279 matches
-
binișor pe cer, iar pe Eel Stretch plutea ceața, astfel că prezervativele aveau un luciu luminiscent, o insubstanțialitate aproape spirituală prin sugestiile sale. Mai grav, se părea că aveau și ceva scris pe ele. Mesajul se vedea clar, chiar dacă era ininteligibil. Scria SOROTA. Părintele St John Froude lăsă binoclul de la ochi, se întinse spre sticla de whisky și medită la semnificația unui SOROTA gravat ectoplasmic pe cer. Tocmai își terminase al treilea pahar dat peste cap și decisese că, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu o senzație stupidă, care m-a sâcâit toată dimineața, dar nu mi-am amintit visul decât după prânz, mai întîi ca niște fulgerări de emoție pură în plex, apoi, la școală, pe când îmi ascultam elevii, ca niște secvențe dureroase ininteligibile. Mi-a trebuit și ziua următoare ca să pot reconstitui tot ce-am povestit aici. Ba chiar, nu știu de ce, am impresia că îmi amintisem mai mult decât știu acum și că, între timp, am uitat. Da, acum, când scriu, mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173 ineptus 71 206 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică 159, 161, 163 ~ și transgresare a sensului 24, 78, 83, 103, 107, 108, 111, 131, 132, 136-143 intenționalitate moduri distincte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așteptat să le pierdem destul de ușor, la cea dintâi încercare grea a istoriei ? Abia să se fi limpezit cerul și, la primul nor, soarele să dispară iar. O frumoasă dimineață compromisă... pierdută... Deși junele Ialomițeanu murmură a aprobare o replică ininteligibilă, Profesorul este convins că, de fapt, în mintea lui se întreabă ce anume dezamăgire politică a trăit de curând magistrul pentru ca să se lanseze într-un asemenea atac ! Da, atac, nicio îndoială că acesta este cuvântul prin care discipolul îi desemnează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu un "cadru organizat". Până și ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
votate în fapt de corul mare, reprezentant al mulțimii. Indicațiile de regie evidențiază atmosfera opresivă și pun în lumină analogiile cu perioada comunistă : după ieșirea din scenă a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare (II, p. 75). Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II, p. 76). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și le coborî imediat la loc. Nu se putea hotărî ; își ferea ochii ca să nu-l privească pe prinț. Nu voia să-l îmbrățișeze. — Cred și eu! Deși ți-am luat crucea, n-o să te înjunghii pentru ceasornic! îngăimă el ininteligibil și deodată râse cumva ciudat. Însă subit, toată fața lui își schimbă expresia: se făcu grozav de palid, buzele începură să-i tremure, ochii i se aprinseră. Își ridică mâinile, îl îmbrățișă cu putere pe prinț și, sufocându-se, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un supus. Nici un animal nu-și bate joc de altul, asemănător până la identitate cu el. Numai omul este capabil de atât autodispreț. Toată caritatea din lume nu face decât să evidențieze și mai mult mizeria, arătînd-o mai îngrozitoare și mai ininteligibilă decât în părăsirea absolută. Ca și în fața ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esențial ceea ce este în putința lor de a schimba. De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltător și ininteligibil. Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult decât Holbein, la care predominarea linearului a împiedicat realizarea unei viziuni de un dramatism infinit, ce o întîlnim totdeauna la Grünewald. Dintre toți artiștii Germaniei, acesta este cel mai greu de înțeles. Pentru latini, el e de-a dreptul ininteligibil. Arta italiană ne-a obișnuit cu paradoxalul suferinței frumoase. În toată arta italiană, durerea este imaterializată prin frumusețe, încît estetizarea ei răpește acel caracter de materialitate grea, de bestialitate și ireparabil; în cea germană (ca și în cea rusă), dimpotrivă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îl va înregistra, cu timpul, tot mai înspre periferie. Începuturile unei culturi, ca și amurgurile, se desfată într-un haos pe care nu trebuie să-l disprețuim, fiindcă efervescența lui se purifică în epocile ei clasice. Eforturile stupide și absurde, ininteligibile, ale lui Eliade-Rădulescu, schimbarea limbii și filozofia îndoielnică, multilateralitatea confuză și en-gros-ismul lui cultural sânt de o mie de ori mai semnificative pentru destinul nostru decât toate junimismele, sămănătorismele și alte isme retrograde. Cum tot ce s-a creat la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la un sens comun. Sânt societăți incapabile în mod structural de a fi democrate. Cazul Rusiei, unde societății, lipsindu-i organic o limită interioară, se pierde pe dată ce e liberă. De aceea, bolșevismul unește două extreme într-o sinteză ininteligibilă Apusului: democrația extremă și autocrația. Democrația are anumite presupoziții psihologice, care nu le întîlnim peste tot. Și acolo unde ele nu sânt nu este creatoare. În Anglia și în Franța, ea a creat un întreg stil istoric, și existenței lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
