1,200 matches
-
sculptură trebuie înțelese și instalațiile lui, performance-urile care implică materialele și formele sculpturii, episoadele de land art etc., oferă toatele caracteristicile unui artist oriental, care refuză anecdota și figurativul pentru a surprinde și comunica energiile subtile ale materiei, forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică, de pură interioritate: "Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu, / Căci dacă este cu adevărat în viață / Și prunc al meu și va începe să scîncească / În mîinile astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
a salva "o anumită idee a mea despre Portugalia" (p. 101). Scrisorile rezumă întreaga viață a celor doi și faptele brute sunt dublate în mod constant de reflecții, fără exces de analiză, protagoniștii fiind niște intelectuali lucizi, inadaptați, cu o interioritate complicată, ce nu se pot hotărî să treacă la modernitatea ce aduce cu sine uniformitate și conformism. Iubirea este nu numai trăită, ci și gândită, rețeaua de semnificații fiind prelungită și prin intermediul scrisorilor schimbate de Petru cu prietenul său Andrei
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
și geometria implicită capătă o semnificație simbolică, după cum aceeași semnificație specială se poate determina și în asocierea culorilor, în juxtapunerea lor, și nu numai în tonul ca atare. Aceeași absență a reperului exterior, a motivului propriu-zis, și aceeași vocație a interiorității se manifestă și aici ca și în precedentele experiențe cu forma, experiențe pe care Gherasim le-a parcurs în etape succesive. Jucîndu-se, în acest fel, nu doar cu percepțiile noastre imediate, ci și cu memoria individuală și, pînă la urmă
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
și contemplare. Dacă prima e bizuită pe legile logice, ca obiectivitate și exterioritate, "în sensul de oglindire și autooglindire a unei realități din afara sau dinăuntrul nostru", cea de-a doua se întemeiază pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea ce contemplă, ferită de balastul conformist, duce la depășirea "tehnicilor" inteligenței în sine, a acelor uneori foarte abile speculații sofistice pe care le pune în mișcare. Căci numai
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
împinse spre cititor cu o masivă încărcătură metaforică și prin asociații verbale complet neobișnuite. Unde mai pui că totul, în aceste minunate piruete literare, este situat de partea bună a lucrurilor. Un autor care îți arată cum a distrus comunismul interioritatea umană și spațiul dintre oameni, cum a făcut terci viețile și istoria noastră nu e, în zilele noastre, puțin lucru. De aici și capitalul de simpatie față de ea, de care vorbeați. r ' / Exact:. Dar apoi, pe scena Ateneului, s-a
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
respirația suverană. A ști să-i veghem perenitatea, în ciuda veleitarismelor care se agită inept, rămâne o valență pururea activă a sufletului românesc. Printre imaginile care ne însoțeau, în sala unde dialogam, la Putna, semnate de pictorul Constantin Flondor, una atingea interioritatea sumbră a devenirii noastre, pe treapta caricatural jalnică unde aniversarea poetului fusese împinsă de către dictatură, în ianuarie 1989. Și inscripția de pe tablou, în chiar ziua vicleimului oficial, rememora un întreg cutremur lăuntric, - o nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
nu se va întâmpla, nimic meschin, nimic vulgar, până și fermoarul inoportun stricat al pantalonilor lui Palet aduce o undă de tandră ironie. Avem ca naratori pe Georges Palet și Marguerite Muir, necesar pentru a urmări cumva rapelul la propria interioritate, dar și o posibilă explicație a unor gesturi, a unor emoții, a unor acțiuni fără ca personajele să devină deodată comprehensibile. Acest stream of consciousness reprezintă și vocea lor interioară și „poezia" gândurilor lor. Este ca și cum toate aceste personaje ar exclude
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
film este extrem de ambițios și el pornește chiar de la distribuirea sa în rolul actorului principal, actor și regizor, dedublarea face parte dintr-un mecanism schizoid pus în scenă cu personajul său. Analiza are ceva de autoscopie, de rapel către propria interioritate, jocul este mereu dublu, în fața camerei ca actor, Cristi Puiu se privește din spatele ei care regizor. Fetița din film este chiar fetița lui, cadrul familial este aparent reconstruit însă în vederea unei alienări totale, și nu m-ar surpinde ca o
