231 matches
-
severi, fără niciun punct de contact cu tonul și limbajul discursurillor oficiale. Ascultându-l, pe N. Ceaușescu îl apucase parcă o bruscă și chinuitoare durere de dinți. Grimasa îl trăda. N. Ceaușescu se simțea sfidat, disprețuit, călcat în picioare de intelectualismul biciuitor al intervenției lui Doinaș, probabil nici nu înțelegea toate cuvintele, erau multe neologisme, multe abstracțiuni, idei și nu ideologie formulată propagandistic, o sintaxă violent contranstantă cu adipoasele construcții ale limbii activistice. Lui N. Ceaușescu nu-i scăpa însă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Editura Cartea Românească, 1973; Retorica", Editura Cartea Românească, 1975. Nota gravă îi lipsește lui Ion Nicolescu, deși el ne vorbește despre dragoste, viață și, obsesiv, despre moarte. Fără multă filozofie, I. Nicolescu lunecă pe panta emoției mascate sub semnul unui intelectualism confirmat într-o formulă cunoscută în poezia noastră începând cu anii 1910-1912 în revista "Simbolul", continuând cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu regretă/ bicicletele din cer
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înainte de Viorel Nicolescu INSTITUTUL EUROPEAN 2006 Virginiei, primul cititor și critic al acestor pagini CUPRINS Cuvînt înainte 9 Prefață 11 1. PRIMELE SEMNE ALE UNOR SCHIMBĂRI CE URMAU SĂ APARĂ ÎN EDUCAȚIE 13 1.1. "Școlile noi" o reacție față de intelectualismul școlii tradiționale 13 1.2. Mișcarea pentru educația estetică 15 1.3. Educația extrașcolară 17 1.4. Constituirea unei științe despre copil "paidologia" 18 1.5. Secolul XX un "secol al copilului" 19 2. ASPIRAȚIA SPRE ȘTIINȚIFIZARE A PEDAGOGIEI 23
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acestor idei îmi îngădui să apreciez sistemele teoretice pe care le-am considerat ca fiind cele mai relevante pentru secolul XX. 1 PRIMELE SEMNE ALE UNOR SCHIMBĂRI CE URMAU SĂ APARĂ ÎN EDUCAȚIE 1.1. "Școlile noi" o reacție față de intelectualismul școlii tradiționale În secolul al XIX-lea, mai ales în cea de-a doua parte a sa, cele mai multe state europene sub presiunea primei revoluții industriale au legiferat obligativitatea învățămîntului primar cu o durată de cel puțin patru ani. În această
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lucrul manual în liceu. În condițiile unei educații dominant teoretice, practicate în primele decenii ale secolului, această idee constituie, fără îndoială, un element pozitiv al concepției lui Găvănescul. Ea a însemnat însă mai mult o modalitate de a reacționa față de intelectualismul herbartian și mai puțin o cale de valorificare a valențelor educative ale muncii fizice. O altă idee, care ar fi putut deschide largi perspective sistemului său pedagogic, menționa cerința ca educația să formeze pe tînăr pentru a se adapta la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în care se valorificau pe planul formației morale noile cunoștințe transmise elevilor. Evident, cerința de a introduce în orice lecție un moment de "humanism" dădea procesului instructiv o notă de stereotipie și de formalism care anula orice intenție pozitivă. "Depășirea" intelectualismului herbartian, spre care aspira Găvănescul, consta în propunerea unor modalități didactice menite să contribuie la antrenarea integrală a activității psihice a copilului. Dacă dobîndirea cunoștințelor stimula intelectul, "humanismul" se adresa afectivității, după cum lucrul manual, prin formarea deprinderilor practice, angaja viața
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
p. 311). Pedagogia culturii nu lasă astfel neantrenat și nedezvoltat nici unul din cele trei aspecte fundamentale ale vieții psihice. Este, fără îndoială, un fapt pozitiv această orientare a pedagogiei spre viața afectivă, ajutînd-o și mai mult să se desprindă de intelectualismul herbartian. Într-adevăr, ființa umană are nu numai intelect și voință, ci și emoții, sentimente care au un important rol în învățare. Prin implicarea vieții afective în procesul cunoașterii umane se ofereau condiții obiective pentru înfăptuirea învățămîntului educativ. Pe de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sau ar avea valoare după el, și cu atât mai puțin ce este valoarea "în general". Ar trebui să arate în mod obiectiv (în sensul de descriptiv și empiric) cum se produce valoarea. El trebuie să evite "sociocentrismul" și chiar "intelectualismul", care constă în a considera că dacă un lucru este valabil pentru cercetător, el este valabil și în general. Tipic în cadrul sociologiei culturii, obiectul "carte" este valorizat și valorizant în grupul din care face parte universitarul. Nu trebuie însă considerat
