977 matches
-
are în a-și făuri o imagine pregnantă a Greciei antice. Franța Pleiadei, cea a secolului al XVIII-lea și-au avut fiecare viziunea ei: drăgălașă, afectată sau eroică. Dar cu Moréas, chiar sufletul acestui farmec și al acestui mister, insesizabil ca o rază de soare, tot ceea ce a fost antica Eladă, vine să viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TRÂMBIȚE DE ROUĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trâmbițe de rouă Clipele se succed egal transparente, Cu pași ușori, aerieni de gazele, Insesizabile, urmând aparente Infinite traiectorii paralele. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe de rouă strălucitoare; Impresiile se schimbă la față, Gătite pornesc spre lume, călătoare. Viața curge ca un fluviu secat, Face un zgomot infernal la cascade, Plouă peste
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
ce alcătuiesc o supradimensionare a întâmplărilor istorice sigure și adevărate. Ele sunt esențiale scopului lui Chiril și arată că el a scris o istorie adevărată, pentru că aceasta este istoria planului lui Dumnezeu. Pentru Chiril, diferența dintre minune și istorie este insesizabilă. Alături de celelalte daruri ale harului divin pe care marele Eftimie le dobândise, și acesta i-a fost oferit: să cunoască dinainte ziua morții sale și ce se va întâmpla cu mănăstirea sa. Nu voi pregeta să prezint în mod clar
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]
-
e obositor și trebuiesc momente de respiro. Le oferi cu generozitate, alte povestioare amoroase și delicioase cu Mancuse sau cu ceilalți! Deci te înțeleg când iei viața într-o glumă dulce-amară ... viața ca o gumă de care tot întindem! Rămân insesizabile urme, dar cine stă să le sesizeze? Câteva citate din carte - dar să nu le socotiți cele mai semnificative ... Marile adevăruri stăteau zăvorîte în adîncul sufletelor lor de femei tinere, ca greierii în iarbă. Fericirea este, pînă la urmă, atît
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
care beau cu sete din ore și zile”, iar amfitrioana ”se desculță, mândră de tinerețe/ și alege numărul potrivit/ printre lentile și dioptrii/” (Microb genetic) pentru vreo ”făcătorie” magică, capabilă să-i descurce firele destinului. Anotimpurile curg într-o lentoare insesizabilă către iarna ființei unde ”pomii sunt îmbrăcați în gheață/ și iarba plânge cu lacrimi albe...... dinții de ferăstrău/ sub streșini/ lustruiesc cizmele albe ale dimineții”. (Corsetul iernii) Asistăm cumva nepăsători și abulici cum roata destinului ”învârte cercurile înalte/ din care
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
cumva ea dezvăluia și un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de plecare o interferență subtilă între sufletul autoarei și „sufletul lumii”, o vibrație insesizabilă între „microcosm” și „macrocosm” - ca să păstrăm limbajul hermetismului tradițional? Poate fi o rezonare care nu se produce la nivelul conștientului Verei Crăciun, dar care nu poate trece în actualitate decât sub forma poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
multă lume, asta pentru că, știi ceva...? Nu aș suporta să te împart cu nimeni, vreau să te am doar pentru mine, din toate punctele de vedere! Gândurile și atenția lui Dragoș au fost distrase de ceva. Era un ceva aproape insesizabil și totuși foarte prezent. Acesta nu înțelegea. Privi în jur, oarecum derutat, apoi își coborî privirea spre mâna Mariei. Să fie posibil? Nu. Probabil i s-a părut... Nu! Din nou, aceeași senzație. Aproape imperceptibil... Nu, nu i s-a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
decât ceea invizibil este. PĂMÂNTULE, ești mai mult decât o scânteie din lumina originară o piatră deformată rătăcind pierdută prin univers? vițelul de aur a smuls aripile îngerului iar stăpânul ̶ deghizat în profet răspândește minciunile-i, pretins adevăr aproape insesizabilă persistă zbaterea aripei dubla bătaie a inimii. SE VA-NĂLȚA cândva - la soroc neștiut - vântul mai puternic decât toate vânturile dăruind corp formelor invizibile ochiului? VA FI STRĂPUNS zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
afla singur în mașină. Cei din cealaltă mașină au avut noroc, nimeni nu a avut nimic de suferit sau mai nimic. Șoferul autoturismului care l-a lovit a fost și mai norocos; și-au pus în concordanță declarațiile. O discordanță insesizabilă a fost între declarațiile lor și a martorului neutru. Nici schița accidentului făcută de polițiști nu era în concordanță cu cele declarate, nici viteza cu care au circulat nu a fost pomenită în procesul verbal. Doar pe unul din politiști
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
