245 matches
-
colină pe care a fost întemeiată cetatea Romei. Lancea ar fi prins rădăcini și a înfrunzit, devenind un „copac cu crengi mlădioase” (Ovidiu, Metamorfoze, XV ; Plutarh, Romulus, XX). Colina, lancea și arborele sunt reprezentări simbolice similare și, de multe ori, interșanjabile. Ele definesc același concept cosmologic : Axis mundi. Conform unei alte legende, din același ciclu (Titus Livius, De la fundarea Romei, I, 10), primul templu „care a fost sfințit la Roma” în cinstea zeului Jupiter a fost ridicat pe colina Capitoliu, pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe o mulțime de scări mari de lemn [...] puse cap la cap” (Stratagemata, VII, 22). Revenind la episodul din cântecul funerar în discuție, remarc faptul că scara cerească joacă același rol cu arborele ceresc, fiind două motive mito-simbolice omoloage și interșanjabile. Ca atare, prezența scării în preajma unui „paltin mare cu vârfuri pe cer” este superfluă în bună măsură. Dar astfel de tautologii sunt frecvente în textele folclorice. În basmele și legendele lumii, eroul ajunge în cer (în paradis etc.) urcându-se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fie și parțial) lingua adamica, limbă vorbită de oameni până la tragicul episod al înălțării Turnului Babel. Nu este întâmplător faptul că cele două mari eșecuri (pierderea limbajului originar și ratarea edificării Turnului Babel) se produc sincron. Cauza și efectul devin interșanjabile. Pentru mulți autori arabi, amestecul limbilor s-a produs din motive traumatice, la vederea prăbușirii Turnului (4, p. 14). Nu este vorba aici doar de faptul că, reduse la esență, atât limbajul, cât și arhitectura sunt structură, ordine și armonie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui de conducere care se referă la caracteristicile acțiunilor sale și care nu poate fi schimbat, fiind o „variabilă pur interioară legată de trăsăturile bazale ale personalității” (2004b, p. 96). Lussier & Achua (2004) consideră că modelele și stilurile sunt termeni interșanjabili. Dincolo de acest lucru, autorul pare că folosește prea des termenul de „model” atunci când discută despre modelele prescriptive și mai des termenul de „stil” (dar și modele) atunci când vorbește despre „modelele” descriptive, care descriu un comportament de conducere după ce a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
cea mai suprinzătoare caracteristică a unei societăți perfect variabile este declinul pe care îl cunosc relațiile personale. Specificul unei relații personale este dat de faptul că e legată de o anumită persoană. Prieteni, vecini, soți și soții devin, dacă nu interșanjabili, măcar posibil de a fi substituiți cu indivizi doar ușor inferiori îsau superiori); aceștia sunt supuși opțiunii într-un context concurențial. Părinții și copiii ar rămâne aceiași, dar legăturile dintre ei pot slăbi. Contactul personal își poate pierde importanța pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
to the Issues”, Chr. Michelsen Institute, Working Paper, Bergen, pp. 7-14. footnote>. Formele principale luate în considerare sunt mituirea, delapidarea, frauda și extorcarea. Chiar și când aceste concepte se suprapun într-o oarecare măsură și din când în când sunt interșanjabile cu alte concepte, ele pot să identifice anumite varietăți de bază ale corupției<footnote Lambsdorff, J.G. (2007), The Institutional Economics of Corruption and Reform, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 18-20. footnote>. „Mita”<footnote Andvig, J.C., Fjeldstad, O.-H., Amundsen, I.
