313 matches
-
lumea este reprezentare inteligibila doar cu ajutorul unor constructe intelectuale că spațiul, timpul și cauzalitatea, care arată realitatea doar că aparentă, iar nu că "lucru în sine". Singură realitate ar fi astfel voința (conștiința de sine) că "lucru în sine" unitar, insondabil, imuabil, non-autotelic, non-cauzal, dincolo de spațiu și timp la care avem acces direct prin intuiție. Voința s-ar manifestă de la nivelul anorganic (că instinct orb) al materiei, la nivelul organic al plantelor și animalelor, și pînă la nivelul intelectului uman că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a trecut nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum se reflectă el mai ales din Vala, și cel al lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
die nebelwelt zu bezeichnen, aus deren schoss alle dinge sich erhoben." Cf. Jakob Grimm, Deutsche Mythologie, 1981, vol. I, cap. XIX, "Schöpfung", p. 463]. (Din această noțiune s-a inspirat și Jakob Böhme cînd a imaginat ideea de Ungrund adînc insondabil dumnezeiesc, si Meister Eckhart cînd a vorbit de Abgrund-ul sufletesc că adînc infinit; vezi la Blake ideea similară de "echilibru sur" în Vala, VI, 194). 16 (I, 191) Gilead / Galaad: (ebr. "stîncos") Regiune muntoasă la est de Iordan, care se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cauza, Idealul, și în același timp este mai mult decât toate acestea, căci aceste concepte există în funcție de puterea noastră de înțelegere”. O astfel de concepție răzbate și în gândirea unor teologi creștini precum Jacob Böhme (1575-1624) care consideră un caracter insondabil (iarăși principiul nedeterminării, n.n.) și aproape simbolic al lui dumnezeu . Conform , “Cel mai înalt ideal al omului se numește: “dumnezeu”.”, adică este virtual, calitatea spre care tinde, fără a o atinge însă, evoluția omului. pentru că “nimeni nu l’a văzut
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
târî secătuit de puteri la toate balurile, la toate seratele. Aproape că muri de această grea îndeletnicire; din fericire, postul veni să-i ofere ceva odihnă. Acest devotament ar fi trebuit să inspire puțină recunoștință. Inima femeii e un abis insondabil. Destinul bătrânului soț trebuia să se împlinească în mod fatal. Printre cuceririle pe care tânăra soție le vedea înflorind la trecerea sa, se manifestă în termeni foarte expliciți o foarte înaltă simpatie. În această situație intermediarii sunt mereu la îndemână
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o făcea și întru nostalgia hainei de har pe care o pierduse. Se poate afirma, în consecință, că antropologia răsăriteană nu este una a căutării esenței umane, cât a hermeneuticii înfățișărilor,; a hainelor omului. Omul este privit ca un abis insondabil, în măsura în care este chipul lui Dumnepeu, singura cale de a te apropia de sondarea acestei adâncimi fiind înțelegerea semnelor pe care suprafața abisului o pune în raza privirii. Însă un alt aspect al acestei interpretări a naturii secunde pe care omul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, “întunericul din el șartistulț sau din afară” își fac tot mai mult loc în scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează buclele vieților noastre, să navigăm înapoi, către primele pagini, prima frază, primul cuvînt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile." "Greșala" de a urma cursul molcom al fluviului face parte integrantă din Corpul lui Cărtărescu. 400 de pagini de roman ascund multe pasaje pierdute de deliruri mult mai puțin concise și
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
toate perspectivele imaginabile, iar noi am luat definiția drept bună pentru totdeauna. Dacă în spatele complexității vrem să punem o rațiune superioară sau, dacă o privim ca pe ceva orb, rupt de orice intenție - e o problemă de alegere. Suntem în insondabil. Poate că nevoia ca lucrurile să aibă un sens e atât de puternică, încât cu toții păstrăm undeva în adânc speranța asta. Odată însă ce mintea noastră se va dispensa de biologie, peste zece ani sau peste o sută, nu numai
