491 matches
-
practice necesare implicării corespunzătoare în educația copiilor. De toate acestea este responsabilă fiecare școală sau liceu împreună cu instituțiile comunitare de profil. Capitolul 4 PARTENERIATUL ȘCOALĂ-FAMILIE PERSPECTIVA ADOLESCENȚILOR IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DE ÎNVĂȚARE ACASĂ În cadrul grupului primar al familiei relațiile interindividuale sînt directe, la fel și relațiile de comunicare, ceea ce înlesnește cunoașterea reciprocă, apariția raporturilor afective, a normelor, atitudinilor și comportamentelor specifice. Prin acțiunile ei, familia funcționează ca mediator între individ și alte părți ale societății, așa cum este școala. Pentru aceasta
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
întreprinse de Savage-Rumbaugh este legată de originea și structura limbajului, despre care susține că nu este specific doar omului și poate fi învățat și de alte specii, cum ar fi maimuțele, "învățarea limbajului nefiind o achiziție individuală, ci un proces interindividual"35. Rezultatele experiementelor au evidențiat faptul că nu doar omul este capabil de a comunica prin intermediul unor reprezentări prestabilite și de a le folosi în cadrul interacțiunii, existând, fără îndoială, dovezi care susțin capacitatea primatelor de a învăța și reacționa conform
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și conduc la ameliorarea rezultatelor profesionale ale cadrelor didactice. * Raportul cu familia, și prin ea cu întreaga comunitate, adaugă un nou factor de control și evaluare a cadrelor didactice; acesta este de multe ori motivul pentru care profesorii preferă contactele interindividuale, informale, celor organizate care accentuează transparența activității didactice. * Participare părinților la decizii prin asociațiile de părinți poate conduce la punerea în discuție a oportunităților unor metode și chiar a unor obiective și conținuturi școlare. Chiar dacă revendicările exprimate explicit de reprezentanții
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
activitățile de învățare sunt legate de școală și bazate pe profesori, programe standard, abordare disciplinară și ritm comun. Aceste sisteme educative creează un puternic sentiment al apartenenței pentru membrii săi (și implicit dependență), alături de o exacerbare a concurenței la nivel interindividual, după cum demonstrează Bernstein prin perspectiva sa asupra codurilor tip colecție (capitolul 3.3.1.). Cunoașterea devine astfel "proprietate privată" în lipsa oportunităților de colaborare și împărtășire iar absolvirea tinde să fie sfârșitul învățării. Noua paradigmă a triplizării Paradigma tradițională Învățare individualizată
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
General - umane (universale), proprii tuturor oamenilor; b. Tipologice (particulare), valabile numai pentru anumite grupuri (categorii) de indivizi; c. Strict individuale (singulare), ce definesc omul ca entitate irepetabilă, unică, originală. În absența nivelului general al personalității (de competența psihologiei generale), variațiile interindividuale pot fi doar constatate, dar nu și explicate deplin. În mod real, variațiile concrete rezultă din gradații și particularități de organizare ale elementelor și structurilor ce alcătuiesc modelul general. În acest context, nivelul tipologicului prezintă un grad de generalitate intermediară
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
dezvoltare . • După nivelurile de conștientizare în plan psihologic, vom identifica: învățare hipnotică, spontană, mecanică, prin înțelegere, inteligentă, intuitivă . • După modul de dirijare și orientare, învățarea poate fi: dirijată și puternic orientată, semidirijată și independentă; explicită și implicită. • După tipul relației interindividuale, distingem între învățarea indusă, inter învățare și învățare reciprocă. • După acțiunea schemelor comportamentale utilizate, vom distinge între învățarea prin: coordonare, stocaj, clasificare, rețea de noduri, hărți cognitive, succes, învățare negativă, învățare pozitivă. • După strategia și/sau metoda complexă utilizată dominant
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
o mare rețea de relații sociale, are un eu social. Dezvoltarea, ca și degradarea psihică și biologică sunt neliniare, înregistrând diferențe transversal și vertical. Diferențele sunt consecința terenului biologic individual, solicitărilor și experiențelor de viață personale. Așadar, se înregistrează diferențe interindividuale și la același individ de-a lungul vieții privind evoluția și degradarea proceselor mnezice, cognitive, potențialul de sănătate ș.a. Suntem rezultatul trinomului ereditate, mediu, educație. Îmbătrânirea diferă de la individ la individ, de la o arie geografică la alta, fiind multifactorial determinată
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
își regăsește parte din pertinență în această cerință de aprofundare a legăturilor care există între opinii. Putem să o înțelegem ca pe un sistem de cunoștințe practice (opinii, imagini, atitudini, prejudecăți, stereotipuri, credințe), generate în parte în contexte de interacțiuni interindividuale și/sau intergrupale. Ea poate fi marcată, în formă sau conținut, de poziția socială sau ideologică a celor care o utilizează. Elementele care o compun sînt mai mult sau mai puțin structurate, articulate și ierarhizate între ele. Este social determinată
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