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
copertă și postere, vag inspirați de forma unor tancuri, corespund celor 192 de state ale lumii. Toți sunt egali, poziționați la fel și fiecare își poartă stindardul ca pe un brand național. Diversitatea ține de suprafață, de o husă externă interșanjabilă - de culoarea de pe capotă. Agenții aceștia customizați nu fac decât să fie aliniați întrțun joc geopolitic parcelat în state departe de a fi cu adevărat egale ca putere și importanță. Numai așa pot să fie înșiruiți agenții unii lângă alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
înnodată a fost descâlcită pe dată? Am recurs la briceag? M-a reținut sfiala? Oare am cărat cufărul mai degrabă micuț pe scări în jos și l-am lăsat, cuminte, în grija mamei? Mai există și alte posibilități, ele sunt interșanjabile: pe baza unor hotărâri legale privind protecția spațiului aerian, pe la jumătatea lui ‘42, podul a trebuit evacuat. Atunci a fost găsit și deschis cufărul, de ea sau de mine, nu contează. În el era depozitată moștenirea săracă a celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și TintinMilou, Dupont & Dupond sunt un cuplu inseparabil, cu o alură de siamezi burghezi. Există, în conformația lor intelectuală și vestimentară, în rigiditatea mecanică a mișcărilor lor, un amestec, savant, de desen în maniera lui Magritte (acei domni cu melon interșanjabili coborând din cerul plumburiu) și de vervă apocaliptică de teatru absurd ionescian. Catastrofele în care intră cu seninătatea decerebrată a celui care se crede a fi Sherlock Holmes sunt forma lor particulară de inițiere în tainele lumii. Relația dintre cei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Tintin este contagios și vizionar, iar solidaritatea cu semenii săi este maniera în care micul reporter belgian își expune loialitatea față de setul de valori imposibil de negociat. În economia ideologiei lui Tintin, omul este privit nu ca o entitate interșanjabilă, producătoare de venituri taxabile, ci este înțeles ca prezența unică, investită cu misiunea de a lumina spațiul din jurul său. Este o variantă de personalism boy scout, responsabilă pentru intransigența cu care Tintin rezistă ispitelor și confruntărilor. Tintin este plasat pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
împotriva republicii sociale de la Salo. Tragedia turcomanilor, schițată de Pratt, este o notă de subsol în această narațiune a campaniilor italiene, în care națiunile se întâlnesc fără a comunica cu adevărat niciodată. Moartea lui Fogg, atât de anonimă și de interșanjabilă în primăvara lui 1945, este epilogul, posibil, al acestui ciclu decupat din textele de război ale lui Pratt. În locul ridicolului eroic, Pratt propune o poetică a semitonurilor și melancoliei. Pornit din Orientul Mijlociu, Fogg dispare în acest tărâm din care strămoșii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită, care aș putea fi eu, sau orice dublură. Societățile al căror președinte sunt constau din sigle fără acoperire, iar sediile lor se află în saloane goale interșanjabile: întâlnirile mele de afaceri, prin urmare, pot avea loc mereu la alte adrese; pentru mai mare siguranță, dau ordin de fiecare dată să fie schimbate în ultimul moment. Probleme mai delicate comportă relația extraconjugală pe care o întrețin cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-a dat jos pe cine, cine e În anchetă, cine a rămas, cine a făcut anonima, hehehe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pipița primește două. Corect: două lire. Scandalos, nu-i așa? Așa că fetele o mai fac și pe cont propriu. Și totuși, nu s-a întâmplat nimic în bordelul ăsta prăpădit: ce se întâmpla se întâmpla în camere de hotel intercontinental interșanjabile, în apartamentele private ale cluburilor corupte, în cârciumile prospere, în strălucitoarele apartamente ale arabilor. Lui Mandy și Debby li se potrivea rolul, păreau destul de dure pentru așa ceva, mai cu seamă Debby, care mă privea numai în ochi, oferindu-mi atingeri-de-genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aceea vorbeam (...) de nevoia diferențierilor”. Observație, în linii mari, corectă... Căci tendinței centrifuge de „autonomizare” a imaginilor și a versurilor unele în raport cu celelalte îi corespunde o tendință centripetă de uniformizare colectivă, poemele autorilor de avangardă tinzînd să devină la limită interșanjabile. Într-un comentariu plin de justificate rezerve la adresa lucrării Anarhismul poetic de Const. Emilian (comentariu în care nu ezită, totuși, să salute prima abordare serioasă a liricii noastre ultramoderne de către critica universitară), Perpessicius evită, din nou, o circumscriere mai precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hazel era