atât seducția, farmecul modelului, este mai mare. Instantaneul trebuie să surprindă, iar surpriza vine din felul în care modelul așteaptă succesiunea și jocul fotografierii. Nonșalanța potențează întotdeauna momentanul. La fel, în pictură, privirea poate fi când fixă, când hipnotică, când insesizabilă, dar numai ghidați de artist, de voința și sensibilitatea Celuilalt, putem vedea trupul în perfectul său echilibru dintre frumusețe și manifestare a dorinței, putem să receptăm artistic corpul ca imagine holistică și, în același timp, ca obiect în sine. Dan
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
prin interior, îl mângâi chiar pe organele care îl ‘dor’ de viață, e mai mult decât empatizare.. ești în el/ea și el/ea în tine. Nesinceritatea nu numai că nu a ‘reușit’ să ‘creieze’ aceasta, dar a și demolat, insesizabil la început, tot ce a construit până atunci. Minciuna intră și ‘lucrează’ la fel cum și vorba bună face asta, însă una demontează, iar alta construiește. „Vorba dulce mult aduce” spune o vorbă din popor. [Articolele mele despre minciună, desigur
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
fiind aprecierea în fața unui mare număr de privitori. Vorbesc despre o pictoriță valoroasă, care cunoaște măsura și știe precis ce minuni pot face umbrele și luminile culorii, efectele produse de acestea, astfel încît știința folosirii lor surprinde pînă și frumuseți insesizabile, inefabile. Pictorița Rodica Iliescu este maestru al unor lucrări neasemuit de frumoase, care respiră încîntare, acea frumusețe eternă care impresionează privitorul printr-o furtună neobișnuită, printr-o reverie adîncă și plăcută. Pe lîngă uimitoarea fidelitate față de evoluție, pe lîngă faptul
MEDALION ANIVERSAR de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350616_a_351945]
-
și mama ei, a rămas ca paralizată în timp. Mult timp după aceia, a durut-o singurătatea, o singurătate nudă ce suna a metal coclit, fără ecou, cu gust sălciu, paralizată ca o obsesie. O singurătate plată, fără ieșire, cameleonică, insesizabilă direct, , înșelătoare și posesivă. Până când să mai îndure? Până cînd? Țipa. Ființa din ea țipa. Țipa în explozie. Aproape că se târâ până la oglindă - ce palidă era! Părul de culoarea focului, răvășit, cearcănele de sub ochi, fața obosită, corpul care-i
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
Geiger.” Acest domn este însurat: „În hol își făcu apariția o femeie în jur de 30 ani. Rar puteai întâlni o femeie mai frumoasă; avea aproximativ 1,70 m, 63 kg. Era blondă, de-un blond platinat, aproape alb. Silueta, insesizabil îngroșată de o sarcină în luna a 4-a, era pusă în valoare de un tailleur excelent croit, dintr-o mătase bleumarin.” Sigur, după La Bruyère, femeia nu joacă nici în rol în desfășurarea acțiunii, înafară de faptul că este
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului ( ... ). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea secțiunilor romanului învederează etapele mișcării insesizabile în raport cu istoria. (...) Atare procedură este decelabilă, la rigoare, și în celelalte cărți semnate de Mihail Diaconescu, dovedind, în ultimă instanță, întemeierea unei maniere epice inconfundabile.“ Nicolae Oprea, Astra, Brașov, An. XXI, nr. 1 (184), ianuarie 1987. Eroism și jertfire peste
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
el lucrează în metale grele. Pe cortex, direct. Și neapărat, în contratimp cu poeții generației sale biologice. Poezia lui Vasile BURLUI este o Africă de gheață, sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelații dramatice și îmbrobonată de o emoție insesizabilă. Lumea e goală, tristă și greu suportabilă, fără oameni și poeți ca Vasile BURLUI. Mă gândesc la caracterul său nobil, înclinat către prietenie și solidaritate, la verva, la umorul său, la surâsul său de nordic, strălucitor, dătător de speranță, la
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
o mască mortuară, la Poetul Național, în caz că emigranții Neamului Românesc îi mai ridică bustul sfânt în grădinițele bisericuțelor lor de lemn. Desigur, inexprimabil, prea multe tipuri sociopoetice de ambiguitate aduc unora avantajul că diferența dintre intelectual și nechezol e adesea insesizabilă pentru postănac, tonomat și cocalar, fiindcă ea nu se manifestă mai niciodată la competențe, ci doar la respectarea neabătută a codului deontologic de nișă (bârlog, bordei), la patriotism, care constă civic în a consilia pe guvern să aibă milă de
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
