1,049 matches
-
îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva nefast asupra ta, de aceea ți se întâmplă toate nenorocirile astea. Poftim? Adică un fel de blestem? Un blestem e un cuvânt puternic - eu nu îl folosesc, dar, da, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Abulafia, mie sau cui ar mai fi putut să citească. Și, În fine, marți plecase. Cred că Belbo se dusese la Paris ca să le spună că nu existau secrete, că adevăratul secret era să lași celulele În voia Înțelepciunii lor instinctive, decât să cauți secrete sub aparențe, fapt care ar fi redus lumea la un cancer imund. Și că cel mai imund și cel mai stupid dintre toți era el, care nu știa nimic si-și inventase totul - și avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În propriile fecale. După ce a terminat Facultatea de Medicină veterinară, și-a făcut doctoratul În cadrul Departamentului de științe comportamentale de la Universitatea Berkeley din California, unde a cercetat comportamentul În haită și mai ales modul În care câinii Învață În mod instinctiv de la superiorii lor pentru ca apoi să transmită ce au Învățat celor inferiori lor În ierarhia haitei. Temperamentul câinilor nu e gata format la naștere, nota el. Poate fi modelat prin interacțiunea cu ceilalți câini, cu oamenii și, de asemenea, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru a explica și caracteriza aversiunea sa față de evrei: "c'est une question de peau". N-am prea înțeles formula aceasta, dar presupun că ceea ce ea vrea să exprime este existența, în relația pe care o invocă, a unei porniri instinctive la fel cu cea care în natură face ca unele vietăți să-și transmită dușmănia lor, organică, ireductibilă, din generație în generație. Am întâlnit undeva (cred că în Le Dantec, în "L'atéisme") opiniunea aceasta că, în regulă generală, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fac cu ele. Chiar și-așa, trebuia să mă ascund mai bine. Maria era una dintre puținele femei superbe și răzvrătite, pe care Mama Natură sau cine știe ce altă mamă isteață și prevăzătoare le înzestrase genetic cu-o suspiciune permanentă și instinctivă. Nu te jucai cu ea, avea o inteligență de animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite stăpâni. În privirea iubitei mele, frumusețea și gelozia se-amestecau în părți egale, de-o demnitate care mă scotea din sărite. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înguste și întunecate, care îți tăiau lumina și respirația. Iubea spațiile mari, libere, în care puteai să privești cerul și să le pui piedici copiilor mici (de asta, chiar n-am auzit nicăieri!). Ca toată familia Dinu, resimțea o groază instinctivă față de păienjeni și moarte, de care se ferea să vorbească, de parcă n-ar fi existat. Mie, dimpotrivă, îmi plăcea să știu detaliile, urmăream mecanica dezastrelor până la ultima consecință, ultimul șurub care se desfăcea în zbor, crăpătura finală din osie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deasupra, iar cuvertura venea la linie, fără cute sau burți. Oglinzile străluceau, nu găseai o urmă de deget pe ele: doamna Ioana le lustruia cu ziare, cum se obișnuia pe vremuri. Doar cărțile mele rămâneau nemișcate, o teamă religioasă și instinctivă o oprea să le tragă afară din rafturi; le descopeream neatinse, lipite, cu praful dormind pe cotoare. În afară de noptiere, dulapul cu pulovere și-o icoană cu Sfântu Vasile, dormitorul nostru mai conținea o comodă, două noptiere, un aspirator și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai atrăgător subiect, iar dacă vrei să faci o reclamă atrăgătoare, nu greșești când arăți un decolteu mai generos, mai ales dacă faci reclame la bujii. La fel ca oricare vietate a regnului animal, și noi, oamenii, avem o reacție instinctivă în cazul dorinței sexuale și, oricâte facultăți ai avea, oricât de mult ai încerca să te educi, până la urmă tot vei ajunge să te gândești la sex. Sexul vinde tot, de la ziarele cu femei parțial dezgolite pe prima pagină și
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
