518 matches
-
speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ordonată a lor, după un criteriu ce grupează, pe cât posibil, diversele calități și defecte umane În perechi antitetice: de exemplu, cumpătare, moderație - lăcomie, exces; anticipare, prevedere - imprudență, precipitare; modestie - Îngâmfare, lăudăroșenie; demnitate - lașitate; sinceritate - minciună; istețime - prostie; curaj - frică; recunoștință - ingratitudine etc. Recurgerea la acest criteriu se justifică, apoi, și prin dorința de a ușura cititorului găsirea rapidă a proverbului care l-ar interesa. Pentru a nu Încărca textul, sursele informaționale sunt consemnate nu pe parcursul lucrării, ci În cadrul listei bibliografice de la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În momente de răscruce pentru comunitate: „Țara piere de tătari și ea bea cu lăutari”.) „Egoistul Împarte cu alții numai grijile și supărările lui.” (H. de Balzac) Țiganul, când s-a văzut Împărat, Întâi pe tată-său l-a spânzurat. (Ingratitudinea este o formă a degradării morale și este vecină cu trădarea: „Mănâncă la ușa noastră și latră la ușa altora”; „Pe cine primești În casă te scoate din casă” etc.) „Când un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
implicit, mai puțin prefăcută comparativ cu vorbele, care sunt prin excelență instrumente ale calculelor și justificărilor gândirii: „Cuvintele ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile”.) Bine faci, rău găsești. (Desigur, surpriza ne vine din partea acelora pe care Îi caracterizează ingratitudinea: „Faci omului bine și el se ia cu măciuca după tine”; „Îi dai cu banița și-ți dă cu ciurul”.) „Nici un dar nu este mai prețios decât sfatul bun.” (Erasmus) Cel mai rău dintre oameni este acela căruia nu-i
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-se și suta. (Înregistrarea unei pierderi notabile ne face disponibili să suportăm și alte consecințe, dacă faptul acesta ne mai oferă, cât de cât, o șansă de reușită.) Calul de dar nu se caută la dinți. (Este o dovadă de ingratitudine să aducem șansei/norocului care ne-a apărut În cale reproșul că nu ne-a dat totuși decât o parte din tot ce am fi dorit.) Până ajungi la Dumnezeu, te mănâncă sfinții. Pentru că, așa cum ne spune un alt proverb
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ele trebuie căutate, prin urmare, În exteriorul nostru: atunci Însă când introspecțiile noastre de moment Îndrăznesc mai mult decât ne-am propus, apare tot mai pregnantă revelația necunoscutului sau a miraculosului din noi. Μ Fiecare profesiune cu frumusețile și cu ingratitudinile ei. Supraveghetorul din incinta aeroportului, de exemplu, pentru a-și menține mereu trează vigilența, Își repetă că nu trebuie să aibă Încredere În nici unul dintre călătorii care se perindă prin fața ochilor săi. Dar această Întreținere din interior a suspiciunii sau
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de oameni În chip atât de diferit? Desigur, nu poate fi vorba numai de o problemă de rezistență nervoasă, ci și de una de atitudine În raport cu sine: unii nu acceptă, de exemplu, ideea asumării vreunei responsabilități față de faptele lor. Μ Ingratitudinea noastră merge uneori până acolo Încât suntem În stare să nu mai recunoaștem valoarea reală a unui lucru, numai pentru motivul că n-am fost capabili să-l obținem prin noi Înșine. Μ Fuga de credința religioasă o realizează mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
copilului căi superioare de dezvoltare morală (pe care o iubire prea egoistă față de copil nu le-ar fi putut găsi). Μ Se produc uneori prăbușiri incredibile ale condiției umane, pe care omul, negăsindu-le o explicație rațională, le pune pe seama ingratitudinii unui destin absurd: ne este greu să Înțelegem, de exemplu, de ce un savant care o viață Întreagă s-a dedicat celor mai nobile idei ale științei sau un ascet care a trăit numai prin valori morale și spirituale superioare și-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Am văzut o dată, Într-o grădină zoologică, un lucru surprinzător: o căprioară a refuzat să primească bucata de pâine din mâna unei foarte frumoase doamne, dar a primit În schimb, de mai multe ori, din mâna unui copil de alături! Ingratitudinea căprioarei față de acea doamnă a exprimat oare mai mult o