413 matches
-
află Eul personal. Mai exact forța sufletească și morală a Eului. El este tipul de Eu dominant. Victima se menține retrasă. Ea are un Eu rezervat, Împăcat cu soarta, care nu mai luptă. Prima se caracterizează prin curajul dus până la insolență, cea de-a doua prin prudență și adesea prin Înțelepciunea care rezultă din experiența situațiilor trecute. Ambele exemple de mitografii sunt expresia unei revolte, a unei revolte care rezultă din dorința individului de a face ca propria sa viață să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
I-am dat câteva leacuri și l-am trimis acolo; Însă abia părăsise grajdul când au apărut slujitorii Înarmați ai durbarului (payahs), convocându-mă să mă prezint cu fachirul la durbar. Am declarat că el Își primise deja plata propriei insolențe 257 și nu era de așteptat să-și mai revină. Dar Sher Singh, care era probabil foarte supărat pentru epitetul „fiu al unei spălătorese”, a trimis mai mulți mesageri, poruncindu-mi să-l aduc la durbar cu tot cu pat, și am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut a fi cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost cei care mai întâi au încercat să-și păcălească anchetatorii și să-i manipuleze, chiar dacă au fost descoperiți ulterior. Gavrilă Filichi, a cărui mărturie este cea mai amplă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
transmiterea mesajului spre impunerea viziunii: în centrul acțiunii nu se află căutarea făptașului, ci explicarea motivelor comportamentului său infracțional. David Lehman se grăbește să specifice că prin cuvântul attitude trebuie să înțelegem, de fapt, bad attitude, adică un amestec de insolență și ostilitate caracteristice în cel mai înalt grad personajelor. „Furia morală” se exprimă, în cazul lor, prin adoptarea unei ironii devastatoare, a unei agresivități pe care trucul retoric preferat - comparația - o face simpatică. Argoul, expresiile „tari”, abordarea francă, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
propriilor ticuri de vorbire. Ca să rămân la exemplul de mai sus, domnișoara Gonzales își presară discursul cu vocabula amigo, a cărei funcție este una clar autoreferențială și nu direct comunicativă: modul insidios-superior în care este introdusă în discuție vorbește despre insolența, dar și despre confuzia în care plutește personajul: „Ești sigur că ai clișeele, amigo?”. De importanță primordială pentru a asigura originalitatea noii formule este și o altă constatare: prin metamorfozele suferite în urma transplantului în altă lume, engleza de peste ocean are
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
clipă mai târziu, confuzia revenea, iar „noi“, cei răi, începeau „să bea, să se dezlănțuie într-o isterie à la Dostoievski, să cerșească dolari“. Erau, într-adevăr, multe trupuri frumoase pe nisipul auriu al plajei, iar tinerețea lor și liniștita insolență a mișcărilor înlăturau orice tentativă de critică. Fericirea era prea evidentă, se vedea pe pielea lor, în mușchii lor, în curgerea mașinilor ce veneau dinspre nord, spre a lăsa să se reverse trupurile acelea bronzate pe nisip și pe terase
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
entuziasmul. Își stăpânește cu greu o tresărire nervoasă. Auditoriumul este aproape plin acum, dar cei mai mulți par mai degrabă preocupați să salveze aparențele unei bune educații. Nu fac zgomot, dau însă dovadă de un dezinteres și de o răceală ce frizează insolența. O! Duce mâna la gură oripilată. — S-a întâmplat ceva, Vipsania? se interesează afectuos Pu pius Piso. Face semn că nu și mai trage o dată cu coada ochiului spre rândul din spate, unde Labienus și Casius Severus trag un pui de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru un mediu de oameni nesiluiți de viață, de altă viață decât poate de cea personală. Țin minte că, în semn de protest, mi-a venit să-mi aprind o țigară acolo, de față cu ei. Ar fi fost culmea insolenței pe care mi-aș fi putut-o permite. Și desigur, să-i trimit în mama lor republicană (deși venise Bill la putere). După câteva minute de tăcere jenată, le-am zis, gender correct: - OK girls and boys! Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l copleșească. El zâmbi însă cu vechea lui detașare patriciană. Mă îmbrățișă. Era acum șeful „Serviciului de muncă și salarii” al unei întreprinderi din orașul vecin, făcea naveta, căci aici nu găsise nici un serviciu. Deși ar fi putut părea o insolență, îl întrebai cu cea mai devotată afecțiune, cum se simte în noua situație în care se afla. El, continuând să zâmbească, mă luă de braț, și mergând alături îmi spuse: - Nu mi-a fost ușor. Principalul este detașarea... Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viscolului care îmi pricinuise ruinarea. După care încheie cu aceste vorbe: — În loc să mă vândă vreunui negustor aflat în trecere, omul acesta a ținut să mă readucă în satul meu. I-am jurat că n-o să-i pară rău. Cu o insolență de nespus, se adresă unuia dintre acei oameni de vază ai tribului: — Tu, Abdallah, cât ai fi în stare să plătești ca să mă răscumperi? — Valoarea ta e mai presus de mijloacele mele, răspunse el rușinat. Pot totuși să contribui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi comportat și el într-o astfel de situație și va folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bun decât surorile tale. Mama a bolborosit ceva de genul „Mai bună în nici un caz“. Am simțit că-mi venea să vomit. Aveți sentimente ostile față de Rachel, doamnă Walsh? A întrebat Josephine. M-am clătinat la auzul cuvintelor pline de insolență ale lui Josephine. Și, judecând după expresia consternată de pe fața mamei, mi-am dat seama că trăia aceeași senzație. După aceea, însă, și-a revenit. Nici unei mame nu-i face plăcere să vină la un centru de tratament fiindcă fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Luke din partea mea, mi-a răspuns Nola. Ne vedem în octombrie. în iulie, în New York, te simți de parc-ai fi sufocat cu o pătură udă și incandescentă. Era prea mult. Mirosurile, sunetele, zgomotele de pe stradă, mulțimea de oameni, insolența plină de energie a tuturor, clădirile uriașe de pe Fifth Avenue care închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o piuliță lipsă la etajul superior. Cu toate astea, femeia asta are un efect extrem de puternic, de-a dreptul patologic asupra mea - așa cum are asupra majorității angajaților ei. Îți dau cinci minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere. Nici un fel de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a-ți pedepsi insolența? Existau și strategii mai bune decât a debita mereu și mereu aceleași banale sarcasme, care să arate că nu ți-e frică de nimic, pentru că nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Numai atunci când le-am spuscă voi ține o prelegere plicticoasă au fost derutați, nehotărâți. Ce vrusesem de faptsă spun? S-a auzit un râs, s-au auzit câteva vorbe care, În tăcerea jenată a celorlalți, au sunat oarecum ca o insolență. Acolo, sunt obișnuiți ca tot ce spui să aibă un Înțeles ascuns, chiar contrariu și caută insinuarea până și În cea mai plată frază. Am avut atunci o ezitare dacă să arunc sau nu mingea Înapoi. Am ales să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ledoulx nu se grăbea să verifice impresia fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să o facă vreodată. O ignora. De la numirea lui avea tot mai dese momente de exasperare. Zilnic trebuia să se lupte cu indolența și insolența slugilor, cu amestecul de lux și murdărie în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Paris, dar mă îndoiesc că ea își mai amintește. Pe vremea aceea nu eram prea cunoscut. Acum te las în compania lui Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Fața lui Ledoulx se alungi, se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată ziua, se abține chiar să mă ia la întrebări în legătură cu lipsa a doi biscuiți din pachetul lui favorit. Aceasta e maniera lui Barney de a trece peste crizele lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn. Pentru prima oară îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trezește cu ea că-i sună la ușă. Și sună, și sună, și stă cum a stat și azi... E de-o viclenie !... Sunt, oamenii ăștia simpli, de-o viclenie și-așa își cunosc interesul !... Și au un tupeu ! O insolență ! Parcă ei nu simt că a venit vremea lor ? ! Unde te duci, în toate locurile, numai mitocani... Iar oamenii de condiție devin din ce în ce mai puțini : zilnic mai auzi de o boală, de o moarte, fără să-i mai numărăm pe cei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi, numai pentru că le-a propus adversarul, ținând admirabile discursuri fără să avem deloc dreptate ! Ce avocați am făcut, în numai câteva decenii, ce vie viață parlamentară ! Una dintre primele din Europa ! Pornind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clacheze chiar și pe cele mai curajoase animale. Devin o nălucă În clipa În care văd un echipaj de miliție care e, Într-adevăr, Însoțit de soldați din miliția militară. Aerul de lipsă de ocupație pe care Îl arată cu insolență miroase a pericol, le- aș putea fi obiect de distracție cu uniforma mea mică, cu pantalonii care nu reușesc să stea În bocanci și lasă manșeta izmenelor la vedere. Nu prea știu la ce să mă aștept, poate că exagerez
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]