757 matches
-
linii de forță ale socialismului european 12, poate fi prezentată o imagine mai exactă a organizării sale internaționale. Geografia socialismului în Europa Omul potrivit la locul potrivit, spune o vorbă, iar Partidul social-democrat german ocupă unul de frunte 13. În cadrul Internaționalei a II-a, el reprezintă modelul conducător al unor numeroase organizații, care, fascinate de succesul său incontestabil, încearcă, dacă nu să-i "copie" metodele, cel puțin să se inspire din practicile sale. De ce și cum poate dispune acesta de un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
organizația, consolidarea și apoi protecția acesteia în perioada de criză războiul este prin excelență o astfel de perioadă devin și mai mult un scop în sine. Putem evalua efectele acestui proces din 1914 pentru socialismul german, ca și pentru ansamblul Internaționalei a II-a pe care acesta îl inspiră generos: birocratizarea și integrarea care diferă de la țară la țară a mișcării socialiste, profund influențată de modelul german, explică în mare parte "falimentul" din 1914. Și aceasta cu atît mai mult cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
precum și posibilitatea unei acțiuni reformatoare în cadrul Imperiului austro-ungar rămîn la nivelul intențiilor, datorită refuzului acestuia de a coopera cu mișcarea socialistă. În sînul social-democrației austriece, tensiunile naționaliste se agravează tot mai mult, încît aceasta este nevoită să apeleze la autoritatea Internaționalei, în timpul Congresului de la Copenhaga, din 1910, pentru a calma spiritele, dar fără prea mare succes. În ajunul Primului Război mondial, eșecul social-democrației austriece privind problema naționalităților nu mai poate fi negat. Modelul german, caracterizat printr-o cooperare strînsă dintre partid
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și Bruxelles (1899). Aceste Case în care alcoolismul era interzis și combătut sînt și locuri de educație muncitorească, chestiune la care conducătorii POB-ului cu Emile Vandervelde în frunte sînt foarte sensibili; această preocupare este prezentă de altfel și în interiorul Internaționalei a II-a, în cadrul căruia socialismul belgian ocupă un loc important. La crearea sa în 1900, Biroul Socialist Internațional este încredințat tot unor belgieni: Edouard Anseele, Emile Vandervelde și Victor Serwy; cinci ani mai tîrziu, acesta din urmă va lăsa
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Francez, în care se găsesc independenți, broussiști și allemaniști, și Partidul Socialist din Franța, unde se întîlnesc partizanii lui Guesde și ai lui Vaillant. Unificarea acestor două formațiuni se va face în 1905, în mare parte datorită intervenției directe a Internaționalei a II-a și a deciziilor sale luate în congresul de la Amsterdam (august 1904), datorită și rolului major al celui care va deveni tot mai mult purtătorul de cuvînt al socialismului francez pînă la Primul Război mondial. Licențiat în filosofie
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și sociali nu trebuie totuși să tragem concluzii pripite în legătură cu fizionomia mișcării muncitorești în Peninsula Iberică. Formal înființat în 1879, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), al cărui principal conducător este Pablo Iglesias, există realmente începînd cu 1888, participînd la fondarea Internaționalei a II-a. El se revendică drept marxist într-o țară în care anarhismul și anarhosindicalismul sînt și vor rămîne preponderente. În 1888 s-a creat Union general de trabajadores (UGT) care asistă pentru prima dată la un congres al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a II-a. El se revendică drept marxist într-o țară în care anarhismul și anarhosindicalismul sînt și vor rămîne preponderente. În 1888 s-a creat Union general de trabajadores (UGT) care asistă pentru prima dată la un congres al Internaționalei a II-a, în 1893; totuși, divizarea dintre mișcarea politică și cea sindicală va rămîne mult timp în Spania o realitate. În 1898, această țară se confruntă cu două crize concomitente: înfrîngerea colonială și pierderea coloniilor, care zguduie Statul, readuc
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
coloniilor, care zguduie Statul, readuc în discuție o identitate națională 27, deja deteriorată de nivelul economic ce diferențiază societatea meridională foarte slab dezvoltată și nucleele industriale mai moderne ca, de exemplu, cel din Barcelona. Se pare că în Rusia, influența Internaționalei I, mai ales datorită tendinței sale bakuniniste, a fost foarte puternică. Rolul său apune la sfîrșitul anilor '70, în beneficiul unui curent populist care se adresează cu prioritate mediului țărănesc, predominant în această țară și neeliberat încă complet după decretele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Primului Război mondial, ponderea politică și economică a Europei predomină: progresele rapide ale capitalismului, pe care acest continent le înregistrează, favorizează o creștere generalizată a clasei muncitorești. În această regiune a lumii se organizează partidele socialiste și se pun bazele Internaționalei. Totuși, în ciuda acestei dezvoltări economice, țărănimea rămîne încă majoritară în multe țări europene, iar socialismul se vede constrîns să integreze acest element esențial în strategia sa30. Cum va pătrunde el în acest mediu? Aici, ca și în cazul organizării diferitelor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