incapacitate sau, dimpotrivă, o disponibilitate sufletească? Indiferentă la frumosul fizic omenesc, ea s-a simțit atrasă În schimb de blândețea și puritatea rugăminții din privirile acelui copil de a se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obținerea unei stări de relaxare, de liniștire a minții, În absența căreia gândirea nu se mai poate concentra, Își pierde controlul raționamentelor; mai mult chiar, gândirea se tensionează, se Întunecă sau se veștejește sub efectul perpetuării acelorași conflicte interioare. Μ Ingratitudinea Îmbracă multe forme, dar una dintre nedreptățile cele mai revoltătoare, care frizează chiar absurdul, este cea exprimată de proverbul: „Bine faci, rău găsești”. Cum s-ar putea explica această situație paradoxală? Se cunoaște faptul că numai cine nu se implică
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru a ajunge la Cernica, locul Înmormântării - p. 13). De altfel, din multe pagini ale cărții transpar dezamăgirea și sentimentul că unii dintre cei care l-au cunoscut pe „Marele Bătrîn al teologiei ortodoxe din România” au dat dovadă de ingratitudine sau au Încercat să se folosească de faima lui Dumitru Stăniloae. Lectura volumului de amintiri pare să aducă anumite clarificări și În privința raporturilor dintre membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) În anii ’48-1950. Spre exemplu, În toamna anului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea boierimii este cauzată în primul rând de propriile defecte, are și loialitatea de a nu fi excesiv de critic cu „ciocoii noi”, cărora nu le reproșează decât ingratitudinea față de cei care i-au ajutat și nu faptul de a-i fi uzurpat. Câteva personaje destul de consistente, descrierea în culori sentimentale a unui mod specific de viață, patriarhal, izolat, cu un farmec desuet, dau parțial viață unor narațiuni insuficient
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
făcând de prisos disocierile. Bunătatea, de pildă, suporta o definire creștin-umanitară: „că să pornește spre fapte bune, făcând multe milostenii întâi pre la mănăstiri, pre la săraci și pre streini îi primiia și-i căuta”. Generozitatea, funciară, este ultragiată de ingratitudinea adversarilor. între cei mai activi uneltitori împotriva lui Cantacuzino îl aflăm pe Dumitrașcu țarigrădeanul, beneficiar al magnanimității postelnicului, iar Grigore Ghica Vodă, domnul ucigaș, se numără și el printre „datornicii” boierului, de vreme ce, în 1660, îi scria: „al dumitale sântu și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va fi considerată folositoare, mă voi bucura nespus știind că mi-am atins cele mai arzătoare dorințe: voi da uitării toată truda, pericolele și sacrificiile Îndurate, dar, mai mult, voi ieși din rândul acelora care au Întâmpinat mult prea des ingratitudinea semenilor, suportând uneori persecuțiile acestora, cu toate că și-au pierdut o mare parte din viață și din venituri- iar nu de puține ori chiar cu riscul de a-și ruina sănătatea - punându-se În slujba omenirii. Mulți binefăcători ai umanității au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prin tranziție și George Șoimu - Preludiu, acesta încercând să precizeze aspirația publicației: „a ne apropia de fiecare cititor cu bunăvoință” și să promită că vor consacra numere speciale „scriitorilor și actorilor morți, peste care colbul uitării și-a țesut păienjenișul ingratitudinii umane”. Dar V., dispărută repede, oferă sumare eclectice, fără o structură conturată. Poezie semnează Virgil Carianopol (Autobiografie), Matei Alexandrescu (Ursitoare), Radu Gyr (Sângele meu fumegând), proza e reprezentată de Coca Farago („Mi-e drag orașul în care m-am născut
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
n.n.)” <ref id="87"> 87 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 28; vezi și Memoriile Regelui Carol I, vol. IV, p. 39; IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr. 152, p. 266.</ref>. Față de amenințările și ingratitudinea Rusiei, Camera Deputaților și Senatul, după dezbateri aprinse, adoptau În unanimitate o moțiune ce reliefa limpede hotărârea României de a menține inviolabilitatea teritoriului, reprezentanții națiunii respingând orice tranzacție În privința sudului Basarabiei, având În vedere următoarele motive: că integritatea teritorială era
