308 matches
-
lui Dumnezeu), nici Duhul, ca o suflare ce se risipește, ci gura (trebuie înțeleasă) într-un chip vrednic de Dumnezeu și Duhul ca ființă vie, dătătoare de sfințenie. În felul acesta se exprimă intimitatea (cu celelalte persoane) și se păstrează insondabil modul provenienței (Sale). (Duhul) se mai zice și Duh al lui Hristos, pentru că este legat ființial de El”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. XVIII, în PSB, vol. 12, p. 60-61) „Că noi nu numim pe Duhul Sfânt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trebuie să se supună lui Dumnezeu: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat"r. Iov se supune, ca și Avraam, unei voințe divine insondabile. Suferințelor națiunii li se va face față în același fel: prin supunere și așteptare, păstrând încrederea în Dumnezeu. Astfel, lumea se află întotdeauna sub judecata lui Dumnezeu și poate să fie oricând răscumpărată de El. din acest punct de vedere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe Gorgias, Protagoras și pe alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ale lumii și ale existenței omenești. Evident, problema este de la bun Început perfect insolubilă dacă nu se utilizează un anumit tip de definire a lui Dumnezeu, numită apofatică (din grecescul apophasis, „refuz, negare”) sau negativă, În care Dumnezeu apare drept insondabil și dincolo de orice predicat pozitiv, cum ar fi „bun” sau „atotștiitor”. Aflîndu-se dincolo de bine și de rău, Dumnezeu poate fi la originea acelor evenimente pe care Înțelegerea noastră mărginită le interpretează drept pline de durere și fără sens cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
emoțiilor și pasiunilor - trebuie să provină din Ființă pentru a putea exista și, În același timp, nu poate să provină din Ființă, din moment ce este atît de vădit inferior și nestatornic. Introducînd ipostaza Sophia-Înțelepciune, gnosticii Încearcă să rezolve o problemă metafizică insondabilă: cum este posibil ca nepermanența să izvorască din permanență, iar lipsa și suferința din Plinătate și din neclintire? Mai departe, firește, rămîne de rezolvat Încă o problemă: Sufletul este tot invizibil. Este compus din atribute care, oricît de joase ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bulgarii” din Concorezzo credeau că Maria a fost o femeie adevărată și Isus un bărbat adevărat, el murind cu adevărat, Însă eliberîndu-se de trupul său În timpul Înălțării la ceruri. (Cum ar putea merge la cer acest trup este o problemă insondabilă pentru ortodocși, care nu se poate rezolva decît printr-o suspendare a rațiunii.) Pentru aceștia, Ioan Botezătorul era trimisul Diavolului. Recunoaștem aici credința reformată a lui Desiderius, care Învinge În lupta cu fantaziasmul lui Nazarie și se apropie foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceste cuvinte). În inconștient, este legat de armată și de război. Poate exprima în vis ideea unei lupte ce trebuie purtată sau poate fi semnul unei situații conflictuale. Negru Negrul își extrage toată puterea din profunzimea și din caracterul său insondabile. Acest principiul este exprimat ori tunelul al cărui capăt nu se vede sau prin puțul a cărui adâncime nu poate fi măsurată. Aflat în măruntaiele pământului (cărbune, petrol, huilă), el dezvăluie profunzimile ființei. Astfel, tot ce este subteran, înăuntru, în
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul de un alb strălucitor pe care era construit spațiul de joc. Totul era un discurs scenic despre om "O, cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de glasul iubirii. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în romanul ales În opinia mea, cele două „voci“ interioare prin care se dezvoltă temele principale ale romanului vin din adâncimi insondabile ale arhetipului, modelând comportamentul și opțiunile personajelor. Un prim argument este faptul că Ion este un personaj realist, tipologic („Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion“, afirma G. Călinescu), deci reprezentativ (în mare măsură) pentru comunitatea țărănească. Setea lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales În opinia mea, complexitatea acestei lumi este ilustrată mai ales prin Ion, protagonistul al cărui destin scoate la iveală adâncimile insondabile ale sufletului țărănesc. Un prim argument este faptul că Ion este un personaj arhetipal („Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion“, afirma G. Călinescu), deci reprezentativ pentru comunitatea țărănească. Setea lui de a fi stăpânul pământului căruia i se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