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
e imposibil să mă rup de mine, de carnea mea umană. Sunt condamnat la propriul meu fel de-a fi, dar pot în același timp să-mi închipui un altul. Și mai ales sunt condamnat să-mi pun întrebări despre insondabil, știind că nu voi avea niciodată vreo certitudine, ci doar nostalgia unui sens care aș vrea să existe. Asta e problema mea, singura mea problemă. De asta scriu, încercând să-i fac și pe alții să vadă spectacolul neputinței mele
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
o explicație multicoloră ca o coadă de păun: „Ziua este de plastic, pe cînd noaptea este de catifea neagră, fosforescentă, stropită cu pete de «sînge» liliachiu diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului unduitor, ca de apă întunecată, al unui întuneric insondabil de adînc“. Și după ce aproximează mediul sonor al nopții, umplut de „o simultaneitate de «posturi» de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan ș i I solda al lui Wagner, la Bulgakov, la Faust al lui Liszt, la
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
și-au făcut deja o idee despre valoarea cărții care mi-a iluminat ontologic și axiologic o noapte întreagă. De fapt, ea nici nu este simplă o carte, ci o fantă antientropică a universului prin care mesajele valorizante ale divinității insondabile se revarsă diadic asupra emisferelor noastre cerebrale. P.S. În ultima vreme, Cornel Nistorescu se îmbracă bălțat și se erijează în arbitru al unor dispute din politică, economie, istorie, lingvistică etc. Într-un număr recent din ziarul pe care îl conduce
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
în lumea celorlalți - se află, în secolul XX, pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de această generală tendință (e de ajuns să ne gîndim la Thomas Mann, Mihail Bulgakov, romancierii sud-americani etc.), iar autorul se oprește cu delicii asupra operei
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
care nimeni nu-l poate controla. Rezultatul este o sastisire rapidă de pe urma căreia autorul își pierde la propriu cititorul, alungîndu-l prin agresiune verbală. Iată cum sună textul de prezentare de pe coperta a patra: "Te x Te din spatele pleoapelor. Din adîncul insondabil al minții, din labirintul impenetrabil al creierului, din mantia desfășurată a unei rațiuni stîrnite și, de aceea, mai mereu întrebătoare. Drept suport un limbaj volatil, voit destrupat ce adună cuvinte-stări, cuvinte-cheie, cuvinte-instanță pentru a traduce, a fixa sau a surprinde
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
sacrului / se reîntoarce mereu dinspre obîrșii. / Temeiurile fiecărui poem își caută validarea în temeiul inițial. / În măsura în care mai pot accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se oferă / șansa unei întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru sălașul zeului ce va să vină./ Insondabil temei al ispășirii" (Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
cancanuri sunt iminente, polivalența lor nu e altceva decât o calitate. Ne aflăm, deodată, în fața unui foarte pasionant dosar de receptare critică în ale cărui file nu s-au strecurat vorbitori lipsiți de imaginație, plagiatori sau limbuți inconsistenți. Iată cum insondabilul destin e descompus liniar de unul din verii lui Contantin Brâncuși (Vasile), cum succesul se poate reduce rapid la un algoritm. Sfântă naivitate: "- Și eu știu să fac orice, ca tot omul de pe la noi; mi-am ridicat singur poarta și
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
situații din zona informă și masivă, chiar strivitoare, a activităților misterioase desfășurate, cum spun statisticile biologilor, de cele nouă zecimi din creier de care nu prea avem habar. O modalitate de trage măcar cu ochiul în curtea virtualmente infinită a insondabilului ființei ar fi visul, iar eroinei i se pot atașa mai toate diagnosticele și alarmele la îndemâna psihiatrilor: stări alterate de conștiință, personalitate multiplă, somnambulism, fixație morbidă asupra unor lumi imaginare, catatonie, narcolepsie. Ca să mai vorbim de „clasicul” delirium tremens, vizitator