nici un caz la mine. Mimi era mulțumită de cum mă prezentam; corespundeam pretențiilor unei femei cu cap ... o ființă neobservabilă, nesemnificativă și de cum m-am comportat de la început, plin de ifose, insignifiant, ignifug, insipid, inodor, incolor și tot tacâmul ... adică imperceptibil, insesizabil, într-un cuvânt, de nebăgat în seamă însă plin de fasoane și pretenții. Când Edy s-a dus afară, nu știu ce căuta, aer probabil, ne-am apropiat căpățânile toți trei si le-am spus adevărul că nu îmi plăcea să mint
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
acestui lucru, e enorm de mare și dureroasă, fiecare pas de la început însemnând adesea resemnare și acceptare forțată a propriei neputințe, cu seninătate. Apoi urmează lupta cu proprii demoni, care te îndeamnă malefic de iscusit și atât de subtil, aproape insesizabil și de nerespins, la delăsare, la fuga de sine, de probleme, de asumarea responsabilităților, de confruntare cu curaj și de a fi stăpân pe situație, de prezența în miezul acesteia cu tot spiritul, sufletul și mintea. Apoi vin, ajungându-le
DESPRE BINE, CONŞTIINŢÃ ŞI DREPTATE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368807_a_370136]
-
altor poeți, decât stilul/-urile pe care ai putea să le abordezi. Dar, dacă nu ai nimic de zis, e tot degeaba... După cum ar fi - maestrul ‘blând’ al poeziei - să spunem așa, crescând chiar prin simplitate și modestie, dar crescând insesizabil, vârtos, fără prea multă manifestare și prin reținerea vivacității energetice captată cu sârguință din Izvorul său lăuntric permanent (unde nu pătrund prea mulți), a ajuns precum un Longeviv al poeziei, un Maestru al Frumuseților Simplității Poetice, domnul Mihai LEONTE. În
MAESTRUL SIMPLITĂŢII POETICE, DOMNUL MIHAI LEONTE – INTERVIU. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371011_a_372340]
-
un zâmbet, cu o privire duioasă și blajină, să nu mai fim încrâncenați, să învățăm treptat să risipim norii negri de deasupra sufletului nostru... El, zâmbetul este un miracol... Gata, de mâine îmi propun să -mi deschid sufletul cu acest insesizabil semn al iubirii față de ceilalți-zâmbetul. Mai întâi o să i-l dăruiesc mamei (de mult n-am mai făcut acest lucru), sigur o să fie surprinsă și astfel îi mai îndulcesc o zi din amara singurătate a îmbătrânirii.Dăruind- i odată cu zâmbetul
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
Prezența ei este în lumea obiectuală, dar, cu siguranță însăși ideea prezenței sale este imanentă lumii reale, naturii, și a retrăirii vârstei de început plojând în lumea copilăriei cu experiența maturității depline. Poeta trăiește o permanentă revoluție pentru a sesiza insesizabilul copilăriei, pentru a străbate aparența, răscolind magma esențială, pentru a reflecta profunzimea nelimitată a naivității copilului. Astfel, prezenta carte devine o căutare a originii înțelegerii universului copilăriei și dorește să se identifice cu propria copilărie, cu ajutorul talentului și experienței în
POEZIA PENTRU COPII-POVESTEA UNUI IZVOR AL TUTUROR TRĂIRILOR NOASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368153_a_369482]
-
jos în mai multe lumi înalte, și le cântă! Alteța Sa Regală Principele Radu al României, cunoscând densa energie a atracțiilor Thaliei, rara, mirabila frumusețe a lor, în adâncimile conștiinței le păstrează azi o grație aparte. Ea nu a fost niciodată insesizabilă. Sentimentalismul cu izvor și profunzimi valahe dovedește atașamentul spiritual al Alteței Sale Regale față de actori. Nu îi uită nici o clipă, nici atunci când sunt aniversați, nici când ne lasă mai singuri, plecând pe rând la pururi misterioasele depărtări de conștiința umană
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
ocrotită, dar și supusă de bărbatul acesta. Îmi țineam cu încăpățânare ochii închiși dar îl vedeam cu ochii sufletului, sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și aproape insesizabil, ca o umbră, a trecut delicat peste buzele mele. Mi-am stăpânit cu greu o tresărire de neplăcută și neașteptată surpriză. Se juca oare cu mine, sau ce? Nu, își dorea la fel de mult să mă sărute?! - Dar nu ai deschis
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
dar în care se oglindește lumina unui întreg soare, așa cum te-ai oglindit și odihnit tu în ochii mei. Sau doar am visat? Nu pot ști pentru că de multe ori între amintirea unui vis și amintirea unei realități, diferența e insesizabilă. M-ai sărutat în vis, sau în realitate? Plăcerea a fost aceeași. Ești frumoasă într-adevăr, dar nu există frumusețe fără ochiul care privește, cel care e coautor la frumusețea unei femei. Anemone, crini, narcise au fost, sunt și vor
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]