31,726 matches
-
el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile de vară cu gușa ei înfoiat-sibilinică înainte să izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
mai tare ca tine însă numai tu inventezi „sacrele jocuri” ale forței tale vitale ele te mențin vibrând în suspensia ce amână și coacerea fructului râvnit dar și putrezirea lui iar dacă într-un răstimp nu mai recunoști labirintul prin interiorul copacului spre acel luminos fruct și nici din afară nu-i mai zărești sclipirea iar piciorul tău ezită să se avânte sau mâna se retrage când ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
Florin Costinescu Prin numele nostru, Interogația Prin numele nostru - un tunel subțire de aer ca interiorul fragil al unei trestii - se-ncumetă cu mersul ei imponderabil Interogația, îi simțim pașii călcând peste sunetele numelui nostru, câteodată se oprește în loc și atunci nu mai putem respira, De unde vine? Cine-a trimis-o? Ce vrea? Dar cum ai
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
eczemă atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se trezească * Aila e o lume și lumea asta e dincolo de lume când o îmbrățișez simt sfâșierea lumii încă nu știu dacă eu fac parte din lume sau lumea face parte din mine dar o copleșitoare
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
electrică pe care am văzut-o în viața mea; și astfel, topul de hârtie cretată ce cuprindea poeziile dactilografiate impecabil, strâns între elegante coperți negre cartonate pe care se lăfăia titlul inițial, Pământ de flori, împrumutat de la un poem din interior, era gata de predat editurii. De-abia acum începeau frământările: cui să le dai?, cărui redactor?, de la ce editură din cele atât de puține ? Cartea Românească, Eminescu, Albatros? Unde vei fi tratat (condescendent) măcar cu un pospai de politețe, de
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și ectoplasme era dovada unei utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se în direcția centrului; am strigat după el instinctiv, cu patosul disperării, nemaigândindu-mă că e imposibil să oprească și să mă ia. Omul a încetinit numai ca să-mi facă un semn grăitor de refuz, la care am replicat
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
mai fost ca înainte. Nici noi, prea încercați, nu mai eram aceiași. Chiar pe Paleologu, la câteva case de noi, un mare bloc care stătea să cadă a fost golit de locatari și sprijinit cu o pădure de bârne în interior și pe sub toate balcoanele. A vedea zilnic ditamai clădirea susținută în cârje nu era cel mai îmbucurător spectacol. Dar tot atunci s-au petrecut fapte de mare curaj, de întrajutoare și de solidaritate; tovarășii din fruntea țării au revenit urgent
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește iarba ucrainiană a mainimicului
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
aduc aminte cum am ajuns să merg la cenaclu la Mircea Martin, constat chiar și acum, după atâția ani, că îmi este greu să îi spun Universitas, ca și cum Universitas era un nume oficial pentru autorități, iar pentru noi, cei din interior, era pur și simplu la Martin, de asemenea nu îmi aduc aminte cine mi-a spus prima dată de cenaclu sau cine m-a chemat acolo. În schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
făurit ca să vadă ai lui cât de bine a ajuns. O sută de odăi, cu tot felul de coloane și îngerași, cu balcoane înzorzonate (în care n-aveai cum să ieși fiindcă nu erau legate prin uși sau ferestre de interiorul casei!...), cu termopane albastre și verzi, cu turnulețe fără număr, mare zidirea, ziceai că e casa albă. Atâta doar că era învelită în marmură și faianță neagră, ce-i drept cam semăna cu un wc, dar ăsta a fost gustul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână, de masă și de buzunar fuseseră strivite. Curând, se lansă un alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat în jurul orei trei, hotarul atâtor minuni, printre altele, învierea Mântuitorului. Era
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
i-a adus Bucureștiului renumele de „micul Paris“. Autorul pătrunde cu finețe în cele mai intime detalii ale acelui stil de viață, surprinzîndu-ne prin tonul emoționat și emoționant cu care descrie o stradă, un cartier, vechiul Atheneé Palace, atmosfera unui interior, discuțiile legate de politica vremii, rapacitatea cu care istoria înghite destine umane, dramele interioare, avînd însă permanent în vizor și elementele exterioare care țin de moda acelor ani, vestimentație, limbaj, preferințe culinare. Ideea cărții este cu totul neobișnuită. Ea a
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
speță, nu sunt receptivi sau se inhibă în prezența luxului unei cizme mai elegante. În general, colaborează. La tot. La ce pică. La grădinițe particulare predă engleză. La presa culturală, dacă a avut baftă să fie recomandat de cineva din interiorul redacției, a fost activ la seminarii în timpul facultății etc. Sistemul editorial conferă deja un statut superior. Înseamnă un job stabil, carte de muncă, salariu regulat, atâta cât e, acolo. Înseamnă a-ți face meseria imprecisă de literat. Să corectezi traduceri
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
Au conturi în străinătate, afaceri prospere ce se vor derula și în continuare. Prin urmare, drumul spre Europa e unica șansă ca, în anii următori, să n-ajungem cu toții să cerșim prin șanțuri. Doar cine n-a observat regrupările din interiorul partidului e uimit de situația-limită la care s-a ajuns. În ciuda sondajelor, în ciuda exprimării pe-o singură voce, în ciuda rețelei strânse de interese ce-i leagă pe oamenii lui Năstase-Iliescu, monolitismul partidului e departe de perfecțiune. Printr-un paradox pe