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
critici aplicați, Pierre Restany, pentru „Domus”, Enrico Crispolti, organizatori norocoși de retrospective, artiști trăind emulația incitantă între plastică și scenografie, Josef Szájna, Emilio Vedova. Ceea ce au observat lucid cîțiva oaspeți italieni, scriitori de artă bine cunoscuți, era, dincolo de dura pregnanță, interioritatea subtilă din sculptura lui Spătaru: umanitatea inerentă a arheologicului, paradoxala blîndețe a muzeului, explica Lorenza Trucchi, care-l frecventase ca exegetă pe un artist de cruzimea lui Bacon. Iar Marcello Venturoli, care găsise în Pavilionul românesc expresia de cea mai
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
nu se poate livra pe bucăți, este bună ori în ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul, sau te refuză total. Cu siguranță, poezia Medeei Iancu va fi refuzată de aceia care nu gustă „literatura traumei”, poezia unei interiorități răvășite de împrejmuirea morții, poezia, până la urmă, a „țipătului” expresionist, fie urlet, fie „zgomot alb”, optând pentru jocul unei poezii extrase dintre „intermitențele morții”. Am crezut întotdeauna că experiențe-limită precum boala, suferința, apropierea fizică a morții te pot aduce într-
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
care îi rupe trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță și triumful derizoriu, și strigătul de luptă, și melancolia proferată public a funerariilor, este instrumentul gălăgiei, al zarvei, al încleștării, al încăierării, este glasul Marelui Circ al Istoriei. De la
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
omul, și, o dată cu omul, bineînțeles, stilul. Să fie un defect de metodă al criticii de azi? Să zicem c-ar fi. (Deși, personal, nu cred asta). Dar, oricum, trebuie pusă la socoteală și o anume dificultate obiectivă. Căci, sub raportul interiorității, Ion Vianu pare indescriptibil. Prea e făcut numai din nuanțe. Prea descurajează liniile apăsate. Personalitatea lui fascinează într-o clipă și se evaporă în următoarea. Oare n-o putem surprinde, preț de o fracțiune măcar, în momentul volatilizării ? Să luăm
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
vorbele care par a spune totul necomunicând, în fapt, nimic: a vorbi fără a comunica, aceasta este drama personajului caragialian și - asta e! - tragedia noastră. Mircea Iorgulescu îl citește pe Caragiale pornind din prezent și întorcându-se în prezent: violarea interiorității, expunerea ei din frica de oglindă (un cuvânt care apare rar la Caragiale și numai cu intenția deformării, a sporirii - dacă așa ceva se poate - a vidului), principiul realităților comunicante (secția, orașul, berăria, mahalaua - „universuri logopatice” - și „ritualul halucinogen” al carnavalului
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Șora, cu precizarea importantă că poetul Constantin Abăluță este un Mihai Șora ŕ rebours. Modelul ontologic al lui Mihai Șora este imaginat ca o sferă, U(niversala) P(utință) de rază nulă. Verticala acestei sfere, raza, este locul geometric al interiorității ("ascensorul" lui Abăluță), iar orizontala, suprafața, cel al exteriorității ("funicularul" aceluiași). Evident, loc al exteriorității fiind, orizontala, suprafața este și locul unei oricând posibile disipări, după cum verticala, raza nondimensională e locul privilegial al initimității și al "continuei disponibilități de a
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
observații, teorii și principii ale științelor omului, adică filosofie, estetică, sociologie, psihologie, științe ale comunicării etc. Așadar, dincolo de analiza științifică, pozitivistă și neutră, de privirea din exterior, se deschide un orizont larg pentru aventura imaginarului, pentru valorile conștiinței, pentru eposul interiorității. Această dualitate a teritoriilor investigate și dubla sursă a argumentelor în epica demonstrației nu sînt nici pe departe întîmplătoare sau irelevante în economia cărții, ci, dimpotrivă, sînt chiar justificarea profundă și rațiunea de a fi a acesteia. Întrucît Jenö Bartos
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
presiune", cum spune naratorul textului). Val Gheorghiu își iubește personajele și lumea lor cu pasiune, protector, violent protector, pentru că, iată, ele reprezintă lăuntrul său: nimic nu putem înțelege fără iubire, spune un personaj, în urma lui Marin Preda, oferind spectacolul unei interiorități luxuriante și al unei lumi de explorat. Asociată convenției jurnalului intim e evocarea unei lumi, în egală măsură, reală și fictivă: și cînd pare onirică, de "dincolo", această lume e, în fapt, zona circumscrisă de fictivizarea realului. Realitatea ficțiunii și