văzut dezbrăcat, rostește Livia înțepată. Ajunsă lângă el, îl mângâie liniștitor pe frunte. Se întoarce apoi către medici: — Ce s-a întâmplat? — Blestemata asta de constipație rebelă, mormăie Musa, manipulând spatula cu grijă, pentru a obține dilatarea dorită. Murmură ceva ininteligibil către colegul său. — Ia nu mai șușotiți acolo pe grecește, de parcă ați avea secrete, se impacientează împărăteasa. Vorbiți tare, să vă auzim și noi. — Cred că nu e cazul să mai încercăm încă o clismă, îndrăznește Themison. Având în vedere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se strecoară iute înăuntru. Din spatele lor se ivește Tigellin: — S-a făcut târziu, rostește către Germanicus. — Așa e, se scutură acesta. Îl întreabă pe Herodes: — Vii și tu cu mine la Ara Pacis? Luat pe neașteptate, prințul evreu bâiguie ceva ininteligibil. Putem să-l abordăm pe principe după aceea, insistă prie tenul său. Iulius Agrippa clatină nehotărât din cap. Augustus s-ar putea mânia dacă-l vede. I-a transmis prin Ianuarius o altă însărcinare. Germanicus înțelege și nu mai insistă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se umbresc pe măsură ce înaintăm în vârstă. De aeea trebuie să re-parcurgem periodic, la fiecare etapă din viață, marea literatură și textele sacre, filozofia morală și psihologia, artele vizuale și muzica - pentru a ne pune în rezonanță cu profunzimile lor, ininteligibile înainte să atingem dezvoltarea sufletească potrivită. Să ne întoarcem însă la Tg. Neamț, cam pe când intrai la liceu, pe când treceai strada pe partea cu plopii lui Eminescu (unii dintre ei!) și cu casa Veronicăi Micle XE "Micle, Veronica" . Acum lucrurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Așa a fost Întotdeauna cu turcii de-a lungul istoriei. Armanoush a strâns Întristată din buze. În celălalt capăt al camerei, Asya se foia și se răsucea În patul ei, În chinurile unui coșmar, după cât se părea, și mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le spunem noi turcilor: Vedeți, jelim, jelim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
decît foarte simplă ,, Domnule Balbo, permiteți-mi să vi-l prezint pe prințul Pangratty, aviator". Asta ar fi fost o prezentare perfectă. Profesorul n-ar fi spus decît că e vorba de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai nelămurit lucru era acela că se vedea pe sine cu ochii minții, de parcă ar fi fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși la bărbie, ca un copil. A mormăit ceva, ininteligibil, cu glasul ei grav, nocturn, apoi s-a întors brusc pe partea cealaltă, dintr-o singură mișcare. Spatele ușor încovrigat părea să lumineze în noapte și mai păstra fierbințeala îmbrățișărilor. Andrei Vlădescu a acoperit-o cu cearceaful și iar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clipă pe spate cât să deschidă un aparat de radio portativ și sânii mici i-au țâșnit prin țesătura rochiei. L-a privit din nou, mâna lui rămăsese pe genunchiul dezgolit, a atins-o cu vârfurile degetelor murmurând câteva vorbe ininteligibile, poate în ungurește. N-au mai vorbit, cât și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i povestească, dar Andrei Vlădescu nu se mai gândea deloc la ce-i spune, își privea pantofii pe care stropii de noroi se uscau. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
disznó... porcule și bețivanule... Pe mine?“ Bărbatul se întoarse spre ea, protestând, surprins mai mult și neînțelegându-i strigătele și revolta, își ridicase palmele mari în dreptul pieptului, să se apere, clătina din capul ușor pleșuv spre ceafa groasă, mormăind ceva ininteligibil, dar ea nu mai auzea nimic și nu mai vedea nimic, nici cum Andrei își șterge buzele, își vâră batista în buzunar, îmbracă pardesiul cadrilat, se gândește o clipă să spună ceva, renunță și se îndreaptă spre ușă, abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un obișnuit al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
auzit să nu fie adevărat. Judecătorul Arthur F. Hardesty lovi în masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni, negru de furie. Hardesty spuse: — Domnule Considine, cererea avocatului dumneavoastră pentru o amânare de o lună a fost respinsă. În pofida sarcinilor dumneavoastră polițienești, sunt sigur că veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună, neofitul „încă nu izbutise să afle în ce fel trebuia s-o țină spre a o citi” (117, p. 123). Scrisul din cărțile de magie poate fi nu numai ilizibil sau ininteligibil, dar chiar invizibil. În Europa medievală se credea că vestitele cărți de conjurații magice, numite Grimoires sau Les Clavicules de Salomon, erau scrise pe foi de un purpuriu violent, care „ardea” ochii profanilor, scrierea fiind astfel vizibilă doar pentru inițiați
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]