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Jocul social constă în a produce condițiile pentru necunoașterea acestei dimensiuni economice și a convinge că acțiunea se bazează pe adevărul angajării. Aceasta este întreaga diferență față de economism, pentru care calculul este conștient. Economiștilor ca Gary Becker, Bourdieu le taxează "intelectualismul", ca și tuturor sociologilor adepți ai individualismului metodologic, în măsura în care ei ignoră necesitatea socială a negării practice a interesului. Astfel, nici interesul, nici strategia nu trebuie înțelese în sensul fatalist sau teleologic al economiei pure și al raționalității intenționale. Este vorba
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pot fi studiate ca atare, în autonomia lor relativă (în cadrul unui comunitarism politic, un fel de transpunere a segmentării piețelor), ceea ce înseamnă respingerea paradigmei câmpurilor, potrivit căreia raporturile între grupuri și subculturi sunt întotdeauna de subordonare și dominare. • Subiectivism și intelectualism Această reprezentare a socialului duce, inevitabil, la o "hipertrofie" a sensului trăit, ceea ce Bourdieu numește "subiectivism", chiar "intelectualism". Capacitatea reflexivă a actorilor este supraestimată, la fel cum capacitatea sociologilor de a se rupe de sensul comun este subestimată. Sensul trăit
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
segmentării piețelor), ceea ce înseamnă respingerea paradigmei câmpurilor, potrivit căreia raporturile între grupuri și subculturi sunt întotdeauna de subordonare și dominare. • Subiectivism și intelectualism Această reprezentare a socialului duce, inevitabil, la o "hipertrofie" a sensului trăit, ceea ce Bourdieu numește "subiectivism", chiar "intelectualism". Capacitatea reflexivă a actorilor este supraestimată, la fel cum capacitatea sociologilor de a se rupe de sensul comun este subestimată. Sensul trăit, care este prezentat aici ca o resursă pentru modificarea sau variația normelor sociale, dincolo este interiorizat, inculcat, chiar
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
44, 70, 73, 81, 85, 94, 96, 101-104, 109, 147, 150-151, 168, 182, 184, 189, 191-192, 199, 202, 209-210, 218, 246, 248, 254, 266, 273, 294, 299, 310-311. Instituționalizare, 181, 187-189. Intelectual, 39, 52, 78, 170-173, 254, 274, 283, 289. Intelectualism, 75, 285, 305. Intenție, 10-11, 24-25, 28, 44-45, 81, 106, 126, 138, 141, 225, 237-238, 278, 281, 286. Interacționism / simbolic, 184, 263, 292, 302-303, 306. Intercomunalitate, 208-209. Interes general / (teoria ~), 13, 71, 74, 205, 207, 210, 212, 216, 217, 249
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
referențială gen Daniel Ogilvy, de restituirea realului printr-o structură narativă și figurativă elocventă (cf. Super Glue și remake-urile sale: vecinul aspirat de un aparat electrocasnic super-performant). La polul opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism (cf. Ph. Michel pentru care meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o societate monotonă în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mitice decît prin aprofundarea raționalizării simbolurilor. Numai raționalizarea completă a preștiinței simbolizate înțelegerea simbolismului va putea să-l readuci cu adevărat pe calea credinței: spiritualizarea spaimei față de misterul vieții și morții. Rațiunea nu este echivalentă cu intelectul. Raționalismul diferă de intelectualism și doar acesta din urmă este incapabil să trăiască vreodată o viziune a misterului și să înțeleagă credința. În schimb, adevărata raționalizare este paralelă analogic cu credința, în vreme ce țelul credinței este sublimarea spaimei, cel al rațiunii este spiritualizarea acesteia. Intenția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
desfășurat artistic, un întemeietor, un inovator. Narațiuni s-au mai scris și până la ei, însă nu cu atâta măiestrie, încât să uimească contemporanii și posteritatea în aceeași măsură. Lucrările lor încorporează atât spiritul moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acordată literaturii, îndeobște poemului, definit de Ion Vinea ca „rezultantă a tuturor artelor”: „muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolvă în poezie”, scrie poetul mentor al mișcării (Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist în lirică, intelectualismul, citadinismul, geometrismul, concentrarea expresiei, elemente comune, de altfel, și altor orientări de avangardă, sunt ilustrate de versurile semnate de Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Șt. Roll, Mihail Cosma, Filip Corsa, Tana Quil. Numeroasele similitudini de concepție dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
