244 matches
-
multe motive, ea funcționînd ca simptom al unor tendințe discrete, dar constante. În primul rând, ar trebui desigur dovedit că precum este cu adevărat mai frecvent acum decât în trecutul apropiat. Termenul de comparație cel mai interesant e limbajul literaturii intelectualiste de la mijlocul secolului al XX-lea (pentru care variantele electronice ale unor texte ne permit să facem cîteva verificări și sondaje). Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război nu folosește niciodată cuvîntul; la Anton Holban (O
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
Aurel Pantea În Imaginația simbolică 1, Gilbert Durand constată două tipuri de abordare hermeneutica a simbolului. Este vorba de hermeneuticile reductive și cele instaurative. Primele „nu descoperă imaginat ia simbolică decît pentru a încerca să o integreze în sistematizarea intelectualista curentă, prin reducerea actului simbolizării la un simbolizat fără mister”. Cele instaurative se edifica prin accentuarea „efectului de transcendență” al simbolului 2. În abordarea de tip instaurativ a imaginarului, poate fi adusă pe prima scenă a ideilor gîndirea lui Lucian
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
de iremediabilă platitudine, fie aceasta ,exotică" (în specialitățile asiatice ale Claudiei Golea) ori strict românească (în bucatele nesărate ale Ceciliei Ștefănescu). Să deschidem romanul Legături bolnăvicioase, al cărui titlu promite seducții demne de Choderlos de Laclos. O naratoare cu fumuri intelectualiste, studentă la Filologie și cu un picioruș în așa-numita lume bună (artiști, actori, fotografi întâlniți pe la festivaluri de jazz), e disputată de iubiri trecute, prezente și viitoare, stabile ori pâlpâitoare, preponderent de genul feminin. Kiki, prima dragoste, vine din
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Daniel Cristea-Enache Negativist, intelectualist, obiectivist, rezistent prin familiarismul atitudinii și al producției literare, cu un scris ambiguu și iresponsabil; un element dubios, cu rude în străinătate; o javră mic-burgheză... Calificativele din repertoriul anilor '50, ai luptei de clasă și ai realismului socialist, i se
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
astăzi instituția căsătoriei? Deși zeii i-au hărăzit lungi stagii în străinătate, sau poate tocmai de aceea, dl. Zamfir se manifestă că un convingător apologet al dragostei pentru ținuturile natale. Scrise într-un limbaj straightahead, limpede, fără turnuri argotice sau intelectualiste, paginile sale sunt totuși aproape intraductibile. Asta fiindcă preferă să rețină, cu aviditate, ba chiar cu posesivitate, toate detaliile de care ne-a fost năpădita viața în ultimele decenii. Pas de-i explică unui cititor străin, fie el și dintr-
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond a construcției lui Gheorghe Crăciun și să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în registrul grav-meditativ à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra”, „latura fantasmatică, irealizabilă a dorinței”. Deficitul major al prozei lui Gheorghe Crăciun (mai evident aici decât
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
întrerupt de gemete și horcăieli de fîsîituri/ adeseori indecente de strigăte și sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
după moda veacului XIX, vocii poporului, culegîndu-i cîntecele sau observîndu-i viața și moravurile. Hogaș este și el un costumbrist, cu un termen extrapolat de Virgil Nemoianu în Romantismul îmblînzit de la spanioli la restul continentului Biedermeier. Ca și ceilalți, Hogaș este intelectualist și un estet (deși face caz de "mojicie", respingînd "literatura de salon"), ironic, clasicist în mentalitate și academizant în stil. Nu e cine știe ce deosebire de natură a mijloacelor între De la Văratic la Săcu și Cîteva ore la Snagov, după cum nici
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
de o carte și un autor de natură să mire pe cei care-mi cunosc gusturile și direcția spiritului, dar și orientarea hotărât afirmată încă de la ieșirea din adolescență, când îmi hotărâsem chiar programatic lecturile spre o literatură de tip intelectualist în dubla filiație a lui Proust, dar și a literaturii confesive (care ar fi putut fi numită gide-ană, căci, de fapt, pe aceasta nu o cunoșteam încă) și desconsiderarea față de autorul Falsificatorilor de bani mi-o inculcase Camil Petrescu, în
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încet de o mulțime de arabescuri și ciudățenii crescute, totuși, din solul purei realități. Și, de asemenea, un cititor care nu se lasă ușor intimidat, pentru că există un fel de cod secret al acestor texte, niște reguli ale unui joc intelectualist, extrem de livresc de multe ori, care, ca și în cazul lui Șerban Foarță, de exemplu, te pot face să dai înapoi. Citite în volum, mult mai mult decît în revistă, aceste texte își arată dintr-o dată fața lor jurnalistică, în timp ce
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
