1,213 matches
-
Dictatură pentru minte, inimă și literatură). Această fervoare a compoziției se lasă mai greu ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
femininului. Din dorința de a se face mai bine înțeles, psihanalistul elvețian enunță două axiome decisive pentru el. Prima afirmă raportul de inerență dintre subiectul proiectat și inconștient: Tot ceea ce este inconștient este proiectat."116 A doua stipulează că în interioritatea cea mai profundă a diadei se ascunde perechea părinților, Anima fiind imago mamei. Proiecția se află într-o relație (aproape matematică) invers proporțională cu stadiul de dezvoltare a conștiinței. Cu cât conștiința este mai matură, ajunsă la vârsta deplinelor limpeziri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
erau un moment de continuare a plăcerii ce exista în procesul (din nou opus unui simplu act) de folosire a obiectelor vestice. Păstrarea și etalarea bunurilor ce reprezentau Vestul suprimau narațiunile primordiale și individuale ale acestor obiecte. Pentru ca „narațiunile de interioritate” și de legătură afectivă cu aceste obiecte să poată fi articulate, este nevoie de o decupare a contextului de origine (Stewart, 1993, p. 158). „Biografiile” lor inițiale (procesul de producție de masă, localizarea lor în cadrul câmpului culturii de consum ș.
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atingă aici mari teme ale liricii, preluate în spirit leonardesc, cu trimiteri la mitul Mioriței sau al Meșterului Manole: „Cu mlădieri sonore - care flaut/ Își caută-n verde-galben partitura?/ În strune de vioară trec măsura/În apele albastrului ce caut...”. Interioritatea se reflectă într-un spațiu plin de romantism, nu de puține ori melancolic și confesiv: „Deopotrivă plină de mistere -/Meteoriții roșii în panere.../ În slavă crește steaua de mătase:/ Rotundul măr al serilor frumoase”. În Hanul cuvintelor (1999), un „eseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
1991, 328-330 (număr special); Negoițescu, Ist. lit., I, 354-356; Dan Petrescu, Tentatio Orientis interbellica, în Cultură și societate, îngr. Al. Zub, București, 1991, 397-442; Mariana Șora, Cioran odinioară și astăzi, O, 1992, 13; Dan Pavel, Tânărul Cioran sau Despre ambiguitatea interiorității, „22”, 1992, 14, 15; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și Cioran, RL, 1992, 20; Eugen Simion, Tânărul Cioran, CC, 1993, 3-6; Mariana Vartic, Sinuciderea - trăire sau scriitură?, APF, 1993, 10-12; François Bondy, Fernando Savater, Helga Perz, Convorbiri cu Cioran, București, 1993; L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
care nu trebuie trăită traumatic: trebuie să ne Împăcăm cu această lume fără Dumnezeu, În care nu mai putem fi decât ființe scindate, dar trebuie să ne gospodărim această scindare. Aș spune că e o schimbare de atitudine față de propria interioritate, fragmentaritate, sursă de suferință pentru modernist, administrată pragmatic de postmodernistul care caută soluții pentru propriile fracturi. Oricum, ideea era că, poate, ar trebui mai multă atenție la distincția aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
blocturn... Pe urmă imagoterapeutul Îți cere: „Du-te În subterana casei!” - și tu Începi să explorezi ce Îți imaginezi că se află În afundurile casei. În final, după un Întreg periplu, imagoterapeutul te previne: „Această casă e corelativul obiectiv al interiorității tale”. Astfel de corelative obiective duc mai departe fantasma - deci nu o explică, ci Încearcă să o elaboreze până la capătul ei. Cu o asemenea metodă mă gândeam că s-ar putea, dar nu știu Încă cum, să se lucreze În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Într-un prim moment, și-apoi, tot independent de emisiuni, poate nu independent de ceea ce se Întâmpla În stradă, dar independent de aceste emisiuni televizate, ajungeau la explorarea ascetică de sine? Întrebarea mea mai generală ar fi: pentru ceea ce Înseamnă interioritatea noastră, În dimensiunea ei intelectuală, afectivă, existențială, putem, avem dreptul să demonizăm televiziunea? Sigur că, Într-o situație utopică, frumos ar fi ca tinerii care se adună la o emisiune televizată să discute - vei zice că sunt rea și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Jucan: Mi se pare un exemplu care validează perfect formula mea, considerarea scriitorului ca o formă de actor elitist, poate chiar de religie, care Înlocuiește politicul. Deci literatura l-a salvat pe intelectual. Sanda Cordoș: Te Înșeli - literatura a salvat interioritatea, m-a salvat ca om. Eu În ’89 aveam 23 de ani și nu aveam deloc o identitate de scriitor, dar dacă aveam o interioritate, În care Își aveau loc alte valori decât cele pe care politicul Încerca să mi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
