334 matches
-
al XIX-lea, precum și limitele unei astfel de încercări. În vreme ce capitolul 5 arăta cîteva din anomaliile realismului ca teorie explicativă, eșecul proiectului lui Kissinger pune în evidență limitele reaplicării realismului ca practică diplomatică. Așa cum va arăta următorul capitol al acestui interludiu, criza realismului înțeles ca teorie și practică în țara cea mai importantă din punctul de vedere al relațiilor internaționale, a dus în cele din urmă nu doar la o fragmentare a eșafodajului politicii externe americane, ci și la una a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cercetare, care existau în acest domeniu, însă fuseseră pentru un timp neglijate, ca de exemplu relațiile economice și transnaționale, analiza conceptuală și teoria normativă. Disputa paradigmelor a avut totuși două scăpări fundamentale (pentru cele ce urmează, vezi Guzzini 1988 și interludiul). Mai întîi, ea uzează în mod greșit de conceptul de paradigmă al lui Kuhn. Explicit sau nu, ea încearcă adesea să folosească un înțeles tare al incomensurabilității, anume lipsa înțelesurilor și măsurii comune între diferitele teorii, în așa fel încît
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unor teorii importante (numite acum paradigme), cum ar fi realismul sau marxismul, a fost considerată imposibilă, datorită imposibilității separării analistului de obiectul său de analiză și a valorilor intruse, care fac analizele incompatibile între ele. Așa cum am discutat deja în interludiu, această deducere a incomensurabilității din incompatibilitatea valorilor pare a fi mai degrabă luată de-a gata decît analizată. Cea mai spectaculoasă formă a acestei confuzii ar putea fi găsită în lucrarea lui Ferguson și Mansbach, Elusive Quest (1988). Ei derivă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
celei de-a doua dezbateri . . . . 75 4. Realismul și politica americană de îngrădire . 106 5. Momentul de cotitură al crizei rachetelor din Cuba: managementul crizei și extinderea agendei de cercetare . . . . . 132 6. Epilog: Teorii sovietice în domeniul relațiilor internaționale . . . . . 163 Interludiu. Criza realismului . . . 183 7. Politica destinderii: Kissinger și limitele diplomației "concertului" . . . . . 185 8. Disciplina relațiilor internaționale în derută: disputa paradigmelor . Partea a II-a. Reacțiile realiste la criza realismului . 235 9. Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale . . . . . 237
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dar cu evitarea de a se lăsa antrenat de către solicitările excesive, dincolo de regulile fixate. Bineînțeles, continuitatea poate fi provizoriu întreruptă de apariția puseelor evolutive dar bolnavul este informat asupra faptului că tratamentul va putea fi reluat oricând după acest interludiu. Există două derive posibile de la situația terapeutică de lung parcurs: - Una este deriva în sensul biologic, în care terapeutul se transformă într-un simplu distribuitor de medicamente, în funcție de simptomele aparente și cu intenția de a le controla pe măsură ce ele survin
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
urmat, sub proaste auspicii, " Participarea României la războiul imperialist mondial"310. Înfrângerile, ocupația, bătăliile de la Mărășești și Mărăști se succedau în aceste pagini fără distincții cronologice speciale, pe un fundal general mereu umbrit de un "trai tot mai aspru"311. Interludiul revoluționar rusesc devenea un subcapitol mai extins decât descrierea dedicată propriu-zis războiului mondial, fiind încadrat de portretele vizionare ale părinților "fondatori"312. Nu se spunea cum și nici când anume, dar "prin pacea încheiată la sfârșitul războiului, teritoriul țării a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ci de ferestre sparte, / de numărul unu sunt bolnav, / că nu se mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând finalmente spre "spiritul absolut", spre Idee ca expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul acestuia, total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență". Ori: El adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se devorat de ea..." Dintr-o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc ritualul lamentatoriu: Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînțeles... Atât de frecvent-citata propoziție rimbaldiană Eu este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
va izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