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
o dată cu pământul. Această realitate face cu atât mai condamnabil imobilismul arătat de opoziție. În peste trei ani de când au pierdut alegerile, n-au fost capabili să propună nici o idee. Singura mișcare inteligentă, alcătuirea alianței PNL - PD, e sistematic subminată din interior. În loc să candideze la alegerile locale pe liste comune, singurele care i-ar îndreptăți la oarecare succes, preferă bătălia pe cont propriu. În numele a ce? În numele celui mai jalnic politicianism: o minte isteață a stabilit că listele parlamentare vor fi alcătuite
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt, a plății pe care o facem pentru opțiuni, pentru zbuciumul interior, devorator, mistuitor. Multiplicări ale eu-lui, vîrstele lui, ipostazierele acestuia în studii atente și răvășitoare, iată ce-mi propune Măniuțiu să frămînt interior. Îmi aduc aminte scene întregi, tulburătoare, din Tragica istorie... după Christopher Marlowe. Doi protagoniști, două chipuri ale personajului. Două vîrste, două tipuri de raportare existențială, două imagini ale suferinței. Poate două imagini - de tinerețe și de bătrînețe - ale aceluiași personaj
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
unor catedrale care mutau accentul de pe funcție pe reprezentare, și noii agenți ai economiei noastre de piață au urmărit, prin proiectul propriilor locuințe, transmiterea simultană a unui mesaj de putere. Unei anumite înfățișări exterioare, perceptibilă pentru oricine, îi corespunde, în interior, un spațiu intim, subtil, greu de administrat vizual și tot atît de greu de stăpînit moral. Acel spațiu trebuie populat cu mobilier, cu obiecte funcționale, cu reprezentări simbolice și cu repere spirituale. Casa este un mic univers în care se
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
cea mai banală și pînă la relația înaltă cu cerul, dar ea este, în mod esențial, și portretul fidel al celui care o locuiește. În acest sens, una dintre cele mai dificile și mai gingașe probleme este aceea a mobilării interiorului cu obiecte de artă. Iar aceasta nu este, așa cum am fi tentați să credem la prima vedere, o problemă anexă și, la urma urmei, facultativă. Ea este una esențială pentru confortul psihic, pentru sănătatea morală și pentru coerența simbolică ale
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
confortul psihic, pentru sănătatea morală și pentru coerența simbolică ale oricărui om care și-a creat o relație stabilă cu propriul său spațiu. Dar cum la noi totul intră în categoria unor experiențe fără precedent, și această preocupare pentru amenajarea interiorului este pîndită de nenumărate riscuri. Ce se urmărește prin achiziția obiectelor de artă, care sînt criteriile după care pot fi ele alese, de unde sînt cumpărate și în ce perspectivă economică și culturală sînt ele privite în momentul achiziției? Iată numai
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
caz la caz, dar mirarea nu poate fi ștearsă. Probabil, la acest nivel, informațiile din cartea lui Eugen Negrici ar trebui completate cu cele din jurnalul ținut de Nina Cassian între 1948 și 1953, care aduce un neprețuit testimoniu din interior al fenomenului. Eugen Negrici este singurul critic literar al momentului care și-a asumat, de bunăvoie, obligația dezagreabilă de a parcurge cîteva mii de pagini de dejecții literare pentru a umple cele cîteva pagini albe ale literaturii române din secolul
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
moment dat, pusese ochii guvernul? Povestea a fost îngropată atît de bine, încît, scrie ADEVĂRUL, “Uitat de toată lumea în an electoral, sediul Bibliotecii Naționale, prădat de hoți și degradat de vreme”. Asta înseamnă, în bani publici, că felurite lucrări în interior au fost compromise de intemperii, ceea ce înseamnă alți bani pentru aceeași distracție. * Pe prima pagină a ziarului citat, un titlu băgător în sperieți: “Venind din Asia, ca și SARS, gripa găinilor poate declanșa oricînd o pandemie care va distruge o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
arhitectura bizantină, adesea dezvoltată într-o manieră originală. Ceea ce face interesul cărții este întrepătrunderea istoriei propriu-zise cu etnologia urbană și antropologia culturală. Orașul nu înseamnă numai monumentele sale, ci și locuitorii săi. Există în carte descrieri evocatoare ale farmecului multor interioare din București, ale spațiului privat impregnat de amintiri. Sub regimul totalitar, spațiul privat s-a delimitat adesea de cel public ca un spațiu al libertății: „Când părăsești ascensorul de fier gri, fără nici o măsură de securitate, într-un bloc care
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
din acest contrast între înăuntru și afară; absența de repere tulbură și încântă. Pentru că acest loc de estetism intim este suspendat și plutește într-un spațiu precar. Unde este adevărul acestui oraș? În fidelitatea față de aceste decoruri vechi inspirate din interioarele pline de liniște ale bisericilor bizantine sau în urâțenia indiferentă a acestor construcții rapide, rău terminate și neîntreținute?” (p.44). În această carte, istoria orașului este mai ales cea a locuitorilor săi, cu iluziile, speranțele, angoasele și dezamăgirile lor. Este
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]