213 matches
-
mai mulți. Vrei să te muște șarpele geloziei, al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire. Isprăvește cu Mihaela înainte de a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Sunteți primul om din Bermude pe care-l întîlnesc. În avion, în drum spre Washington Totul în America este la alte dimensiuni decât cele cu care suntem obișnuiți. Până și obezitatea! Lângă mine se află o doamnă cu un apetit insațiabil și cu un volum pe măsură. De când am decolat, "se hrănește". Nicăieri n-am văzut obezi atât de mulți, ca aici, și de dimensiuni atât de ciudate. Se pare că Europa nu poate concura cu America nici măcar în această privință
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos, rămăseseră liniștiți, disciplinați și aproape indiferenți, ca în vremea lui Sejanus. Poate că prudența lacomă a lui Augustus și insațiabila, lucida avariție a lui Tiberius se născuseră din experiențe similare. „Senatorii sunt divizați și nu reușesc să gestioneze puterea“, zâmbise Tiberius - una dintre puținele dăți când fusese văzut surâzând; și încheiase: „Stăpân e banul“. Împăratul se ridică și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chiar dacă vor fi două femei sau douăsprezece, cinci sau cincizeci, Nici una nu va rămâne nesatisfăcută. Reacția ta va deveni din ce în ce mai puternică Și vei avea glandele hrănite și testiculele tari, Tulpina de Jad va fi rigidă și apetitul îți va fi insațiabil... În cazul în care ce spun eu pare incredibil, Încearcă să-i dai această pilulă celui mai bătrân motan. În trei zile se va împerechea fără pauză, În patru zile va urmări și câinii, și iepurii. Blana lui se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei a fost furtunoasă. Încă din dreptul vârstei de treisprezece ani, insațiabila Cosiția sare și se instalează în spațiul cel mai plin de pucioasă al rubricilor revistelor de scandaluri. Nenorocește bărbați, foarfecă tineret, sleiește averi, e exact genul de cucoană ce-și amenajează o căpiță de fân în salon pentru jocurile adulterine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gașca lui, Rat Pack, Sinatra În picioare lângă pian, Într-un con de lumină, cu nodul de la cravata subțire lărgit, Încercând să atingă o notă de mult pierdută. Și Sinatra cu Ava Gardner În anii ’50: el arată lihnit, ea insațiabilă. De câte ori Îi văd Împreună, mi-i imaginez În pat. Fiecare separeu are propriul minitonomat În care bagi o monedă de 25 de cenți și-ți alegi piesa favorită dintre hiturile lui Frank. Atât de multe titluri, atât de multe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Doamnă de Berny. Și, strecurată Între toate, o cărțulie neobișnuită nu atât pentru atmosfera epocii, cât pentru felul de a fi al lui Balzac. El e deja un bărbat marcat de povara corpului mult prea greu și Îndesat, are o insațiabilă poftă de a trăi, e neglijent, chiar neîngrijit, dar visează În taină la eleganța dandy-lor. Îi admiră și, deopotrivă, Îi disprețuiește pe acești filfizoni, când copiindu-le stilul, când zeflemisindu-i. Vor fi făcut senzație În epocă mănușile lui, nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o iubire fără seamăn, e o dovadă că poetul nu încetează să fugă după iluzia reîntrupării androginice, fiindcă ea pe care o așteaptă nu poate fi decât geamăna sufletului său, prin care acest perpetuu, incurabil îndrăgostit să-și poată exprima insațiabila dorință în stare să-l facă să uite precaritatea ființei: între daimonul său, a cărui prezență o semnalează uneori explicit și chemarea spre Transcendent, dragostea este, deci, singura pavăză. Simona-Grazia Dima: Interiorul lucrurilor Poeme ample, elaborate, din centrul cărora instanța
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
evidente." (II, Cuvînt înainte) Pierdem mult din forțele noastre fizice cînd îmbătrînim, dar cîștigăm în judecată și în prudență; ceea ce ni se părea suportabil sau bun în tinerețe ne pare mai tîrziu rău și insuportabil. De altfel, dorințele omului sînt insațiabile; este în natura lui să vrea și să poată dori totul, dar destinul îi limitează mijloacele de a obține tot ce dorește. Rezultă, astfel, pentru el o nemulțumire perpetuă, dezgustul pentru ceea ce posedă; aceasta îl face să blameze prezentul, să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe lume nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd, monarhii își satisfac ambițiile cu provincii și regate; și, cum este mai ușor de dobîndit funcții și slujbe decît de cucerit regate, cei de rînd pot fi deci mai degrabă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
