1,822 matches
-
însemnările lui Mateiu Caragiale necesită note critice, lămuriri, puneri în context. Jurnalul stârnește nedumeriri, trezește obiecții, dorință de delimitare, de respingere chiar. Dincolo de acestea, trei lucruri mai rețin atenția la lectură. În primul rând, autocitarea; uneori explicită, alteori nu, ea insinuează în pagini ale anului 1935 situații și exprimări din scrieri anterioare; gândul autorului se hrănește abuziv din memorie, prezentându-se drept un ins neverosimil de autarhic. În al doilea rând, sunt de urmărit citatele nesemnalate, expresiile preluate. Acestea par a
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
lui Claudia Martins și Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine înfipte în cinematograficul horror -; așa cum a fost conceput ca muzică: un reușit colaj din muzici semnate
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
alcătuit din două nuvele concepute contrapunctic (Bijuterii de familie și Vântul de martie) sporește intenția de a reciti de la sfârșit la început Cronica și de a descoperi și alte astfel de axuri coordonatoare. De-abia recitite prin acest nexus detaliile insinuate în Davida, Poziția astrelor la 19 iunie etc., devin evidente. Așadar, ele sunt descoperite de cititor retrospectiv; e uimit că nu le-a observat de prima oară și se grăbește să conteste întregul roman. Dacă ar mai face încă o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
metodologic. Avangarda se pretează extrem de bine și unei cuprinderi istorice mai ample ori analizei de etapă culturală, și studiului doctoral de tipul critică a criticii, solid brevetat de evoluția teoriilor receptării. Apoi, nu trebuie trecut cu vederea calul de bătaie insinuat în fiecare dintre mizele acestor aplicații tactice. Invalidată valoric - cu excepții mici, dar notabile - avangarda pledează cumva de la sine pentru o abordare contextuală. De la studii mentalitare până la extinderi concentrice către teritoriile conexe ale artelor vizuale, de la biografiile mai degrabă halucinante
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
Fabule și istorioare, 1841), Pann, cunoscător a patru-cinci limbi străine, avea conștiința arhaicității sale și se delimita radical de poezia neologică a pașoptiștilor. Originalitatea sa trebuie căutată acolo unde, după rigorile unei viziuni specifice secolului XX, arta poetului s-a insinuat adînc în construcția verbală a poeziei. Prima pagină a Poveștii vorbii (" Despre cusururi sau urîciuni") începe astfel: "Aideți să vorbim degeabă,/ Că tot n-avem nici o treabă;/ Fiindcă/ Gura nu cere chirie,/ Poate vorbi orce fie./ De multe ori însă
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
scufundat câteva reductive biografii trucate în viața fiecăruia dintre contemporanii săi. Mici narațiuni prefabricate umpleau succesiv spațiul altminteri rezervat basmelor. Contingente întregi de "șoimi ai patriei" permiteau - fără s-o știe - asemenea contaminări. Copilul arestat pentru răspândire de manifeste se insinua în copilăria celor îndoctrinați astfel. Tânărul energic care avea să preia ștafeta de la muribundul Dej acapara, în mod analog, o parte consistentă din tinerețea multora. Ce mai înseamnă, după aceste reguli conjuncturale, o autobiografie? Tot mai puțină realitate trăită și
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
a cititorului să fie la punctul ei maxim. Reacțiile lectorului sunt așadar provocate și controlate. Dar regia subtilă a diaristului ne mai rezervă o surpriză: un efect ce schimbă nota comică și nuanța ridicolă a întregii întâmplări. În cadru se insinuează curiozitatea automobilistului și apoi indignarea lui de proprietar (unic) al mașinii. Frumoasa și supusa Franțuzoaică s-a lăsat deschisă de către doi mecanici care o vedeau pentru prima și ultima oară. Spectrul infidelității apare și dispare împreună cu fantasma tehnologică a șoferului
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
Exilul era, uneori, un mod de a refuza această alegere - R, 77). Considerând că toate ideologiile sunt la fel de nocive libertății de creație, o dată ce un regim politic, oricare, nu este decât înfățișarea tranzitorie, istorică, a unui monstru profund, magmatic, care se insinuează într-o ideologie sau în alta după vremi, el a susținut că prin stabilirea sa la Paris n-a dorit neapărat să scape de orânduirea de stat ostilă lui din România (Caiete critice, 4, 2007). Fără să împărtășească iluzia multor
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