alcătuirilor lumii. Drama ei provine dintr-un păcat originar, acela de a investiga cu metodele științelor particulare (pentru a obține valabilitatea universală) un conținut extraștiințific din punctul de vedere al cunoașterii pozitive ("enigma vieții și a lumii", adică un obiect insondabil, care scapă atât controlului experienței, cât și capacității noastre de a reduce totul la un ultim temei universal valabil). Ea caută astfel "unitatea și sensul ultim al existenței", intenție care o apropie de artă și religie 4. Tocmai din pricina acestei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
referință al lui Hegel, nu avea cum să-l conducă și pe Dilthey spre niște rezultate universal-valabile, de tip hegelian 140, fiindcă autorul unei Weltanschauungslehre vizează cu precădere un alt conținut: el "pune un preț hotărîtor pe <<articulația>> istorică a <<insondabilului>> vivo: pe durata <<care se deschide>> în articulația și individuația istorică"141. De aici, Metzger, căruia îi aparține observația de mai sus, trage concluzia că la Dilthey "teoria categoriilor se află în opoziție cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de drama metafizicii în genere, așa cum a fost ea pusă în lumină de către Dilthey: avansând pe terenul filozofiei, nu ai cum să nu te supui exigențelor ei, altfel spus nu te poți sustrage sarcinii de a investiga "enigma vieții" (un "insondabil" tratat programatic de Comte drept o iluzie, de vreme ce scapă controlului experienței) prin metodele riguroase ale științelor particulare în scopul obținerii unei cunoașteri universal valabile. "Oroarea de metafizică" te poate determina să creezi o altă metafizică, dacă nu ai prudența să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altele în discontinuitatea lor -, suntem totuși datori să precizăm că aceste caracteristici sunt valabile pentru toate categoriile diltheyene, care ca "forme deschise", romantice au propria lor istorie (vezi I, 3E și II, 2Ba). Observând că ele rămân în fond la fel de "insondabile" (unergründlich) ca și viața însăși 20, Virgil Drăghici definește categoriile lui Dilthey drept "categorii reale" (s.n.), care "se raportează comprehensiv la întreaga realitate". El le diferențiază astfel de cele kantiene (socotite "categorii ale rațiunii întemeietoare") și conchide că "acest lucru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Boboc 45), cu structurile ei, nu poate fi înțeleasă decât în "contextul vieții", într-un mai larg Lebenszusammenhang: Viața este cunoscutul din interior, este acel ceva dincolo de care nu se poate trece", observă Dilthey în Der Aufbau...46. Ea este "insondabilul" despre care am mai vorbit și la care vom reveni. Pentru un alt Lebensphilosoph, Nietzsche, "nu există nici un reper în afara vieții, un punct pornind de la care să putem reflecta asupra existenței, și nici o instanță în fața căreia viața s-ar putea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
apud A. Marga, op. cit., p. 61. 19 Id., Einleitung..., p. 31. 20 Așa cum am arătat deja, viața îi apare lui Dilthey ca ultimă realitate. De altfel, în capitolul următor, unde se creează un context mai potrivit, vom relua discuția despre "insondabilul" vieții și vom vedea că el se transferă și în filozofie, făcând din aceasta însăși în ceea ce privește paradigma ei o "formă deschisă". 21 V. Drăghici, Prefață la W. Dilthey, Construcția..., pp. 9-10. 22 W. Dilthey, Einleitung..., p. 119. 23 Ibid. 24
