8,706 matches
-
seama că mulți dintre clienții peruchierului nu dispăruseră. Ei se amestecaseră în lumea Bucureștiului, cu noile lor fețe, cuprinse de o bucurie temperată și calmă, care îi făcea să se deosebească de toți ceilalți oameni. Cu fiecare zi, Nane vedea inși care se transformau sub ochii lui, schimbându-și cu totul înfățișarea sau starea materială sau doar câte ceva din viața lor de până atunci. Într-o zi observă cu tristețe că și tatăl său trecuse pe la peruchier. Nu putea să spună
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Basarabia, un bărbat cu nevastă-sa și cumnată-sa. Le povesti ce a pățit cu kosovarii și o luară sub aripa lor, nemaiprididind s-o căineze, deh, singura româncă din Treiskirchen, și aia înțepată cu cuțitu-n cur, futută de unșpe inși și cu banii luați, ca să vezi ghinionul dracului... Oare de ce o fi așa criză de români pe aici? întrebă Mariana, la care moldovencele cică ar fi auzit că românii au alte puncte de trecere din Ungaria în Austria și reușesc
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată frizerul care tunde doar între orele 11 și 15 vânzătorul japonezo-sloven de umbrele și evantaie inși știuți doar din povestirile gazdei o bătrână poștăriță care cunoaște cu ochii-nchiși toate străzile Bledului și se tot oferă să mă ducă pe scurtături orișiunde aș vrea apa e mai puțin importantă zice ea străzile-s totul că fără
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
glorie Celui de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica are ghetre? Liiceanu poartă ginși Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu-i Doppelgänger Noica l-a găsit în el?... Cel cu care face cuplu (Auster și, precum dreapta, De exact și, totuși, suplu), Are dreptu-a-i sta
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
Monedă Monedă, șlefuită de-un destin, ce s-a-mplinit puțin câte puțin, Din Umbria, pe unde-adolescent m-așezam ferice sub măslin, mă-ntorc, un ins greoi și lent. Cărări secrete spre-așezări umile. fântâni din orice margine de târg, eu le știam pe toate, în acele zile... deși măslinii iarăși dau în pârg, nu va fi nimenea să-i mai culeagă. A-mbătrânit o lume-ntreagă? Eu
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
care mii de buze se laudă foșgăitoare, dân-du-i de înțeles că nimic din ceea ce el însuși a gândit sau a sperat nu mai contează. Toate chestiile importante s-au spus și s-au făcut. Chiar în clipa aceasta milioane de inși scriu ideile pe care el a visat să le scrie și plutoane întregi de actori pozează pentru coperta unei reviste de succes. în același ritm amețitor, femei cu buze sclipitoare și bărbați zâmbitori intră în retinele omenirii pentru fapte demne
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
culturi europene occidentale. Pe vremea cînd era și el scriitor român, tînărul Eugčne Ionesco declara în controversatul Nu (1934): "Mă jenez incomensurabil că sînt condamnat să rămîn o rudă săracă a intelectualității europene; faptul că nu sîntem decît trei sute de inși care ne batem capul cu ideile, cerneala și hîrtia, și încă prost, și că, neavînd cititori, ne citim între noi înșine constituie una din tristețile, din malaises-urile mele permanente". Dar nu-i situația culturală a României de azi, de după o
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți tocmai a acestor calități care îl legitimează ca om și ca profesionist, dar pe care le știe irosite pe altarul păgân al păcatului săvârșit cu gândul, determină reacția lui autodemascatoare, de ins cu musca pe căciulă. Îndelungă vreme, poate, în sufletul său s-a dat, crâncenă, bătălia cu diavolul și casierul a găsit în sine forța să se opună impulsului de a sustrage bani. Treptat, resursele de rezistență la ispită se apropie
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
și o anumită filosofie mai răspîndită la noi decît ne place unora dintre noi să credem. Băiatul de cartier care a reușit în viață. Acesta nu-și face probleme că nu știe să vorbească, pentru că nu dă un ban pe inșii cu papagal. Valorile în care crede el sînt spiritul de gașcă, amicițiile suspuse, automobilul 4 x 4 care consumă benzină cu găleata, banchetul sub formă de chef pe deșelate, riscul sintetizat în formula „ce-am avut și ce-am pierdut