ale secolului al XIX-lea românesc și contribuind el însuși la construirea istoriei noastre, Ghica își scrie singura operă importantă la bătrînețe, realizînd faptul că nimic nu e durabil pe lume și că timpul nivelează iremediabil totul. Senzația inutilității se insinuează fără voia autorului în mai toate scrisorile. Supraviețuind măririi și decăderii instituțiilor, a imperiilor și a oamenilor, memorialistul adoptă finalmente postura ducelui de Saint-Simon. Ca și la marele memorialist din secolul al XVIII-lea, antipatiile lui Ghica rămîn la fel de vii
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
atât în antichitatea greacă, cât și în timpurile mai noi, în perioada romantismului vest-european al secolului al XIX. Mai puțin la Ingres și în mod evident în pictura lui Gustav Moreau provocarea merge și mai departe. Imaginația acestor pictori romantici insinuează existența unei relații erotice între cele două personaje. Enescu și Fleg lasă deoparte acest aspect. îi conferă o dimensiune romantic umanistă. Scena Sfinxului este copleșitoare. Omul este mai puternic decât destinul. Sfinxul, acest descendent al destinului, acest hermafrodit straniu, funest
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
expansiune. Dar, deși această tendință anexionistă operează de multe ori cu sateliți provizorii, câțiva autori par să fie, totuși, pietre de hotar în demersul Simonei Sora. Unuia dintre ei, sociologului Anthony Giddens, îi aparține de altminteri, și matricea de definiție, insinuată în carte, pentru atât de largul concept titular: "A scrie despre intimitate (văzută, giddensian, prin triada corp-încredere-libertate) înseamnă a reciti literatură, critică literară, filozofie, psihologie, religie în mediul unui dublu revelator extrem de puternic: corpul propriu și intimitatea (regăsită sau atrofiată
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
creierul "nu mai focalizează, ci dispersează", "fărâme de ochi" sunt "aruncate ca zarurile printre felii sângerânde de sfere". Poetul deschide către lume, cu o imaginație lirică febrilă, un ochi "total": "și peste toate, amintirile unui singur om năvălesc proaspete,/ se insinuează în țesătura zilelor, în carnea unui poem,/ în porii hârtiei transformate în celuloid cinematografic/ cu tirania lui de ochi total. Existență absolută a unui individ concret/ într-o istorie determinată. Derulare hiperlucidă,/ girofar și barometru, inimă de carne și suflet
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
suspendată, un interstițiu temporal în care s-a strecurat cu nostalgie o întreagă lume dispărută. Radu Muntean reușește să prindă fragilitatea acestui moment, și chiar dacă glumele și frivolitatea șarjată a convivilor lasă impresia de dolce farniente adolescentin, în poveste se insinuează o tristețe crepusculară. Povestea dobîndește o identitate foarte bine reliefată, prin cuprinderea recuperativă a acelui timp privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin bișnițarii ocazionali, prin aerul de libertate inconcevabilă pentru cetățeanul zidit
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
zi să nu-și mai găsească soțul acasă, dacă nu e atentă. Înțeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele. De 10 ani, Traian Băsescu, nu Mircea Băsescu, se umflă în pene, denigrează, amenință, șantajează ca un interlop, insinuând sau afirmând cu rânjete că știe și ce lapte a supt de la mă-sa orice ins pe care pune geana. De 10 ani, Traian Băsescu ne spune că el e cel care bagă corupții la pușcărie, serviciile secrete și Justiția
CT POPESCU: Băsescu Ştietot a amuţit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81326_a_82651]
-
care vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante, se insinuează frisonant în diverse contexte, de la cele banale la cele grave în primul volum al poetei, înglobînd, simbolic, și semnificațiile unei ierni a spiritului. Puternica dimensiune thanatică a poeziei Marianei Marin se întrevede în combinația de luciditate și disperare cu care
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează în particulele intime ale pigmentului pînă face corp comun cu acesta și împreună cu care iese din locvacitatea diurnă a materiei spre a trece, tot împreună, într-o existență necircumstanțiată. Din această relație specială cu pictura, cu pictura înțeleasă ca act
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
Submarinul erotic, pare de domeniul anilor lumină, în realitate ambele indică același tip de sensibilitate poetică. Atâta doar că acolo femeia și sexualitatea erau privite din perspectiva curiozității maladive a unui spirit adolescentin, în vreme ce aici erotismul este cel care se insinuează pervers, abia simțit, precum șarpele biblic, în lumea copilăriei. Pentru ca lucrurile să fie clare din perspectiva cititorului, autorii volumului Basmul Prințesei Repede-Repede, Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu anunță, chiar pe copertă, că scrierea este "o poveste pentru adulți." O