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Fr. Nietzsche, Menschliches, Allzumenschliches, München, 1960, p. 338. 163 M. Scheler, op. cit., p. 11. Să ne reamintim că, potrivit lui Metzger, pentru Dilthey "existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă nu însă și explicabilă, fiindcă ea rămâne "inaccesibilă" explicației în virtutea unui "insondabil" la care ne vom referi în capitolul următor -, iar elementele pe care le descoperă analiza, inclusiv prin intermediul raportului dintre parte și întreg, sunt "ale unei <<ordini>>, și-i sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" (vezi II, 2Bc). 164 T. Vianu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
păstra naturalețea exprimării și a nu mai complica inutil lucrurile sintagma "viziune despre lume", care s-a impus atât în uzul lingvistic, cât și în limbajul filozofic. Toate considerațiile anterioare ne conduc spre aceeași idee: la Dilthey rămâne o zonă "insondabilă", neacoperită conceptual, cea a vieții. Dar aceasta nu este, așa cum crede Metzger, o carență a filozofului, ci a filozofiei înseși. Carența, relativitatea unui sistem rezidă în dualismul funciar al filozofiei înseși. Tocmai acest dualism provoacă păcatul originar al filozofiei: acela
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a filozofiei înseși. Carența, relativitatea unui sistem rezidă în dualismul funciar al filozofiei înseși. Tocmai acest dualism provoacă păcatul originar al filozofiei: acela de a lăsa descoperit din punctul de vedere al conceperii riguros obiective, de tip științific, o zonă "insondabilă"; nefiind un țel al științei ce urmărește doar o "arie" bine delimitată, această zonă rămâne oricum apanajul metafizicii, care vizează întotdeauna totalitatea existenței, "corelația universală". Căci "filozofia nu este cunoaștere în sensul comun al cuvântului, adică conformitate cu un obiect
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau de "știință riguroasă", cum ar spune autorul abia citat. Dar indeterminarea conceptuală la care ne-am referit nu se reduce numai la imposibilitatea de a organiza conceptual trăirile și experiențele vieții. Aici nu mai este vorba atât despre acel "insondabil" al vieții, cât mai ales despre tentativa perpetuă de a lua în stăpânire, din punct de vedere teoretic, existența în ansamblul ei. În cunoaștere, un "insondabil" oarecare, imposibil de conceptualizat, reprezintă oricum ceva care rămâne de descoperit. De aceea, filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
organiza conceptual trăirile și experiențele vieții. Aici nu mai este vorba atât despre acel "insondabil" al vieții, cât mai ales despre tentativa perpetuă de a lua în stăpânire, din punct de vedere teoretic, existența în ansamblul ei. În cunoaștere, un "insondabil" oarecare, imposibil de conceptualizat, reprezintă oricum ceva care rămâne de descoperit. De aceea, filozofia o ia mereu de la capăt, perfecționându-și formele prin noi și noi conținuturi. Și tot de aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rămâne de descoperit. De aceea, filozofia o ia mereu de la capăt, perfecționându-și formele prin noi și noi conținuturi. Și tot de aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a hiatusului repetabil. Pentru Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată" fie de istoricitatea noastră, fie de un Mare Anonim. "Insondabilă" în primul rând este "enigma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată" fie de istoricitatea noastră, fie de un Mare Anonim. "Insondabilă" în primul rând este "enigma vieții și a lumii", care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este "enigma vieții și a lumii", care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind la ideea misterului "insondabil" câtă vreme "nu sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realiza numai printr-un conținut unilateral, definit individual"67. Tocmai fiindcă sesizează imposibilitatea de a cuprinde într-o teorie totalitatea existenței, Dilthey se vede nevoit să revină deseori asupra conceptelor și ideilor sale, pe care le nuanțează sub rezerva unui "insondabil" care ne scapă (pe linia cercetării pozitive) sau a unei istorii în permanentă mișcare, a unei deveniri continue (pe linie neoromantică)68. Firește, același motiv îl împiedică pe autor să-i acorde filozofiei statutul de știință capabilă de o cunoaștere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]