ar fi spus aceleași lucruri față de Ioanide, Ioana n-ar fi fost așa de inconștient cruntă, căci pentru Ioanide, Gavrilcea și Munteanu erau zero, și un minister însemna o funcție sterilă și fără valoare. Însă Pomponescu era (cu anume rezerve intelectualiste) exact de părerea Indolentei, din care cauză suferea de a se vedea pipăit pe răni. Indolenta nu arăta din punct de vedere sentimental o diminuare a interesului, totuși, acum, acest stil moderat i se părea lui Pomponescu insuficient. Înainte Indolenta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a unei vedete de muzică rock, este în schimb absolut impresionantă și extraordinară trăirea poeziei de către Nichita Stănescu. Deși intelectul său era, fără nici o îndoială, cu mult deasupra celui al unui om inteligent, el nu l-a folosit în sens intelectualist și cultural, ci a încercat să se servească de el pentru imposibila încercare de a-l depăși, asemenea unui om care ar vrea să-și sară peste propria umbră. Nu în performanța lingvistică (de prea multe ori simplu dicteu automat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uitate ale literaturii, rămase, ca niște materiale strălucitoare dar demodate, în vreun pod întunecat al limbajului. Pentru că nu într-o telenovelă sau într-un film indian, unde se varsă șuvoaie de lacrimi la fel de superficiale și false ca și veselia experimentului intelectualist, am văzut toate acestea, ci în singura și binecuvântata noastră realitate, care nu e vis, nici speculație, nici joc cu mărgele de sticlă. Am fost de curând invitat, între alți colegi într-ale scrisului, să apreciez textele literare ale celor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Sighetu Marmației Comentarii critice "De fapt, Gheorghe Grigurcu este una dintre personalitățile bine conturate ale literaturii contemporane, deopotrivă critic și poet, creația sa în amândouă direcțiile aparținând de acum istoriei literare." Alexandru Dobrescu "Un lirism lapidar, aluziv, compensativ, de distilare intelectualistă, aparent glacial, străin de partipriul generaționist, inclusiv sub aspectul succesului "de piață". De îndrăzneală combinatorie, plăsmuirile sale poetice, încrustând îndoieli, îmbibate de concretețe (deseori), divulgând viața secretă (uneori), poartă sigiliul unui mare însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu o ședință de autografe. Care s-a transformat rapid într-o discuție despre ce rol mai are azi scriitorul într-o lume cu o incredibilă dinamică a memoriei. Încă de la început, autorul a afirmat că el nu scrie romane intelectualiste, ci texte populare, accesibile oricui. Ultimul premiu, câștigat cu două săptămâni înainte de venirea în România, stă drept dovadă. Suflete cenușii începe un triptic, terminat prin Le Rapport de Brodeck, un traseu care constituie analiza romanescă a problemelor crimei: de la crima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
evoluție. În dialogul purtat cu teleastul Titi Dincă în mai 2007, pe tema evoluției comunicării teologice în spațiul media, Domnia sa opina: "Limbajul a trecut de la un limbaj catehetic la un limbaj evaluativ, după aceea a trecut prin faza unui limbaj intelectualist, fiecare încercând să explice într-un anumit fel religia. Acum avem succes cu Universul Credinței pentru că eu tot timpul am crezut într-o rețetă, și anume: un material religios trebuie să conțină trei elemente fundamentale: duhovnicie, informație, frumusețe. Ce culege
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
wehn wie Siegesfahnen Herunter von der Felsenwand." 1 Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dus la meditarea mijloacelor de expresie, nu atât la izvoare psihologice variate. Poezia d-lui Barbu este și istoria zbuciumată a unui spirit în căutarea unui concept de poezie. Prin aceste elaborări contradictorii de estetică, d. Barbu își divulgă structura intelectualistă; poezia este pentru d-sa mai ales o metodă și o tehnică, o știință intransmisibilă, dureros asimilată. Faza "modului interior" nu este o schimbare de valori interne, cât o revoluționare tehnică. De aceea poezia d-lui Barbu poate fi obscură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc. Și o mai propune și structura tainică a rimanului: nu știu dacă s-a remarcat că această narație romanescă sau rimanescă, alcătuită, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Camil Petrescu. Se simte „condus” de o anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
obiective. Teorii asupra emoțiilor Teoriile emoției pot fi opuse în funcție de rolul util sau dăunător acordat emoției, ele se deosebesc în funcție de ipotezele pe care le fac în legătură cu mecanismele de trezire, ipoteze care evoluează în funcție de cunoștințele dobândite la nivel fiziologic. 1. Teoria intelectualistă considera emoțiile drept efecte ale acordului sau conflictului dintre reprezentanți. Acordul dintre reprezentanți produce bucurie, iar conflictul generează tristețe. Trăirile afective odată apărute dau naștere la modificări organice. Este o teorie simplistă, unilaterală, care reduce emoțiile la actul cunoașterii. 2
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literatură este mai răspândit. Ion Simuț, în volumul Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, amintește ca reprezentanți puri ai acestui gen de literatură estetică pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriști Leonid Dimov, D. Țepeneag etc. -, pe intelectualiștii ironici și livrești, de felul lui Mircea Horia Simionescu, pe textualiștii generației 80. "Apolitismul literaturii evazionist-estetiste era o formă de exil interior. Inovațiile săvârșite, revoluțiile limbajului artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la Mircea Cărtărescu"235. Vorbim despre o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]