picioarele ridicate, și mă plictisea să mă uit la tinerii Ăia doi. Viața-i foarte scurtă și femeile urîte sînt foarte și, stînd la masă, m-am hotărÎt că, deși eram scriitor și ar fi trebuit să am o curiozitate insațiabilă față de tot felu’ de oameni, chiar nu-mi păsa să știu dacă erau căsĂtoriți sau ce găsiseră unul la celălalt sau să le aflu opiniile politice sau dacă el avea ceva bani sau ea avea ceva bani sau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
literaturii universale, și descoperă că această artă e "abia în epoca pietrei" și se declară "disperat și dezamăgit". Magnet pentru toate speciile de șarlatani, de la vrăjitori la entomologi pasionați de păduchi, miliardarul străbate continente exotice ale umanității, acumulând experiențe halucinante, insațiabil în dorința de a-și explora infinita libertate. Având la îndemână mijloacele necesare, Gog își vizitează câțiva dintre cei mai influenți contemporani - Freud, Einstein, Lenin, Edison, Ghandi, G.B. Shaw, Knut Hamsun, James G. Frazer - fondatori ai unei lumi în care
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Capricii (1983), probabil cea mai bună carte a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
o excepțională prezență scenică, interpret memorabil îndeosebi al unor eroi de dramă, având un joc inteligent, nuanțat, într-o tonalitate gravă, întotdeauna personal până la manierism, I.-G. s-a revelat la maturitate și ca un poet de idei și de insațiabilă meditație, publicând două volume intitulate neutruVersuri (1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
mă gîndesc, pînă la un punct, la Ion Manolescu). Cred, Însă, că efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spre ultimele linii ale spectrului, cu cea mai mare lungime de undă și cu frecvența cea mai redusă: "Deplasare spre roșu, mereu aceeași deplasare spre roșu/ o, linii spectrale ale vieții mele." Nevoia de adevăruri supreme e prezentată ca o insațiabilă foame: "O, foame,/ tu îmi împodobești totdeauna creștetul/ cu o aură de dinți.". Foamea de absolut e universală și se transmite de la unii la alții perpetuu: "El se hrănește ca să fie hrană la rându-i/ ca să fie hrană altui destin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca desfășurare de forțe organice, vii, urieșești, ca un principiu ordonator sau matcă a toate câte ființează. E adevărat totuși că, întocmai ca și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1977: "Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a restabili un mare, profund adevăr: nu e de închipuit organizarea modernă a unei societăți fără a ține cont de factorul uman și nu are nimeni dreptul de a sacrifica generații întregi de dragul unui viitor ipotetic. Viitorul acesta, moloh insațiabil, a distrus atâta lume într-un secol răscolit de excese. Am plătit noi înșine, ca popor, un preț grozav. Ne-am regăsit însă și trebuie să facem astfel ca asemenea experimente să nu mai poată avea loc niciodată. Cerul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Orfeu. Anticii au stabilit o legătură atît de strînsă între Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației simbolice. Or, se spune
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cruzimea și agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea față de instincte. Asociat cu foamea insațiabilă și vorace, «o foame de lup», el pune problema transgresării lucrurilor interzise. Din acest motiv, este expresia dorinței, a tentației și a ademenirii periculoase din basmul Scufița Roșie. Astfel, deși fetița este sfătuită să nu se abată din drum, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atunci, fie că e vorba pur și simplu de idei, valori, stiluri intelectuale, retorici, chiar identități. În vreme ce televiziunea de stat rămânea unică și continua să emită sub control politic fără să asculte, profitând de poziția ei monopolistă și de setea insațiabilă de revelații și scandaluri a unei societăți lipite de ecranul pe care se putea în sfârșit contempla, după un deceniu în care consumase în special imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
până azi în comportamentul unei bune părți a spectatorilor și chiar al actorilor dramei politice în curs. Valorizarea cvasi-rituală a apariției "la televizor", în mare parte independentă de mesajul fie deliberat, fie involuntar pe care aceste apariții îl transmit; apetitul insațiabil al politicienilor, indiferent de propriile înzestrări, pentru a apărea în emisiuni televizate, chiar dacă prezența lor acolo e lipsită de eficacitate și uneori de-a dreptul păgubitoare pentru propria imagine și pentru cea a formațiunii pe care o reprezintă; neglijarea tuturor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga sa gamă de ambiții și cu o insațiabilă nevoie de a se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității, pentru care realitatea și ficțiunea sunt două brațe ale uneia și aceleiași entități. Hibrid prin natura sa originară, el Își relevă puritatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]