cum era de așteptat, adevăratul motiv al activității literare, unul rar și permanent adevărat, "talentul pur și nevoia de expresie care-l însoțește, fiindcă rară este potrivirea fericită între talent și voința brută neapărat trebuincioasă realizărilor lui". Paul Zarifopol acordă intelectualismului (poate mai aplicat ar fi cărturari, după definiția lui Julien Benda), întreaga responsabilitate și toate meritele, ei fiind cei care creează tehnica, și tot ei creează și ideile. Pentru editorul lui Caragiale intelectualii reprezintă luciditatea societății. Întreaga lor lucrare, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
instrumente al cunoașterii științifice, la experimentul rațional - al doilea instrument al activității științifice, ridicat de către Renaștere la rang de principiu al cercetării. Sînt pași care ne-au adus în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și metodologiei, care constituie temeiurile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înalt demnitar în regimul Ceaușescu, precum și în mandatele sale postdecembriste de președinte, domnul Ion Iliescu a făcut figură de protector al artelor și își face și azi un titlu de glorie din faptul că dictatorul l-ar fi mazilit pentru "intelectualism". Mergea la teatru (și astăzi actori din acea generație sau foști directori îl venerează pentru asta), era un obișnuit al concertelor simfonice, a ctitorit muzee și reviste, a fost alături de scriitori (lui datorându-i-se o serie de sporuri și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o să plece chipul meu”; „Eu știu: anii, pădurea, toate / Cum înfrunzesc / Și cum de mine se îndepărtează”; sau, obsesiv: „Din frunze pleacă, pleacă și pleacă o dansatoare.” Starea are profunzime, căci poetul o păstrează la distanță egală și de ispita intelectualismului greoi, și de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. Poate cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele fără înțelepciune» (EG 231). Aceste șapte pericole amintite de papa Francisc pot să devină - cel puțin ar trebui să devină - ghidul pentru o reinterpretare și o reevaluare a întregii noastre vieți, atât din punctul de vedere al implicării personale pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
intelectualului în provincie: profesionistul și animatorul cultural / 57 Capitolul III. INTELECTUALUL PROVINCIEI ÎN FORMARE 71 REȚEAUA DE ÎNVĂȚĂMÂNT SECUNDAR INTERBELIC DIN NORDUL MOLDOVEI / 71 3.1 O diagnoză a învățământului secundar interbelic / 71 3.2 Politica educațională interbelică în slujba "intelectualismului" / 85 3.3 Învățământul secundar teoretic din zona de nord a Moldovei / 92 3.3.1 Liceul "A. T. Laurian", Botoșani / 93 3.3.2 Școala secundară de fete "Carmen Sylva", Botoșani / 97 3.3.3 Institutul Modern de domnișoare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rolului principalului reformator al învățământului secundar, ministrul liberal dr. C. Angelescu. Asupra a două implicații ale învățământului secundar am insistat în mod deosebit. Pe de o parte, am arătat că politica educațională liberală a alimentat o așa-zisă fascinație a intelectualismului pentru tineretul ce aspira la poziții sociale înalte obținute pe baza studiilor. Aceasta a reprezentat una dintre principalele cauze ale supraaglomerării în școlile secundare teoretice, ceea ce a generat ulterior fenomenul de șomaj intelectual, amplificat în contextul crizei economice din anii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai mult cu cât echivalentul său european se bucură de recunoaștere și prestigiu. Explicația fenomenului ar consta în tipul de organizare socială în cele două continente: egalitarianismul american vs. structura rigidă a claselor în Europa 18. Despre o fascinație a intelectualismului alimentată de politica educației în Europa, inclusiv în România interbelică, voi discuta însă în cele ce urmează. Dominarea culturalului de către intelectual a fost posibilă doar pe măsura unei alfabetizări progresive a publicului determinând o cerere crescută pe piața literară. Educația
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
diferite, unificarea propriu-zisă se va înfăptui doar prin învățământ și educație 49. Și Negulescu atribuie învățământului rolul formator al elitelor publice moderne, însă remarcă o serie de neajunsuri în cadrul acestuia. Pe de o parte, acuză caracterul excesiv teoretic, generator de "intelectualism abstract și verbalism superficial" și incapabil de a pregăti tineretul pentru problemele concrete ale vieții. Pe de altă parte, tinerii formați în cadrul învățământului modern, deși sunt supraspecializați, dovedesc "grave lipsuri sufletești"50. Cu câteva variații de opinie, Negulescu conferea totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]