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
intenției Rusiei de a reanexa sudul Basarabiei. Lansându-se În „observații psihologice”, octogenarul cancelar, care ceva mai târziu avea să considere rezultatul Congresului drept „pagina cea mai neagră” din cariera sa de diplomat, constata, nici mai mult nici mai puțin, ingratitudinea românilor față de „serviciile” Rusiei În decursul unui secol, „toate drepturile și privilegiile României” fiind asigurate „prin sângele rus”. Hotărât să nu cedeze În privința anexării sudului Basarabiei, Gorceakov căuta să sugereze avantajele pe care le-ar obține statul român primind În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
353-354. </ref>. Chiar Înainte cu câteva ore de a fi audiați În plenul Congresului, delegații români au reușit să obțină o audiență, anterior evitată, la lordul Beaconsfield, care, deși ascultase cu atenție opiniile acestora, aprecia cu cinism că „În politică ingratitudinea este adesea prețul celor mai bune servicii” <ref id="137"> 137 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 31/1878, f. 12. </ref>. La 19 iunie/1 iulie 1878, plecând de la premisa că drepturile României trebuie apărate cu fermitate chiar și
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență”), umbră care va plana asupra conștiinței scriitorului până dincolo de 1932 - când sunt dezvăluite, în paginile „României literare”, identitatea fictivă a „doamnei T.” și iminenta publicare a unui nou roman. An de an, ingratitudinea plată a autorităților - îi este refuzată angajarea la stat până și ca invalid de război -, precum și inaptitudinea sa funciară de a face din scris o ocupație lucrativă îi vor măcina și umili orgoliul, împingându-l către dispoziția sumbră din care
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Țara Românească, primind de la acesta rangul de mare spătar. Se întoarce însă în Moldova, prin 1660, unde Ștefăniță Lupu (colegul lui de la Stambul) l-ar fi acoperit de onoruri și bogății (temei pentru Neculce să construiască o narațiune pe tema „ingratitudinii”). Va fi din nou, peste scurtă vreme, în Muntenia, pentru a primi de la Grigore I Ghica, în 1661, funcția de capuchehaie la Înalta Poartă. În anul 1664 Nicolae Milescu părăsea în grabă Stambulul, un oraș ce devenise primejdios pentru el
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
să se găsească într-o stare de abandon și uitare de sine pentru a pune în lumină (nu și în evidență) datul, redus, la rândul său, la condiția de dar1. Moartea simbolică a donatarului trebuie presupusă în cazul anonimatului, al ingratitudinii și al ostilității, care exclud eo ipso condiția de calcul sau asigurare utilitaristă. Renunțarea la cauzalitate trebuie să fie totală. Martor în cazul primei reducții a destinatarului, donatorul devine, în cele din urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că apariția unui asemenea fenomen este posibilă în situații de dăruire în contumacie (e.g., o moștenire), inconștientă (e.g., iubirea) sau în anonimat (e.g., epistolarul). În aceste situații, atât donatorul, cât și destinatarul suportă „ingratitudinea” asimetriei cauzale. Această asceză nu este foarte departe de curajul cu care sfinții îndură ispita (peirasmos), adică experiența (empeiria) limitei (peras). Suspendarea relației de cauzalitate între donator și destinatar nu este însă suficientă pentru a putea vorbi despre donația fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ ușor de susținut că totul reprezenta o copie la indigo a scandalului politic din jurul lui Heidegger, dacă nu chiar o parodie ieftină a lui. Cu toate acestea, când sunt confruntați cu principiul că intelectualii sunt responsabili pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
povestirile menționate, numele detectivului e John Dalmas, dar el posedă aproape toate însușirile eroului pe care-l vom descoperi, la doar câteva luni după publicarea nuvelei „The Lady in the Lake”, sub numele Philip Marlowe, în romanul Somnul de veci. Ingratitudinea autorului față de romanul din 1943 este cu atât mai mare cu cât el avea să fie un adevărat succes comercial. Preluat de Pocket Press și publicat în ediție ieftină, atinge incredibila cotă de vânzări de un milion de exemplare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]