acela de a înțelege și de a analiza cum o știință se poate transforma și schimba o societate atunci cînd este însușită de ,,simțul comun''. El acordă o atenție mai mare genezei reprezentărilor și trecerilor de la planul individual la nivelul interindividual și, mai apoi, la cel social în sens și mai propriu. ,,Trebuia ținut cont de o anumită diversitate de origine, atît în cazul indivizilor, cît și în cel al grupurilor [...]. Era necesar ca accentul să fie mutat pe comunicarea care
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
-a MORFOGENEZA SOCIETĂȚII IZOMODERNE Capitolele următoare constituie cercetarea propriu-zisă. Deoarece tema acestei lucrări este extrem de generoasă, am structurat liniile de cercetare pe trei ample coordonate fundamentale: relațiile sociale la nivel geopolitic și, implicit, interstatal și internațional în spațiul postindustrial; relațiile interindividuale și intergrupale sub aspectele conflictuale și contractuale; relațiile formale și informale prin intermediul noilor media, în special al celor ivite în cadrul rețelei sociale internet. Aceste niveluri de analiză ne oferă, cred, o perspectivă amplă și convingătoare asupra fenomenologiei societății postindustriale (izomoderne
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
trăirilor participanților), observația clinică (privilegiată pentru studiul indivizilor din "instituții totale", de exemplu). Observația participativă presupune: prezența în mediul, contextul, situațiile etc. în care trăiesc oamenii, grupurile cu probleme de sănătate; inserția în acest "mediu", "prinderea" în rețeaua de relații interindividuale locale; conștiința că nu poate "observa totul", că nu poate participa la toate actele, la toate acțiunile grupului; conștiința că nu poate fi întrutotul "neutru" (mai ales atunci când realizează o cercetare-intervenție, o cercetare colaborativă); când vizează un obiectiv social, o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sistemul astfel configurat contribuie la constituirea unui context epistemic, identificabil socio-politic și istoric în ceea ce înseamnă "practica de gândire" a unei epoci, cu ajutorul unei analize epistemologice. Aceasta poate evidenția modul în care, grație existenței lor eminamente sociale și implicit relațiilor interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă membrii comunității constituie o bază comună de la care plecând își pot explica realitatea. Simultan, ei pot participa astfel la construcția acestei realități, având un univers simbolic și epistemic comun. Ceea ce rezultă este faptul că
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
socială, ce constituie subiectul discuției din această secțiune, trebuie spus că proiectarea sa ideologică este posibilă în virtutea existenței unui contextualism epistemic pe care îl împărtășește orice comunitate umană. Cu alte cuvinte, prin existența lor eminamente socială și deci, prin relațiile interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă indivizii umani configurează un cadru comun grație căruia își explică realitatea participând, astfel, ca subiecți, la construcția sa și care le pune la dispoziție, totodată, instrumentele necesare cunoașterii sociale. Voi pune sub lupă, în
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
seriei duble de mai sus anume, că membrii societății construiesc realitatea proprie acesteia. De ce cred că o astfel de construcție este, în fapt, o proiecție ideologică? Să luăm în discuție, pentru început, problema societății ca formă de organizare a relațiilor interindividuale și inter-grupuri. Dincolo de o simplă definiție sociologică, una ce ar contrapune conceptul de "societate" celui de "stat" sau care l-ar analiza în relație cu acesta, ipoteza mea este că o societate dată poate fi înțeleasă drept o construcție ideologică
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
implicit, diminuează confortul existențial al persoanei, având în vedere că incidența și amploarea suferinței cronice se amplifică odată cu scurgerea timpului. Analizând modul de configurare a proceselor intelective, la maturitate vom observa că esențele generalizabile sunt greu de distilat, pentru că diferențele interindividuale sunt remarcabile din multiple motive (absența unor maladii degenerative la nivelul sistemului nervos, dar și persistența travaliului intelectual fiind printre cele maiimportante). Studiul capacității mnezice, în diverse etape ontogenetice, a cunoscut în ultimii ani o incontestabilă rafinare în ceea ce privește registrul tematic
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
implicit, diminuează confortul existențial al persoanei, având în vedere că incidența și amploarea suferinței cronice se amplifică odată cu scurgerea timpului. Analizând modul de configurare a proceselor intelective, la maturitate vom observa că esențele generalizabile sunt greu de distilat, pentru că diferențele interindividuale sunt remarcabile din multiple motive (absența unor maladii degenerative la nivelul sistemului nervos, dar și persistența travaliului intelectual fiind printre cele maiimportante). Studiul capacității mnezice, în diverse etape ontogenetice, a cunoscut în ultimii ani o incontestabilă rafinare în ceea ce privește registrul tematic
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