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
și a înfrunta, dezolant cumulativă, alinierea cadavrelor pentru disecție, i-a fost prescris tînărului Bogdan Lascăr, drept exorcism la adresa unor prea încrezătoare ispite. Dacă „arta se întîmplă”, happens, dincolo de planificări laborioase, - cum pretindea Oscar Wilde, pentru a sublinia partea de insondabil a reușitelor -, asemenea detur programat prin anticamere înțelept alese n-are cum substitui factorul determinant al unei evoluții. Dar poate instiga înspre nevoi de curiozitate încă inedite și suscita impulsuri care să rodească: pe un tărîm marcat bunăoară, de contiguitatea
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
ca fiind ridicol, si de aceea nu l-am masacrat. Lucru pe care l-am făcut cu țăranii care sunt niște primate cu siguranță de dinaintea Neadentharlienilor. Iar mama lui Coup-de-Fouet este... ...atroce... ...o Mater Dolorosa, o respect în suferință ei insondabila, dar nu se poate spune că este de un rafinament sau de o inteligență perfectă! Ați avut o viață în care toți cei care va înconjoară au crezut că va cunosc și dintr-odată deveniți un scriitor celebru. Toată lumea știe
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de egalitatea clamată de mărimile zilei, dar batjocorită la scenă deschisă. Și suntem încă mai departe de normalitate. Popularitatea incredibilă a bisericii, într-o țară în care te șochează tocmai lipsa de credință, continuă să rămână pentru mine un mister insondabil. Există, undeva, pe acest parcurs de la individ la Dumnezeu, o ruptură care strică logica. Blestemățiile, patima, nesimțirea generalizată, duplicitarismul moral sunt păcate pe care orice biserică încearcă să le vindece. Ei bine, cu cât sunt mai păcătoși, cu atât mai
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
semnificativă: personajele întreprind o călătorie aparent banală dar în mod evident inițiatică, care îi va face să-și schimbe viziunea asupra lumii. Este cazul delfinului care iese din apă pentru a muri și, în agonia sa, își dă seama de insondabila prostie omenească ("O rană schematică"); al fetei care se întoarce la casa bunicilor săi și se înspăimântă când vede recoltele putrezite pe câmp ("La țară"); al femeii care descoperă în aceeași situație semnificația unui costum mâncat de molii din copilărie
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică din cușca televizorului/ unul este expert în domeniul oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre patrii căzută pradă/ relelor provocate de postmodernism// înainte de finalul pedagogiei nocturne/ foștii navigatori pe smârcuri insondabile/ îngână aria măgarului castrat" (Talk-show). Probabil că aici atingem ceea ce trebuia spus de la început: angajarea acestei lirici, dincolo de orice partizanat și astfel artistic cu atât mai eficientă. Căci nimic nu este întâmplător în această recoltă de multe cicluri, altfel dăruite
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
nu știa, dar n-avea importanță. - Care simfonie îți place mai mult, Simfonia Destinului sau a 9-a? îl chestionă ea în schimb, ca de la cunoscător la cunoscător. Mirel îi explică fără nici o urmă de ironie sau exasperare față de profunzimile insondabile ale interogației, că un muzician nu poate să facă asemenea comparații, că pentru el, opera beethoviană era un întreg indivizibil, chiar dacă o aborda treptat. - Am cântat până acum cele mai cunoscute sonate - Appasionata, Sonata Lunii, Sonata op. 111 care este
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
sub privegherea benefică, s-ar zice, a unui geniu fast al locului". Cu toate că Brăila nu s-a ilustrat întotdeauna ca un centru științific și cultural asemănător altor orașe ale țării, ca Iașiul și Clujul, de pildă, totuși aici, printr-o insondabilă alcătuire a naturii, a peisajului și a atmosferei specifice, a plămădirii ființei umane, în tainicele ei structuri spirituale și morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]