186 matches
-
ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde nu trebuia și nici să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât o seară plăcută la Club. Chiar mai mult, dacă se gândea că Grațian nu dădea pe acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să-i facă pe toți membrii clubului „nostalgici”. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
către noi din neant și se exprimă în gramatica neantului. Dementul este singurul care ne contemplă din afara lumii, din neantul care participă astfel la viață cu adevărul lui refuzat. * „Cu absolutul nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina.“ La 17 octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și nimic nu se mai schimbă; în privința mea, totul rămâne la fel, însă rămâne la fel cam de prea mult timp, fir-ar să fie! Pe urmă, revenind, văd că, mai nou, am probleme și cu somnul. Am devenit un insomniac în lege. Mai bine zis, el îmi vine exact atunci când, în mod normal, ar trebui să muncesc, adică ziua. Într-adevăr, cred că pot spune că sunt mai mult nocturn decât diurn; nu mai sunt deloc în rând cu lumea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
semnal al inevitabilei dualități dintre tot ce e vizibil și suprafață și contrapartea lor ireală, fantastică, imaginată. Interior with Sudden Joy/ Interior cu bucurie subită (1951) dezbracă din nou trupuri incerte, de tinere fete abia ieșite din copilărie. Două eleve insomniace, în desuuri răvășite, se prind într-un dans nocturn în sala de clasă, în timp ce pe tablă stau scrise cu cretă versurile lui Arthur Rimbaud. În pragul ușii răsare silueta alarmată a unei profesoare, în timp ce o făptură enormă, alcătuită din văluri
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
refuzat, iar două săptămîni mai tîrziu, pe cînd se afla la plajă cu mama și sora lui, un telefon scurt i-a informat că tatăl tocmai își trăsese un glonte în cap. Vreme de cincisprezece ani, David va fi un insomniac, mistuit de culpabilitate și rușine, cu plete pînă la talie, imun la orice ajutor psihologic. Dar la 19 ani începe să scrie. Timp de zece ani, tatonează, rescrie, șterge, pînă la acea nebunească traversare a Pacificului, din California în Hawaii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița unei lămpi agățate în cozoroc. Ce pictează? Aceleași și aceleași case și podețe coșcovite, știute de el pe de rost. Colorate cu guașa tincturată a insomniacului. Urmărite, acum, de ochii încercănat-hulpavi ai neadormiților lumii. Azi, un unic reper: Tinterotto. Nunta din Cana. La Santa Maria della Salute. Ce întremător e să faci kilometrii ăștia, pe jos, de la Santa Fosca, pînă aici, la colosala bazilică, doar pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lați, vituperează tot ce-i în juru-i, și cu înzecită savoare neagră mai cu seamă prestația demnă a aceluiași președinte. Cîtă apă la moară au dat (inconștient, oare?) cei doi pernicioaselor forțe criptocomuniste accedînd acum iar la putere! Cel puțin insomniacul pamfletar și-a găsit foarte recent, în chiar revista cu pricina, în persoana distinsei Annie Bentoiu, promptul diagnostic. Dar ce fac? N-am fugit tocmai de lumea aceasta a gîlcevilor și înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești. Vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție. Iar dacă fidelul electorat aude cumva noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei. Ce tot ai, dom'le, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin cu disponibilitate sporită la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necontaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit, cumva, de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fusese conaționalul lor I.C. Frimu, nici o surpriză, istoria mișcării muncitorești neaoșe nefiind punctul lor forte în materie enciclopedică. Cum, sigur, nici a Pont(osului) lor lider. Cum se mai leagă lucrurile! Nu se stinsese bine ecoul ce-l produsese provocarea insomniacei lor bunicuțe în chestia polului de stînga, că se și echipaseră, cruzii acneici, în maieurile al căror roșu lor personal nu le spunea nimic despre ce se petrecuse în jumătate de secol comunist. Imensa mirare (și totuși nu atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stîngii. E ceva însă mult mai parșiv decît memoria scurtă a omului iliescian de după '89. Ca și cum nu și-ar da seama că lumea s-a schimbat în așa măsură încît nu mai stă sub dihotomicul de mult fumat: stînga-dreapta, mințile insomniace ale pesedismului nu-și conștientizează eroarea. O țin una și bună: menținerea unui pol politic în stare să contracareze, nu-i așa, obrăznicia formațiunii aflate acum la putere, percepută ca fiind, da, de dreapta. Cea care, oroare!, fluturînd doctrina liberalismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]