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
implicită capătă o semnifica-ție cu totul specială. Cum aceeași semnificație simbolică se poate citi și în asocierea culorilor, în juxtapunerea lor, și nu numai în tonul ca atare. Aceeași absență a reperului exterior, a motivului propriu-zis, și aceeași vocație a interiorității se manifestă și aici ca și în precedentele experiențe cu forma, experiențe pe care Gherasim le-a parcurs în etape succesive. Jucîndu-se, în acest fel, nu doar cu percepțiile noastre imediate, ci și cu memoria individuală și, pînă la urmă
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
în scenă e o condiție a sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în calitatea sa de reflectare a ființării, ci au condus-o către peisaje noi ale interiorității omului, fie și bizar încifrate, labirintice, absurde. Emoția estetică, ghioc în care răsună marea ființei, e o inevitabilă, decisivă instanță de control în materie de artă. Iată opinia lui Merleau Ponty: „Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
scriitorii proiectează în opera lor și una și alta, și poate și altele în plus (inspirație, spirit de observație, priza la real sau introspecția). Aproape toate se regăsesc combinate și recombinate în patru opere (romane, eseu și autobiografie) care dezvăluie interioritatea sau intimitatea procesului creator, modul de viață sau felul de a fi cu sine al scriitorului. Toate cele patru cărți au fost traduse în 2009, au apărut în urmă cu un an sau doi, așa că editurile și coordonatorii de colecții
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
Luisa nu apare în luminile strălucitoare ale rampei, iar personajul retractil, cu o finețe schițată în gesturi simple, suplinește laconismul coreografic scenei prin propriul ei joc mizând pe stare și nu pe gimnastică, pe static și nu pe dinamic, pe interioritate și nu pe exteriorizare, un joc pe care-l reia într-o altă scenă nemuzicală, una dintre cele câteva reușite ale filmului când copleșit de remușcări - care nu durează niciodată prea mult -, Guido renunță la o aventură facilă și se
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
fi un nu hotărât luat în urma acestei orfice călătorii în Underworld, cu recuperarea bagajului mirobolonat al copilăriei, urmată de o investire a acestuia în lumea călătoriei și implicit a adulților. Înainte de a explora outerworld este necesară explorarea unei innerworld, a interiorității, și restabilirea echilibrului acelei lumi destabilizată de guvernarea despotică a Reginei Roșii. Mutând în adolescență criza - Alice refuză să devină femeie încă, nu poartă corset și ciorapi -, și ilustrând-o cu personajele lumii copilăriei, avem de fapt o regresie măsurată
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
a comentatorilor de presă. Cu alte cuvinte, se constată o reacție de sastisire a minților tinere la agresiunea mediatică săvîrșită în scop ideologic. La rîndul său, Bertrand Vergely aduce alte trei nuanțe. Mai întîi, francezul modern trăiește în afara lui însuși, interioritatea spiritului fiindu-i omorîtă de ambianța tehnică. E ca și cum insul se poartă de parcă nu ar avea suflet, sloganul epocii fiind cel al autosuficienței ateiste: „trebuie să fii prin tine însuți”, existența omului nedepinzînd decît de sine însuși, caz în care
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
nimeni nu gîndește la ceea ce gîndește, important e de a gîndi ceea ce alții gîndesc pentru a nu fi marginalizat. Nevoia de a fi «pe fază» cu societatea pentru motive de modă, de integrare socială, de marketing, a omorît și omoară interioritatea, producînd indivizi stresați de ideea că nu sînt «în ton»”. (p. 251) În al treilea rînd, într-o Europă care a făcut totul ca să compromită ideea de credință, cetățenii se arată tot mai interesați de yoga și budism. Practicile orientale
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
Gheorghe Grigurcu În chip izbitor, Nicolae Prelipceanu este un antiromantic. Cultul egoului, frămîntarea interiorității, intonația patetică sunt sub condeiul d-sale întoarse pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a întruni într-o dulce
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]