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
funcționat perfect. Orice mediocru știe că pentru a ajunge la putere are nevoie de complicitatea altor medicori. Orice ticălos a descoperit cheia succesului aliindu-se cu bandiți mai mari decât el. Și zău, nu știu ce-o fi aia democrația inșilor dezinformați, inculți sau înfometați. Faptul că patruzeci și șapte la sută dintre români n-au citit în viața lor o carte nu e o constatare de sociologie. E însăși definiția mizeriei morale în care ne zbatem ca peștele pe uscat
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
denunță un mod de judecată care presupune discriminarea pozitivă și confundă spiritul critic cu discriminarea rasială: „Nu poate fi considerat antisemit cineva care batjocorește ori omoară un evreu decît dacă o face pentru că e vorba de un evreu, de un ins care aparține acestei etnii. Rasistul este un criminal (uneori, doar potențial), dar nu toți criminalii sînt rasiști. Riscul amintit mai sus constă într-o discriminare așa-zicînd pozitivă: aceea de a considera că anumite persoane se bucură de intangibilitate întrucît aparțin
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
opera de ficțiune este „mai sinceră”, mai adevărată, socotește Breban, decât poate fi un jurnal sau o „autobiografie”, limitative prin natura lor, sufocate până la urmă „de banal și de generalitățile previzibile”: „Nu, oricât de ciudat, de paradoxal ar părea unor inși «din afara» literaturii sau psihologiei, sinceritatea nu e posibilă decât «în cadrul» ficțiunii, al «minciunii», al unui anumit tip de «minciună»...”. Biografismul netransfigurat l-ar fi condus pe I. Negoițescu, în Straja dragonilor, la o „mărturie ratată”, carte care ar fi putut
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
respirația, tunelul, perspectiva... cea mai spectaculos expusă operă artistică din lume, cârdul de turiști japonezi cu gurile căscate pe sus se izbesc de mine cu putere, fără nici cel mai mic semn de scuză. Pun brutalitatea pe seama uluirii. Deși, un ins normal se înmoaie... Văd Victoria aproape a zecea oară. În orice caz, în ultimul octombrie 2003 - trei zile la rând. Ce mă frapează pe mine acum, privind-o de dedesubt cum se înalță Grecoaica divină pe etrava de marmoră a
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
care depinde de istorie, de cultură, de evoluția societății și de dezvoltarea economiei, de ambianța politică în care se află o națiune la un moment dat. Acesta este punctul unu. Punctul doi: “Caracterul” unui popor - ca și caracterul unui singur ins - se compune din toate viziunile pe care observatorii lui le au, fiecare din punctul lui subiectiv de vedere, care poate fi foarte diferit față de alte puncte de vedere. Adevăratul “caracter” este insesizabil, la fel ca “lucrul în sine” al lui
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
semnătura lui și niscaiva documente (anonine!) din arhiva Securității. Cu alte cuvinte, omul a făcut public, în postcomunism, ceea ce pe vremea lui Pingelică destina exclusiv băieților cu ochi albaștri. Se întâmplă și la case mai mari... Partea tare este că insul nu se mulțumește cu trecutul, ci, în eternă postură adolescentină, continuă să împartă lauri, scatoalce sau flegme în funcție de criterii numai lui cunoscute. E mai puțin important că dl. Popa dărâmă statui și idoli, sau că Vadim Tudor îi este „un
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
Gheorghe Grigurcu Mi-l amintesc pe Lucian Valea de la întîlnirile scriitoricești ale anilor ’70-’80: ins scurt și îndesat, deloc bătrîn (mă surprinde figura de Moș Crăciun de pe coperta cărții pe care intenționăm a o comenta aci!), sociabil, volubil, se arăta gata în orice clipă a demonstra, a susține ceva, cu o îndîrjire temperamentală, însă nu
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
a fost unul dintre gesturile mele cele mai inspirate.” Cum știm acum, când fenomenul se resoarbe, anii 1990-1993 au fost aceia ai adâncirii faliei sociale. Estimp, malurile nu s-au apropiat, între ele se solidifică mâlul corupției. Pentru estet, pentru insul politicește edificat, Jurnalul anilor 1990-1993 devine un memento, pentru tineri el se citește ca un roman de forță epică, în caruselul lui de personaje care se numesc Ionesco, Cioran, Goma, Țepeneag, proză, totodată de investigație a ethosului uman, de ciocniri