tratament jignitor la adresa unei persoane, efectuat pe baza unei situații irelevante din punct de vedere rațional, prin care respectivul nu este tratat În conformitate cu normele instituționalizate ale grupului respectiv. Apare clar, de aici, faptul că discriminarea nu constituie expresia unor conflicte interindividuale, ci este un sistem de relații sociale, explicabil prin logica proprie conflictelor existente la nivel intergrupal. Deosebit de importantă este relația de mare complexitate dintre prejudecată și discriminare. Evident, există o distincție clară Între cei doi termeni, sesizabilă, de exemplu, prin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și Borg, 2007): -În funcție de modalitatea de interpretare a rezultatelor, distingem testele normative și testele criteriale. Testele normative presupun compararea rezultatelor unui subiect cu rezultatele grupului de referință. Ele permit realizarea unui „clasament” al subiecților, fiind valorizată posibilitatea de comparare interindividuală. Testele criteriale presupun raportarea rezultatelor unui subiect la un nivel prestabilit al performanței în domeniul de interes. Scorurile obținute de un subiect sînt interpretate în raport cu un criteriu, nu în contextul rezultatelor grupului de referință. Distribuția scorurilor la testele criteriale este
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
toate condițiile experimentale (este testat de mai multe ori). Atunci cînd designul conține o singură VI, metoda presupune compararea a cel puțin trei condiții experimentale (trei variabile pereche în SPSS). Analiza varianțelor. În ANOVA simplă și factorială varianța datorată diferențelor interindividuale (sau intragrupuri) făcea parte din varianța eroare (neexplicată). În ANOVA cu măsurători repetate această varianță dată de diferențele interindividuale este analizată și controlată (datorită faptului că fiecare subiect participă în fiecare condiție experimentală) și astfel nu mai face parte din
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
a cel puțin trei condiții experimentale (trei variabile pereche în SPSS). Analiza varianțelor. În ANOVA simplă și factorială varianța datorată diferențelor interindividuale (sau intragrupuri) făcea parte din varianța eroare (neexplicată). În ANOVA cu măsurători repetate această varianță dată de diferențele interindividuale este analizată și controlată (datorită faptului că fiecare subiect participă în fiecare condiție experimentală) și astfel nu mai face parte din varianța eroare. Prin urmare, varianța eroare este mai mică în designul cu măsurători repetate, comparativ cu designul intergrupuri și
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
evoluează în interiorul unui sistem anarhic. Critica de mai sus are, la rândul ei, puncte slabe, având dezavantajul că elimină prea multe variabile (în definitiv, nu se poate presupune dezvoltarea relațiilor dintre state fără a se lua în considerare adâncirea celor interindividuale, mai ales în condițiile globalizării). Se ajunge astfel la al doilea tip de critici aduse teoriei comunităților de securitate, care vizează fundamentele constructiviste ale acesteia. Observațiile din această categorie se referă, de exemplu, la faptul că originile normelor membrilor unei
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
sunt în stare să întâmpine. Profesorul, ca și elevul dealtfel, este un rezonator. Așadar comunicarea didactică înglobează și acele fluxuri informaționale, intenționate sau nu, verbale sau nonverbale, profilând un univers de discurs pluridirecțional, multicanal și polisemantic. Plecând de la tipologia atitudinilor interindividuale, Jean-Claude Abric stabilește cinci reguli ale unei comunicări eficiente și de calitate : 1 să ascultăm (adică să ținem seama de punctul de vedere al celuilalt); 2 să observăm (adică să ne interesăm de tot ceea ce se petrece în situația de
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
apropiere dintre conduita unui individ și normă depinde și de importanța normei respective. În general, în reglarea normativă a comportamentului se manifestă mai curând permisivitate și toleranță la variabilitatea comportamentală decât interdicții și constrângeri precise. Astăzi se admite existența diferențelor interindividuale în raportarea la norme. De aceea, devianța nu se referă la orice variație în conduite, ci la variații care se situează în afara câmpului conduitelor tolerante în mod curent de grup pentru o normă sau alta. d) Criteriul reacției sociale - consideră
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
factori de personalitate și anume:responsabilitatea, impulsivitatea și dominanța. 3.4.1.Dominanța Dominanța se referă la un mod de comportare interpersonală care permite obținerea obiectelor dorite(simbolice sau nu) și supunerea pe poziții de forță în competiții. Orice relație interindividuală desimetrică, stabilită pe resurse inegale ale partenerilor sau care se exercită în cursul presiunilor, obligațiilor și sancțiunilor ce obligă la supunere, caracterizează un raport de dominare.Dominanța poate fi legitimată și raportată la un statut de autoritate, de competență sau
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
reguli de conduită foarte sever unei supraîncordări interioare, unor atitudini de rezistență din partea elevului față de orice formă de autoritate socială. Prin opoziția pe care o declanșează față de exigențele conviețuirii într-o colectivitate, această rezistență interioară devine un factor de conflict interindividual. „Când situația afectogenă (conflictuală) persistă\se permanentizează, ca urmare a sensibilizării organismului la situații de acest gen, stările emotive sporesc în intensitate, devenind factori ai anxietății, surmenajului și nevrozelor. Prin epuizarea personalității, prin scăderea tensiunii psihice și oboseala pe care
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]