perpetuă combustie, fusese Magda Isanos, în necontenită percepție senzorială. Ar mai fi de menționat la Ana Blandiana din perioada debutului, analogii cu Maria Banuș din Țara fetelor. Eros și Trecere Un fel de jurnal elegiac, Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unifică interludii erotice, în introspecție lină, și premoniții thanatice. Cel iubit, mai degrabă miraj ("născut din cuvânt") decât ființă în carne și oase, devine pretext de fantazare suplă: "Te îndepărtai alergând / Înspre mare / Și-mi strigai că ai nevoie / de depărtare / Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca o lebădă") e consubstanțială profundității; în tăcere, asemenea "stalactitei" în peșteri cristalizează "duhul". Într-un Psalm (I) de Ana Blandiana figurează o suplicație specifică: "Dar, Doamne, îmi făgăduiești / Că în tăcerea aceasta / Îmi vei păstra nemoarte cuvintele?". Tăcerile ei, interludii grave între elegie și psalm, sunt, practic, instrumente de autocunoaștere, orientând uneori spre arhetipuri și simboluri, stimulând alteori miraje și transcendențe sau favorizând un mod distinct de luciditate. Cuvântul se vrea când logos sacru, când reculegere tandră, când componentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din gura unui personaj deghizat în așa fel încât să aibă înfățișarea unui om obișnuit, apoi, în partea a doua, din cuvintele rostite de o fantomă care își recunoaște deschis identitatea. Cele două părți ale piesei sunt despărțite de un interludiu, un dialog între waki și ky:gen, localnicul păstrător și continuator al tradiției orale, omul care nu poate vorbi despre trecut decât în temeiul celor auzite de la alții. Interludiul are, așadar, nu numai rolul de a formula recunoașterea „miracolului” apariției
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deschis identitatea. Cele două părți ale piesei sunt despărțite de un interludiu, un dialog între waki și ky:gen, localnicul păstrător și continuator al tradiției orale, omul care nu poate vorbi despre trecut decât în temeiul celor auzite de la alții. Interludiul are, așadar, nu numai rolul de a formula recunoașterea „miracolului” apariției fantomei (apariție de care personajul popular, ky:gen, se minunează, fără a se îndoi însă nici o clipă de „realitatea” ei), ci și pe cel de a lega această apariție
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
povestirea ascultată, se va produce, în cea de-a doua parte, întâlnirea dintre waki și shite ca fantomă. Ky:gen sau credința în fantome și posibila ei deriziunetc "Ky\:gen sau credința în fantome și posibila ei deriziune" Intervenția din interludiu a personajului ky:gen, care nu se îndoiește câtuși de puțin de existența fantomelor, deși nu le-a văzut niciodată, pare menită să așeze în centrul edificiului no credința nestrămutată a acestui om simplu că morții, ca și zeii ori
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
stea de vorbă cu cei vii. Este credința unui personaj exclus totuși de la întâlnirea cu invizibilul: dialogul dintre shite și waki are loc în absența lui. Interesant este însă faptul că acest ky:gen poartă exact același nume ca și interludiul comic care, într-o zi de spectacol cu cinci piese no, punctează trecerea de la o piesă la alta, ca și cum ar ține să arate astfel că, în teatru, credința în invizibil coexistă cu posibila ei deriziune, într-o alternanță exemplară a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în teatru, credința în invizibil coexistă cu posibila ei deriziune, într-o alternanță exemplară a „miracolului” văzut ca manifestare supranaturală cu „miracolul” parodiat și ridiculizat. Iată-l, de pildă, pe regele Emma, marele judecător din Infern, prezent deseori în aceste interludii. Puternicul și temutul rege este redus aici la o mască schimonosită, a unui soi de demon antropofag care nu reușește niciodată să-și înșface prada. Ky:gen-ul Asahina (după numele fiului neîmblânzitei Tomoe) este construit pe ideea luării în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ilustreze, își va uni gestul cu fapta și îl va zgâlțâi zdravăn pe Emma așa cum își zgâlțâise și dușmanii, silindu-l pe umilitul rege să-și ceară în final iertare. Un alt ky:gen, Ts-en, tipic pentru forma parodică a interludiului, reia structura spectacolului no, cu toate personajele și componentele sale: shite, waki, ky:gen, cor și acompaniament muzical. Cântul-de-drum tradițional al lui waki devine aici cel al unui năstrușnic călugăr călător, pe care apele învolburate ale râului îl rostogolesc ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantomă a unui pretins luptător viteaz, „înarmată” cu un storcător și cu un bătător de ceai și înconjurată de „oastea” băutorilor de ceai! Ce bătaie de joc la adresa pieselor no „cu fantome de războinici”! Șirul exemplelor ar putea continua: multe interludii ky:gen, veritabile antracte între piesele no, îndeplinesc funcția de dubluri parodice, construite deseori pe deriziunea explicită a unei versiuni tragice. De pildă, este cazul ky:gen-ului Makura monoguru, care tratează parodic tema bătrânului împins la sinucidere de o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dă un răspuns definitiv. Nu încape îndoială că Tsunemasa este acel no în care Zeami tratează la adevăratele lui dimensiuni indeterminabilul corpului și al umbrei. Piesa nu e structurată, cum se întâmplă de obicei, în două părți separate printr-un interludiu. Shite incarnează aici, de la bun început, o fantomă, cea a lui Tsunemasa, războinic cântăreț din lăută (biwa) și poet, venit să-l caute pe waki, preotul care tocmai se pregătea să-i facă eroului o slujbă de pomenire și să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției. „Miracolul” dintr-un no - despre care vorbesc ky:gen și waki în interludiu - este tocmai întruparea în vizibil a unui invizibil care se dezvăluie privirilor grație actorului mascat și costumat, actorul-dansator. Un zeu, un demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
autentifică minciuna. Dar, pentru a ajunge aici, mai trebuie și ca, prin mijlocirea vreunui miracol ori a unei farse oarecare, percepția vizuală să fie tulburată de intervenția unor factori perturbatori. Iar dintre aceștia, la Shakespeare - ca de altfel și în interludiile hazlii din teatrul no, cunoscute sub numele de ky:gen -, beția e poate starea cea mai nimerită pentru a furniza o versiune comică a ravagiilor iluziei. În această perspectivă, lungul și ciudatul prolog din Îmblânzirea scorpiei, piesă contemporană cu Comedia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
De la Regatul României la Republica Populară Română \: tranziția către totalitarism Și semnificația ei" În economia anatomiei regimului comunist din România, o analiză instituțională și politică a intervalului ce urmează loviturii de stat regale din 23 august 1944 este esențială, acest interludiu fals democratic fiind, În multe privințe, un laborator la nivelul căruia Partidul Comunist din România și autoritatea de ocupație sovietică experimentează aplicarea unui scenariu al ingineriei totalitare. Este vorba despre un scenariu ale cărui articulații sunt identificabile În toate țările
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
un reporter radio se compromitea grav prin mistificarea unor interviuri (răspunsurile celor cu care dialoga fiind modificate până acolo de unde putea obține "bun de tipar"). 6. Scenariul Fascinanta și eterna Românie după fragmente din piese de I.L. Caragiale și 7 interludii semnate Constantin Popa. Scenarii și adaptări • Livada cu... oameni scenariu după cele cinci mari piese ale lui A.P. Cehov 1997 • Sub zodia lui Sisif scenariu după Tragedia antică 1999spectacol cu care s-a efectuat un turneu în Italia. • Audiență la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu pentru toată lumea). Rolul pieței este de a echilibra cererea cu oferta, prin intermediul concurenței, și de a armoniza eforturile agenților. Teoria neoclasică a permis recursul la matematici și, în esență, a rămas neschimbată mai bine de un secol, cu un interludiu interesant oferit după Marea Depresiune din 1929-1933 de economistul britanic J. M. Keynes, care a precipitat o revoluție în teoria economică. Keynes a negat posibilitatea de autoreglare a pieței și a subliniat importanța pe care o au lichiditățile în confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alterității din Tropicul Cancerului și blazarea (anterioară venirii în Franța) viețuirii într-un orizont închis. Rămîne, în egală măsură, adevărat faptul că "ideea" unei trilogii ar putea fi contrazisă de două elemente structurale. Tropicul Capricornului (deși publicat ultimul) plasează acțiunea înainte de interludiul parizian al lui Miller, cînd scriitorul trăiește, alături de Mona/June, într-o sărăcie dezolantă, în New York, "pregătind", psihologic cel puțin, o "evadare" ulterioară către ceea ce el consideră a fi libertatea Europei (vestice). Totuși, să admitem, inconsec vența planurilor cronologice funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]