că vocația hulitului "ingrat" era poezia de idei, adică acea poezie pe care vechile tratate de retorică o numeau "didactică": Alexandrescu rămîne unul dintre puținii poeți români ce au scris o astfel de poezie. Faptul că el continuă să fie un om al secolului
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
In așteptarea cărții, care înțeleg că e de-acum pe drum aproape de țintă, cu acest mic text pe coperta a patra, vă mulțumesc de atâta cumințenie și ascultare: "Sugestiile pe care vi le-am dat au o soartă a lor, ingrată, orgoliul auctorial se impune, și e bine că se întâmplă așa. Vă mulțumesc, așadar, cu sfiala enormă a celui care s-a străduit fără să vă fi învins orgoliul. Cât privește micile blasfemii, care apar și în opera marilor poeți
Actualitatea by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7942_a_9267]
-
ale regimului comunist, ce a mistificat nu numai sensul valorilor contemporane, ci și modul de interpretare a conștiinței tradițiilor naționale". La fel e vorba, socotește pe bună dreptate Nicolae Florescu, de o perpetuare a "marginalizării" unor scriitori cu un destin ingrat, mai întîi prin minimalizarea sau omiterea unor exponenți ai diasporei care n-ar mai avea loc în spațiul unor glorificări ce riscă stereotipia. Continuăm dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu sau comprimată
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
datată "Detroit, Michigan, 8 mai 1974". Cei 11 ani petrecuți în America ne relevă noi fațete ale personalității memorialistului. împreună cu episcopul Victorin Ursache, pentru alegerea căruia își sacrificase benevol șansele proprii, izbutește să reorganizeze și să întărească eparhia, în condițiile ingrate ale dezbinării românilor americani, disputați de două episcopii rivale. Episcopia de la Vatra era calificată ca legionară, întrucît îl avea în frunte pe Valerian Trifa, fost comandant legionar. Episcopia Misionară din Detroit era, în schimb, denunțată drept comunistă, pentru că depindea canonic
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
Iași, deputatul țăran Ion Roată (personaj istoric) pune degetul pe rană. Lucrurile nu se vor modifica nici după moartea lui Creangă, ba dimpotrivă, ecartul sat - oraș se va amplifica. Istoria României de la dispariția lui Creangă încoace evidențiază soarta tot mai ingrată a satului: răscoala țărănească din 1907, colectivizarea de după cel de-Al Doilea Război Mondial, deportările și pușcăriile ce au însoțit colectivizarea forțată după model rusesc (în memoriile despre comunism, în închisori, țăranii sufereau cel mai mult). * Iașul, cu Universitatea, cu
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
Memoria nu-i un motiv de laudă... În fine asta e... Spun așadar data, luna, mai 15, era la Val... spitalul, Val-de-Grâce... Ce departe e Val!... Nu vreau să vă pierd în amintirile mele... Revin la tânărul de lângă zid, flaimucul ingrat... Nu vi-l descriu în profunzime, nu merită osteneala... Viermuiește cu mâna prin buzunar... nu e grav... toți tinerii viermuiesc cu mâna prin buzunar... un revolver? o erecție? Mai bine să-i zic din nou de acnee... Vreo loțiune bună
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
suntem invitați să ne prezentăm? Legăturile noastre mai strânse cu literaturile lumii ne obligă la confruntări care să ne scoată din condiția de periferici, chiar de colonie, ai altor literaturi. Numai că pe străini nu-i interesează în ce condiții ingrate, dar și eroice a evoluat scrisul românesc, ei nu ne pot citi decât sub regimul normalității de care au beneficiat ei. Că Alexandru Lăpuș-neanude Costache Negruzzi rivalizează cu Merime nu stă nimeni să se gândească, nici că Țiganiada a fost
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
și coborîșuri care se înșiruie paratactic pe o îngustă lespede, sculptorul GORDUZ nu s-a temut a îngemăna astfel, în aceeași parafă, netezime orizontală și o curbă în balans, ca talpa unui leagăn. Singularitatea artistului e făcută nu din reticențe ingrate, ci din putința de a traversa ferice opozițiile, de a le converti într-o fastă continuitate. Aerul dislocat între elementele acestui nume nu le desparte, menține, dimpotrivă, în perpetuu echilibru, premise cu încărcătură expansivă. E ceea ce ni se impune tot
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
aforistic ca Cioran, interpretările pot aduce vreun cîstig operei. Ele nu fac decît să tulbure o melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată, maculatura exegetică care amenință să-i îngroape opera crescînd tot mai mult, în vreme ce, calitativ, revărsarea grafomană ce-i înconjoară numele seamănă cu ploaia măruntă a textelor strepezite. Nu cred să existe pedeapsă mai mare pentru Cioran decît aceea de a
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
a găsit nici o însemnare personală dinainte de 1945, abia de atunci încolo a devenit extrem de comunicativ și de dispus la declarații de principiu și la confesiuni cărora Biddle le pune la îndoială conformitatea cu adevărul. Wayne Biddle și-a asumat misiunea ingrată de a reconstitui ceea ce nu se știa sau fusese trecut sub tăcere. Concepută ca o replică la scrierile encomiastice, cartea lui nu-și propune nici ea să țină dreapta cumpănă. Partea luminată a Lunii, contribuția majoră a lui von Braun
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
reprezentanții Casei Regale au fost primiți cu onoruri deosebite de reprezentanți de marcă din 12 state ale lumii, printre care și 5 șefi de stat. Chiar și în acest context, instituția Casei Regale a României este ținută, într-un mod ingrat și nedemn, într-un con de umbră, iar eforturile făcute în interesul României nu îi sunt recunoscute. Toate realizările din 2010 ale membrilor Familiei Regale au fost făcute în condițiile în care acest Guvern, într-un gest incalificabil, a oprit