politicul. Deci literatura l-a salvat pe intelectual. Sanda Cordoș: Te Înșeli - literatura a salvat interioritatea, m-a salvat ca om. Eu În ’89 aveam 23 de ani și nu aveam deloc o identitate de scriitor, dar dacă aveam o interioritate, În care Își aveau loc alte valori decât cele pe care politicul Încerca să mi le inoculeze ca să facă din mine un om nou (și a Încercat pe nenumărate căi), lucrul acesta s-a datorat În primul rând literaturii, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îl consider extrem de interesant din acest punct de vedere, Încearcă o reevaluare a ideii de cultură românească și de model cultural românesc prin prisma politicului, În primul rând. Sintagma conștiință a crizei e poate ușor demodată. Conștiința trimite la subiect, interioritate, structură, morală, arată un model tare. Aici apare un aspect al crizei, În reprezentarea unui asemenea model, care nu mai poate fi Închegat cu certitudinea unei apartenențe identitare. În același timp, nu poți trăi fără o anumită modelare ori fără
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și tinerii de azi o dovedesc - Într-o inerție comodă și resemnată. Doar o violență istorică i-ar mai putea mișca - dar din interior nu se va schimba nimic fundamental pentru mulți ani. Marius Jucan: Există, cred, un mit al interiorității culturale, cum există și un mit al interiorității echilibrului, care pentru intelectualul de azi, aș zice dintotdeauna, contează. Putem considera această „interioritate” stabilă, imuabilă? Dacă considerăm că misiunea intelectualului este Încheiată, În sensul că el nu-și poate spune păsul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
inerție comodă și resemnată. Doar o violență istorică i-ar mai putea mișca - dar din interior nu se va schimba nimic fundamental pentru mulți ani. Marius Jucan: Există, cred, un mit al interiorității culturale, cum există și un mit al interiorității echilibrului, care pentru intelectualul de azi, aș zice dintotdeauna, contează. Putem considera această „interioritate” stabilă, imuabilă? Dacă considerăm că misiunea intelectualului este Încheiată, În sensul că el nu-și poate spune păsul decât În nume propriu, ca simplu purtător al
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din interior nu se va schimba nimic fundamental pentru mulți ani. Marius Jucan: Există, cred, un mit al interiorității culturale, cum există și un mit al interiorității echilibrului, care pentru intelectualul de azi, aș zice dintotdeauna, contează. Putem considera această „interioritate” stabilă, imuabilă? Dacă considerăm că misiunea intelectualului este Încheiată, În sensul că el nu-și poate spune păsul decât În nume propriu, ca simplu purtător al unei simple opinii, atunci trebuie să renunțăm, de pildă, la ecoul celor spuse de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ruinează economia tradițională a descrierii, a fost în mare parte facilitat de dezvoltarea mijloacelor media fondate pe imagine; ele au eliminat din literatură necesitatea de a "face vizibil" cadrul acțiunii. În aceste condiții, narațiunea a avut tendința de a privilegia interioritatea conștiinței și limbajul ca entitate de sine-stătătoare. 3.4. Planul secund și punctul de vedere Am discutat deja problematica punctului de vedere. Un punct de vedere impune existența unei conștiințe care să fie atât punct de origine al unei percepții
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
artificial, pentru kitsch, lumea întreagă fiind un imens panopticum, dar și în asemănarea pe care, de exemplu, Andreea Răsuceanu o menționa în Observatorul cultural dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-vid" al lui Blecher: Dubla natură a corpului-cavernă temniță a interiorității, unde eul se află înlănțuit, dar și spațiu al libertății absolute, dobândite prin intermediul experienței vizionare, e la primul, introspecția psihologică, înlocuită de un alt fel de autoanaliză, ce vizează dimensiunea anatomică, fiziologică a propriei ființe, la al doilea, cerebralitatea e