într-adevăr supărată și mâhnită, sigură că toată lumea îi juca o festă, înfuriindu-se, la rândul ei, când nimeni nu recunoștea acest lucru. Celor doi băieți le era puțin mai greu, mai ales pentru că, practic, rolurile lor erau interșanjabile. Fisher mi s-a părut mult mai bun decât Paul, cel care-l juca pe Lisandru. Acesta din urmă avea tendința să pară fals și se arătase vizibil dezamăgit când i se spuse că Tabitha nu o va mai juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le mai suportam surâsul triumfător În momentul În care Îmi scoteam rochia, aerul stupid În clipa când ejaculau, și mai ales bădărănia după ce actul era consumat. Erau jalnici, nevolnici și aroganți. Până la urmă, e dureros să fii considerată o vită interșanjabilă - chiar dacă eram socotită o pradă de soi, pentru că estetic eram ireproșabilă și erau mândri să iasă cu mine la restaurant. O singură dată am crezut că trăiesc ceva serios, m‑am mutat la un tip. Era actor, avea un fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sufletu-mi delicat, fiindcă acesta a fost exact principiul central al comunismului, miezul lui de foc, de Labiș, de moartea căprioarei, exprimat concret și pe lagăre, dacă nimeni nu-i de neînlocuit atunci indivizii sînt la fel, a se citi interșanjabili, de unde rezultă că nu contează, ceea ce contează cu adevărat fiind masele, Înainte lucrau În fabrici și uzine, astăzi e suficient că votează. Pe baza acestei idei precum se vede nemuritoare, au murit milioane de oameni, iar noi cei care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un individ se așteaptă din partea celorlalți în virtutea poziției pe care o ocupă, iar rolul reprezintă așteptările celorlalți față de o persoană ce deține o anumită poziție. Întrucât conținutul noțiunilor de statut și rol sunt, ca așteptări, perfect simetrice, ele apar ca interșanjabile, iar în literatura de specialitate, deoarece rolul este mai aproape de comportamentul concret, s-a încetățenit expresia de așteptări de rol (role expectations). În diferite culturi și în etape istorice diferite, așteptările de rol se concretizează nu numai prin conținuturi deosebite
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
altor asemenea factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în general folosiți interșanjabil. Alți realiști, fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o proiecție a naturii umane în planul colectiv" (1962:7, compară cu Niebuhr 1932
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
încă o treaptă plastică, este imaginea puterii malefice, care distruge fără să construiască, și care, finalmente, îi înghite și pe cei ce au slujit-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai. păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
literatură, să păstrăm, Într-un domeniu care aparține tot mai puțin cunoașterii orice s-ar spune o ierarhie axiologică. În cel mai bun caz, noi, comentatorii de literatură, vom ajunge să fim folosiți de presă pe post de "specialiști americani", interșanjabili și, la o adică, putînd fi oricînd Înlocuiti cu un redactor grăbit: retorica argumentului de autoritate a Înlocuit demult argumentul Însusi. În fine, ce voiam să spun, de fapt: că nu opinia critică promovează o carte, ci o strategie marketing
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezintă, se pare, jocurile cu cuvinte gratuite. Narațiunea are ritm, dar vei constata că de fapt nu se Întîmplă nimic. Vei constata că nu afli nimic despre Anne, noua iubire a lui Marc - o semi-prostituată foarte frumoasă (și, de aceea, interșanjabilă) pe care Îndrăgostitul o duce În Praga. Vei constata că, deși cuplul ajunge la Praga tocmai În toiul Revoluției de catifea, nu afli nimic despre căderea comunismului, despre comunism. Ci, dacă te interesează, despre "modul În care au influențat revoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou, chiar și la modul acesta cinic, decît s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că Îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat În pragul execuției de către călăii Noului Roman a Început să semene cu noi - cu europenii trecuți, În război, printr-o mult mai reală primejdie a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ureche, Întîi lobul, apoi pavilionul, strivindu-le. N-am Închis mîna și nu l-am pișcat de ureche.”) În mod profund, indecidabilul se repercutează asupra identității ontologice: În Le Feu d’artifice, există o trenă de manechine de o frumusețe “interșanjabilă”, iar În Femeia perfectă “eram cocoțat pe un taburet de bar, cu impresia de a fi pătruns Într-un tablou de Edward Hopper”. Atunci, din ființă, protagonistul se reduce la aparență, din cele trei dimensiuni care-l Înscriu În spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]