cu cari lucrează în momentul actual statul. Dar afară de aceste sacrificii financiare, sunt de-o trebuință și mai mare măsuri pentru protecțiunea coloniștilor germani în România. E, din nenorocire, afară de orice îndoială că, mai cu seamă în zilele dendîi, antipatia instinctivă contra unei inteligențe mai mari și-a unui mare gust de muncă ar da loc la escese varii. Față cu aceste escese cată a se da din capul locului garanții pentru protegerea eficace a coloniilor. Am trece peste marginile temei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nici tradiții, nici patrie, nici naționalitate hotărâtă, le vedem punîndu-se la discreția străinilor și votîndu-le când pe Stroussberg, când răscumpărarea, ba le vedem aliindu-se în Moldova cu evreii ca să paralizeze lupta de emancipare națională de acolo. Aprinși de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice și autohtone ale acestei țări, le-am văzut introducând în toate ramurile legi străine neadaptate nici intereselor, nici naturii ei. Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în Țara Românească decât în Moldova, dar și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oricât ne-am sili, nu putem corci stejar. Lupta Moldovei contra numiților munteni nu este deci îndreptată în contra elementelor istorice ale Țării Românești, ci în contra celor neistorice. E o luptă comună, la care tot neamul românesc ia parte în mod instinctiv, cucerind bucată cu bucată bunurile lui naționale. Azi e limba, pe care aceste stârpituri o prefăcuseră într-o păsărească neînțeleasă, mâni va fi poate organizația socială, poimîni biserica și școala, una câte una. Totul trebuie smuls din mâna acestor oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin domnia fanariotă. La 1821 începe reacțiunea elementului autohton și merge biruitoare și asimilând până la 1866. La 11 fevruarie 1866 învinge din nou elementul imigrat. Există și de-atunci o oscilațiune, o mutare a punctului de gravitație când asupra elementelor instinctiv naționale, când asupra celor instinctiv străine, dar victoria, precum vedem, e momentan a acestor din urmă. Dar care-i semnul prin care se disting acești oameni neasimilați, de proveniență transdanubiană, de populațiunea de rasă? Cerem a se constata aceasta în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
opune pe față, îi trădează. Dacă am cerceta originea ofițerilor de gardă de la 11 fevruarie am afla că e străină, începînd cu fiul unui făclier grec de la Botoșani și urmărind toate numele. Fără îndoială lupta aceasta e purtată în mod instinctiv, fără claritate de vederi, cu tendențe elementare de atracțiune și repulsiune. Precum celții Irlandei, deși anglificați, simt dominațiunea anglo-saxonă ca pe-o dominațiune străină de rasa și înclinațiunile lor, tot astfel poporul românesc simte instinctiv că e dominat de oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fapt învinsă de voință și de Duh, de adevărata asceză călugărească. Nici un cuvânt în această conferință savant-scandaloasă despre păcat și greutatea sa. Spre final, atât eu cât și Père Jean eram mulțumiți, dar fără a ști prea bine de ce; simțeam instinctiv că Sfinții Părinți sunt inatacabili, ieșiseră victorioși din această tentativă de deconstrucție. O altă observație de pe "teren": unitatea și iubirea sinceră ce părea să existe între gay-ii din sală se comportau ca o sectă, cu o solidaritate reală, nu trucată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cuvântul, mai exact limba română. Iluminarea nu este ușor de explicat: Cred că nu era conștient de marea misiune. Și cu atât mai bine, fiindcă era la mijloc o lucrare personantă, izvorând din afundele locuri ale matricii stilistice, o reacție instinctivă de apărare sufletească și spirituală, căci un program conștient ar fi fost deosebit de primejdios, putând fi lesne anihilat de ocupanți. Cu siguranță conștientizarea a venit cu timpul" (p. 185). Factorii modelatori au fost în opinia criticului poezia lui Eminescu precum și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moda turcească. În realitate, erau niște straie potrivite mai curând pentru călătorie decât pentru perindările prin oraș. Poate că era un pelerin Înzestrat cu solide mijloace economice, după cum indica și prezența lui În zona nobilă a hanului. Înfrângându-și scârba instinctivă, priorul mișcă ușor capul, Îndepărtându-i părul alb și lung ce Îi cobora pe ambele părți ale feței, pe care o, și apoi Îl ridică spre sine. Chipul victimei acoperea era marcat de o strâmbătură Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mirat că influența austriacă e mare. 171 {EminescuOpIX 172} Să comparăm acum suma puterilor sociale de astăzi cu suma puterilor sociale de sub patriarhalul prisacariu Ioan Sandul Sturza Voievod. Boierii mari, proprietari de latifundii, care-și cruțau populația în mod instinctiv. Boierii mici slujbași. Breslele târgoveților cu stărostiile lor. Răzeșii, țărani liberi. Iobagii, țărani supuși, c-un drept asupra unei părți de pământ. Să ne închipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Mușateștilor, necontestat de nimeni. La influențele secolului al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