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
despre ea e important, ci ceea ne lasă naratorul să presupunem despre logica lui. În definitiv, dacă tot a inventat, cum el însuși spune, metataxiul, e clar că Radu Cosașu poate folosi lejer mult mai accesibilul metatext.) Poveștile copilăriei se insinuează și aici nu în numele expresivității lor narative, ci în contul formulării maleabile. Scena în care un conflict etnic e transpus într-unul sportiv, rezolvarea lui găsindu-se în mănușile a doi pugiliști, prezintă o recurență demnă de toată atenția. Căci
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
de-o culoare dintr-un trecut mai mult ori mai puțin îndepărtat. Eu cred că ceea ce persistă cu mai multă convingere și mai multă personalitate este mirosul. Mirosul cailor. Mirosul fetei cu cozi negre, groase și lucioase prin care se insinuau panglici mătăsos-colorate" (p. 26). S-ar putea spune că, cel puțin în privința mecanismelor de recuperare a memoriei, Radu Țuculescu se află mai aproape de Mircea Cărtărescu și mirosul oalelor puse pe foc în bucătăria comună a copilăriei sale decât de Marcel
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
care vorbea președintele nu se găsea acolo și nici nu este sigur că privea la televizor. Acea parte nu a beneficiat niciodată de atenția prezidențială. (...) Tot acolo se găseau, în schimb, capii lumii interlope, care profitau de moment ca să se insinueze în proximitatea președintelui", reamintește Deutsche Welle episodul de la Festivalul romilor de la Costești, din septembrie 2009. Evenimente la fel de controversate au fost și botezarea uneia dintre nepoatele lui Bercea Modial de către Mircea Băsescu sau botezarea de către un colaborator apropiat al președintelui Băsescu
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]
-
Am însă mici nedumeriri calendaristice. Mă întreb de ce AIM n-a avut această reacție cu o lună în urmă, când a fost concediată. De ce a așteptat vâlva pe care a făcut-o cazul colegului ei Cristian Citre și s-a insinuat în postura unei victime persecutate și executate pentru curaj, când în realitate pedepsirea ei a fost consecința unei mistificări pe care știe foarte bine că n-are cum s-o camufleze. A unui neadevăr peste care, cu o perseverență pe
EXCLUSIV. Radu Paraschivescu (Digi24) prezintă o conversație cu Ana Iorga Mihail. "M-a sunat cu vreo trei luni în urmă ca să-mi spună că mă apreciază" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81016_a_82341]
-
o literatură superioară", afirmase profesorul Călinescu, în faimoasa sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent. "Și într-adevăr, comentează autorul Iluziilor, cea mai întinsă, mai documentată istorie, singura (la data apariției) redactată în spirit estetic, a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române" dar a reușit "pentru că autorul ei a calculat efectul spre a da satisfacție complexelor noastre identitare, ocolind slăbiciunile, îngroșând biruințele, ignorând tulburările de creștere și dezvoltare ca într-o demonstrație care renunță
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă, tămîind mireasma/ De fînețe coapte, cimbru și sulfină.// Liniște și pace peste tot se cerne,/ Picurînd din cupa zării de-alabastru,/ Peste văi
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
Punându-mi-se diverse întrebări într-o emisiune, mi-am dat seama că există ironie care nu poate fi sesizată decât de autor. Există întâmplări fără relief și fără o importanță anume, dar care se succed, se leagă și îți insinuează, deși nu înțelegi de ce, sentimentul că nimic nu are rost. Nimic și, cu deosebire, ce mai încerci tu să faci. E aspru contactul cu destrăbălarea și promiscuitatea când sunt pline de viață, inteligență, talent. Te silesc să- ți măsori uscăciunea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
perversitate și neverosimilitate, fapt care mi-a amintit poate nu întâmplător de Twin Peaks și de înfruntarea pe bază de șah dintre agentul Dale Cooper și Windom Earle. Asemeni unui balerin, cu o pereche de dinți falși, uimitor de strălucitori, insinuând un comportament homofil, Silva pare o găselniță de-a lui Lynch. Spre deosebire de monștrii lynchieni, se pare că Silva are un rest de suflet, un reziduu din ceea ce a distrus Agenția și cianatul de sodiu dintr-o pastilă care nu și-
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]