Conservatorii consideră că Familia Regală ne poate ajuta în legătură cu Schenghen () [Corola-journal/Journalistic/61517_a_62842]
-
distanța care le desparte. În plus, este pus în pagină și „dresajul” destul de brutal la care este supus corpul care se exersează la bară, pentru a răspunde exigențelor dansului clasic. Mugur Valsami, prim balerin al Operei Naționale București, deține rolul ingrat al reprezentantului dansului clasic, în timp ce coregrafa însăși, împreună cu Memo Sanno și alături de Galina Bobeicu și Irina Strungăreanu, exemplifică pilduitor performanțele dansului liber, contemporan. Întreaga structură a filmului este susținută de regia Sandrei Mavhima și a lui Radu Aldea, care deține
Sandra Mavhima despre identitatea dansului contemporan în film by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4863_a_6188]
-
pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. În fine, dau contur și culoare Orizontului rubricile fixe deținute de scriitori timișoreni valoroși: Marcel Tolcea, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Adrian Bodnaru, Paul Eugen Banciu, Pia Brânzeu, Radu Pavel Gheo, Robert Șerban. Ingrata soartă Numărul din ianuarie 2012 al revistei de cultură CURTEA DE ARGEȘ (redactor- șef: Gheorghe Păun) dedică două pagini unei cărți pe care cititorii români nu o pot încă citi: cauza ține de faptul că Livia Lica (numele autoarei) a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4908_a_6233]
-
Sala Dalles. Cu sute de lucrări, cu o desfășurare magnific coerentă, însemna o revanșă radios cîștigată auspra inepției negatoare; și totodată o șansă nouă, oferită unui material fără vechi titluri de expresivitate dramatică, - porțelanul, scos aici dintr-un regim mai ingrat, de gingășii decorative, pentru a fi, ars la 1380 de grade, instrument de patetism surprinzător, mat și integru. Dincolo de variațiuni psihologice, porii acestei albe continuități au resorbit, modest și sigur, impulsuri ce afundă într-un adînc anonim candorile și cruzimile
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
reintroducă pe Radu Tudoran într-o istorie vie a vieții literare din perioada comunistă. Întrucât e limpede, înainte de toate, că receptarea incompletă este rezultatul unui destin literar aparte. Într-un anume sens, Radu Tudoran s-a aflat într-o postură ingrată: aceea de autor cu succes la public, dar lipsit de succes la critică. Spre deosebire de autorii de literatură populară scrisă, gen Mihail Drumeș sau Octav Dessila, lipsa de succes critic este, în bună măsură, nemeritată, căci Tudoran nu este nici un autor
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
fi arătat limba noastră literară dacă epopeea lui Budai-Deleanu ar fi fost receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este, adică o capodoperă poetică? Dar nu numai Țiganiada, ci întregul destin postum al cărturarului și scriitorului Ion Budai-Deleanu a fost unul ingrat. Remarcabila sa operă literară și științifică, în mare parte rămasă în manuscris, va fi recuperată de la familia Lewandowski (urmașii soției scriitorului) de-abia în 1868, în urma diligențelor repetate și îndelungate ale lui Gheorghe Asachi, iar o primă ediție cât de
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
au putut reacționa decît așa cum au făcut-o: înconjurîndu-l de o conjurație a tăcerii atunci cînd șiau dat seama că nu-l pot manipula. Daniel Mahoney, profesor de Științe Politice la Assumption College din SUA, și-a luat o sarcină ingrată: să facă din ursul slav o pasăre domestică, îndulcindu-i nuanțele și netezindu-i asperitățile, pînă la a-l preschimba într-un personaj suficient de scrobit ca să întrunească pretențiile de gust americane. Adică într-un gînditor democrat care pe nedrept
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
Sorin Lavric După ce a publicat Tragedia Germaniei 1914 - 1945 și Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, două cărți de pe urma cărora Lucian Boia a căpătat o aură ingrată de spirit reacționar, istoricul nu-și dezminte pofta de a contraria și scoate o nouă mostră de interpretare leproasă. „Leproasă“ e acea gîndire care, căzînd în delictul de a nu se supune convențiilor epocii, e repudiată pe motiv de recalcitranță
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
ar trebui o patologică înclinație spre exagerare ca să faci din efemera biografie a compozitorului vienez o epopee captivantă, presărată cu aventuri ilicite. Schubert a trăit puțin și cu precădere retras, cu o notorietate mărginită mai curînd la cercul prietenilor, potriveala ingrată a istoriei respectînd clasica regulă că, în materie de lauri, gloria vine postum. În necrologul apărut pe 27 decembrie 1828 în Allgemeine Wiener Theaterzeitung, portretul compozitorului e schițat sec: „Schubert a trăit doar pentru artă și pentru un mic cerc
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
-o apoi mai multor publicații franceze, inclusiv la L'Humanité, care scria, în 1935, că Panait Istrati a murit în pielea unui fascist, dar care a recunoscut, după mai bine de patru decenii, că Istrati a avut ,,rolul glorios (dar ingrat), al pionierului" - Au trecut numai câteva luni de la evenimentele din decembrie 1989 din țara noastră. Care credeți că ar fi fost reacția lui Panait Istrati, dacă ar fi trăit ? - Sunt convins că s-ar fi aflat alături de revoluționari. Chiar el
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]