naționalitate... Nu e de mirat că influența austriacă e mare. Să comparăm acuma suma puterilor soțiale de astăzi cu suma puterilor soțiale de sub patriarcalul prisacari Ioan Sandul Sturza Voievod. Boierii mari proprietari de latifundii, care-și cruțau populația în mod instinctiv Boierii mici slujbași Breslele târgoveților cu starostiile lor Răzășii, țărani liberi Iobagii, țărani supuși, c-un drept asupra unei părți de pământ. Să ne 'nchipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Mușăteștilor, necontestat de nimeni. La influențele secolului al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Peste câteva zile a sosit la Londra mama. Era disperată în dorința ei de a se convinge că sunt sănătos la trup și la minte și că lumea din jurul meu e nebună. Unii oameni sunt dotați cu o intelingeță instinctivă. Mama era o astfel de persoană. Seara, i-am spus deschis că nu vreau să mă întorc în țară, că nu rezist să-mi duc existența în mizerie și datorii permanenete, că acolo nu am niciun viitor. -Dar aici? m-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Din momentul în care-și trântea pe corp un articol de îmbrăcăminte, pierdea orice noțiune pământeană legată de el - cu excepția, poate, a unei vagi conștiințe că nu mai e gol pușcă. Și aceasta nu constituia numai un semn de antipatie, instinctivă sau cultivată, față de ceea ce se numea în cercurile noastre „un bărbat bine îmbrăcat“. O dată sau de două ori l-am însoțit în timp ce cumpăra și, acum, privind îndărăt, cred că își achiziționa hainele încercând o vagă, dar, pentru mine, agreabilă undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Sute au Încercat să se cațere pe zid și să fugă, sute au fost secerați pe loc, căzând Înapoi peste masa dezlănțuită, Însă puțini au reușit să evadeze. Presiunea care s-a creat asupra zidului și a gardului În urma Încercării instinctive de a fugi a provocat prăbușirea unei părți din zid și spargerea gardului, multe sute de evrei fugind În zona din apropierea Pieței Unirii, spre imobilele de locuințe de pe Aleea Alecsandri, spre parcul din spatele cinematografului „Sidoli” și În cinematograf. Sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul în care făcuse virajul frânase instinctiv. Scoase un vaiet puternic de furie și disperare. De ce nu se prăbușise mașina în apă, așa cum dorise el? De ce trebuia să ia toată treaba de la capăt? Ar fi vrut să piară tot ceea ce ținea de el! Mâinile îi alunecau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un cățel înotător. (Adam și Rufus se scăldaseră în Bazinul Pruncilor pe când erau aproape cât Zet.) Majoritatea proprietarilor de câini împărtășeau instinctiv aceeași dorință, care era discutată în articolul lui Sefton. În schimb, mamele din Ennistone nu împărtășiseră nici o dorință instinctivă de a-și vedea pruncii înotând, și a fost necesar să fie instruite și să asiste la o serie de demonstrații reușite, înainte de a se lăsa convinse că baia sugarilor era de dorit sau măcar posibilă. Numeroși comentatori din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George cu privirea ei de pisică, în timp ce, cu degetele dibace, își aranja gulerul bluzei. Purta un taior și o fustă veche. Dacă ar fi știut de sosirea lui George, s-ar fi îmbrăcat mai elegant. Luă notă de ușoara zvâcnire instinctivă a vanității ei. — Ce mai faci, George? Foarte bine. Ce mai faci tu, Alex? — Perfect. Vrei o cafea? — Nu mulțumesc. — O băutură? — Nu. Ai ceva vești de la Stella? Alex rosti aceste cuvinte și, în acele momente le și simți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să caute vreunul, ceea ce nu se întâmplase, o primăvăratică briză de speranță adia în sufletul lui. Nu era dorința de a fi fericit. Niciodată, nici măcar în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său. George avea acum impresia că își privise situația lui într-o lumină „cu totul falsă și irațională, și că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]