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
în justețea lor, care contravin clișeelor încă puternice. Așa cum am văzut și dintr-un citat anterior, în calitate de director al Editurii Cartea Românească, cea mai importantă editură din România în anii ’70, Marin Preda era departe de-a face figura unui ins curajos, aplecînd urechea la spusele unui Adrian Păunescu și bineînțeles neînvoindu-se a indispune „forurile”. Aflat în anticamera cabinetului directorial, în care intraseră mai înainte Alexandru Paleologu și Geta Dimisianu, pentru a pleda în favoarea tipăririi cărții despre Eugen Ionescu, autorul
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
cu literele din aceste cuvinte./ fiecare/ urlă în altă limbă fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă” (bastonul de orb). Producția lirică decurge în continuare ca o tînguire a insului strivit de soarta inicvă, astfel încît figura contemporană a absurdului se deschide către jalea eternă, al cărui punct de reper îl constituie Eclesiastul. Asistăm la o orgie de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
ale confratelui Stephan Roll, poemul devenea “miracol”, “revelația de o clipă numai a invizibilului”, “un al doilea auz deschis spre toate vămile văzduhului”; iar sub titlul A doua lumină, nota, tot pe-atunci, că: “Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vânturau și adevărul s-a ivit întotdeauna aceluia ce nu se îngrijea de adevăr, nu-i căuta cu voință conturul, nu-i isca cu preștiință flacăra”. Sensibilitatea frământată, spiritul neliniștit, “romantic” al
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
ne-am închipuit la început. Exemple destule din lunile din urmă vin în sprijinul pesimismului nostru. N-am să le repet. Sînt bine știute. Am să semnalez doar unul, cel mai grav dintre toate. Purtătorul de cuvînt al PSD, un ins care a încercat să-și clădească faima de reformator plantînd palmieri la Mamaia și aducînd spiritul kitsch al lui Dracula în vecinătatea zidurilor medievale ale Sighișoarei, a transmis televiziunii de stat un protest al partidului său referitor la un talk-show
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
Gheorghe Grigurcu Un joc favorit al lui Petre Stoica este jocul de-a modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru mine poezia nu-i fête de l’intelect/ e doar un felinar în
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
stand la altul și cred că e singurul vizitator căruia nu i-a scăpat nici o editură dintre toate cîte au expus la această ediție. NCM care altfel are groază de aglomerație și se ține deoparte de obligații mondene, scăpînd de inșii plictisitori cu o vorbă de duh și topindu-se în aglomerație. Data trecută cînd cu Tîrgul Bookarest, n-am apucat să schimbăm impresii. Mai exact n-am apucat să-l întreb cum i se mai pare România. Acum, nu știu
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
o posibilă analiză statistică - un avantaj și două handicapuri. La capitolul literatură, românii stau mai bine decît occidentalii și se pot impune cu eleganță într-o discuție pe temă, în schimb cultura muzicală și cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin școală în vestul Europei sînt, la noi, aproape inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobște ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roșească. Raportarea la religie se face azi, în urma celor cincizeci de
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
și-a arătat chipul hidos: pe de-o parte, s-a votat pentru Europa, pe de alta, s-a scandat împotriva străinilor care-au adus țara la faliment. Sigur că între investitorii străini s-au aflat și destui țepari. Adică inși care știau precis cum să acționeze. Filozofia lor e cât se poate de simplă: dezmembrarea și apoi vinderea bucată cu bucată a mamuților industriali. Numai că acești țepari n-au pogorât din farfuriile zburătoare, n-au dat cu spray paralizant
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]