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imaginarul lui Poe, Petru Creția, în studiul său Despre Egdar Allan Poe. Infernul terestru 389 aprecia că: ,,La Poe infernul terestru e difuz, el se întinde cât uscatul și cât mările, el nu e ascuns în măruntaiele pământului, ci în interioritatea umană, dinspre care se proiectează pe întindere cosmică"390. Sursa imaginației lui Blecher este, de asemenea, interiorul său. Nu în ultimul rând, o trăsătură comună a prozei lui Blecher cu cea a lui Poe, rezultată dintr-un eu încercat și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
rigorii, a formelor, operațiilor și legilor gândirii corecte. Istoria logicii de la Organon-ul aristotelic la pluralismul logic contemporan demonstrează capacitatea acesteia de generalizare metodologică și deschidere tematică. Deschiderea logicii spre realitate, acțiune, istorie, societate, politică, precum și examinarea propriei substanțe și interiorități, au făcut posibilă apariția ipostazei metalogice, conștiința de sine a logicii capabile să-și autoevalueze posibilitățile și limitele. Progresele formalizării și operaționalitatea sistemelor axiomatice, multiplicarea limbajelor naturale și formale, proliferarea logicilor "neclasice" și asaltul pluralismului logic au impus apariția discursului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care îl tămăduiește de nevroze, poetul se încarcă de înverșunare și, cu frustrări de proletar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Legea lui Dumnezeu pe pămînt, prin violență și subversiune. Dimpotrivă, Luther este un marcionit moderat, ușurat să lase În seama statului laic acea latură blestemată a existenței care cade sub incidența Legii și să-și dedice toate forțele edificării unei interiorități creștine. Dintre cei doi, Münzer ar fi mai perspicace, Întrucît el prevede că, saturat de mierea rugăciunii și a harului, sufletul (interioritatea, subiectivitatea) va ajunge atît de copleșit de dulceață, Încît va Înceta să mai existe: Wer den bitteren Christum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
haben, wird sich am Honig totfressen (Cine Îndepărtează de la el amărăciunea lui Cristos va mînca atîta miere, că va muri). Într-adevăr, subiectivitatea luterană avea să se dovedească precară și toate Încercările de a-1 Întîlni pe Dumnezeu pe terenul interiorității se vor lovi În curînd doar de Înfricoșătoarea lui tăcere. O dată cu Hegel, locul autenticității istoriale se mută definitiv din religie În filozofie, care preia misiunea revoluționară a religiei 24. Reprezentanții „revoluției permanente” sînt Kierkegaard și Marx: „Marx distruge lumea burghezo-capitalistă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și care "creștea, creștea" atinge "cu capul și picioarele cei doi pereți ai colibei"409*. Această imagine este deosebit de bogată, cea a unui corp care umple casa, care umple spațiul, care atinge extremitățile, care își apropriază coliba, imagine însăși a interiorității, imagine de reapropriere care înseamnă eliberare, deschidere, spargere a limitelor. Povestea lui Iulian este o dramă a pielii, marcată de experiențe deceptive în care contactul s-a dovedit sursă de frustrare. Astfel, înaintea morții părinților săi, el are impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de către sacru, răspunde unei aspirații aparent paradoxale: aceea de a permite conștiinței retrase să regăsească integralitatea eului dezintegrat de rana inițială. [...] Contemplativii se izolează în incinte materne pentru a scăpa de dispersia sufletului în tumultul Istoriei și a regăsi astfel interioritatea unei lumi unde nu (se pe)trece nimic, (în Le secret, studii reunite de B. Bertrandis, CRLMC, 1999, p. 131). 451 Arnaud Lévy, "Evaluare etimologică și semantică a cuvântului "secret", in Nouvelle Revue de psychanalyse, nr. 14, 1976, pp. 117-129
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Paris, p. 147. 653 "Casa care întemeiază posesia, nu este posesie în același sens ca și lucrurile mobile pe care le poate adăposti și păstra. Ea este posedată, pentru că ea este, deja, ospitalieră față de proprietarul său. Ceea ce ne trimite la interioritatea sa esențială și la locatarul care o locuiește înaintea oricărui alt locatar, primidu-l în sine - la ființa feminină" (Emmanuel Levinas, Totalité et infini: essai sur l'extériorité, La Haye, Martinus Nijhoff, 1961, p. 131). ------------------------------------------------------------------------- DESPRE OSPITALITATE 2 1 DESPRE OSPITALITATE
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]