numai în rîndul clasei muncitoare 31; ele au avut în vedere și realitățile din lumea satului, în care au încercat să se facă auzite. Marile probleme: revizionismul, colonialismul, lupta pentru pace Din punct de vedere cronologic, pînă în 1914, istoria Internaționalei a II-a și a socialismului european, gravitează în jurul a trei perioade distincte 32. Pînă în jurul anului 1895, în marea lor majoritate, socialiștii europeni sînt convinși de caracterul nemilos al viitoarei revoluții: avînd în vedere "legile naturale ale societății", formulate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste teze fac obiectul unei lungi dispute în cadrul SPD-ului, unde sînt violent combătute de o "stîngă" animată de Rosa Luxemburg. Condamnarea tezelor lui Bernstein de către Kautsky, acest "Papă al marxismului", principalul teoretician al SPD-ului și fără îndoială al Internaționalei, este mult mai nuanțată, avînd în vedere poziția "centristă", mediană, a acestuia din urmă34. Formal obținută la Congresul de la Hanovra, din 1899, ea nu aduce totuși schimbări majore, iar tezele lui Bernstein vor cîștiga în mod discret audiență în cadrul "adevăratului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lui Bernstein. Evoluția este similară, poate încă și mai marcată în rîndurile responsabililor sindicaliști, mult mai "realiști" decît "revoluționari", iar această evoluție lentă, dar sigură, va cîntări greu în 1914, atît pentru socialiștii germani, cît și pentru întreaga organizație a Internaționalei. Expresia franceză a acestei crize revizioniste internaționale este în întregime contemporană. Primele sale manifestări publice apar în 1896, în vîltoarea alegerilor municipale care reprezintă pentru socialiști un mare succes. În jurul lui Alexandre Millerand, principalul purtător de cuvînt al acestui curent
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
eforturile acesteia în vederea obținerii autonomiei politice, ceea ce reduce la zero toată acțiunea PMSDR. Bernstein în Germania, Millerand în Franța, Economiștii în Rusia, toți reprezintă diversele fațete ale uneia și aceleiași crize care atinge, evident în funcție de modalitățile specifice, trei secțiuni ale Internaționalei a II-a. Dincolo de inevitabilele diferențe de situație, este vorba despre un ansamblu conceptual comun, rezultînd din conștientizarea decalajului crescînd care există între teorie și practică: treptat, cele două vor corespunde. Revizionismul pune în discuție marxismul ortodox, dogmatic, aflat pe cale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen a devenit manifest și după ce practica reformistă și-a arătat limitele în special în Franța, ca urmare a violentei represiuni antimuncitorești, condusă de Clemenceau în perioada 1907-1908 o reconsiderare a marxismului oficial al Internaționalei a II-a a fost necesară nu asupra "dreptei" ci asupra "stîngii" sale, plecînd mai ales de la reflecțiile lui Georges Sorel. Mai întîi limitată la medii marginale și restrînse, aceasta își promisese un viitor glorios, constituind o a doua branșă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
liberalismului și al democrației burgheze care, în ciuda unor reculuri temporare, a progresat în mod continuu în primele decenii ale secolului al XIX-lea. O anumită interpretare a marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-o mare măsură, acest marxism ortodox am fi tentați să-l numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
astfel conceput, socialismul apare mai întîi drept continuatorul și moștenitorul democrației burgheze ajunsă la un stadiu superior. Raționalismul, scientismul, credința într-un progres nedefinit și linear impregnează de o manieră mai mult sau mai puțin explicită, dar foarte puternic, socialismul Internaționalei a II-a: toate aceste noțiuni constituie de mai mult de un secol componentele gîndirii progresiste. Totuși, în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația și credința într-un progres infinit. Treptat, marxismul care domină în cadrul Internaționalei a II-a, va trebui să răspundă acestei ofensive, chiar dacă, pînă în 1914, acest revizionism care se manifestă mai întîi sub forma unei critici "de stînga" se limitează la medii restrînse. Din punct de vedere politic, consecințele acestuia rămîn fără
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste medii. Acest nou mod de gîndire analizează importanța pe care o are naționalul, mult mai corect decît ar face-o Internaționala a II-a, care, începînd cu Congresul de la Stuttgart, din 1907, va ține cont totuși de agravarea situației Internaționalei, de ascensiunea naționalismului și de pericolele unui război iminent. Cu toate acestea, subestimînd sentimentul de apartenență națională a diferitelor clase muncitorești din fiecare țară, ea își afirmă neputința de a combate momentul survenit. Căutarea unei sinteze între național și social
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
punct de vedere ideologic și politic, încă din anii anteriori războiului. Apariția fascismului se explică în primul rînd prin prezența unui context clar și prin ivirea noilor forțe politice. Începînd din 1905, se conturează o a treia fază a istoriei Internaționalei a II-a, care are două explicații: dacă procesul de integrare a social-democrației în societatea analizată de revizionistul Bernstein se continuă tacit, marile dispute referitoare la această chestiune vor trece de acum înainte pe un plan secund. Problema nu este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
alte domenii. Apoi, evenimentele care au avut loc în Rusia, în 1905, în ciuda eșecului considerat doar provizoriu de către mișcarea socialistă, reînvie speranța unei posibile revoluții într-un viitor apropiat. Socialismul consideră că astfel poate merge înainte. Unitatea sa organizațională din cadrul Internaționalei a II-a nu împiedică totuși constituirea tendințelor și exprimarea divergențelor politice: la stînga curentului centrist majoritar, reprezentat de Kautsky și de austromarxism, o tendință radicală cu adepți în Germania, Rusia, Țările-de-Jos și Norvegia se divizează între leniniști și luxemburghiști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
majoritar, reprezentat de Kautsky și de austromarxism, o tendință radicală cu adepți în Germania, Rusia, Țările-de-Jos și Norvegia se divizează între leniniști și luxemburghiști, fiind într-un total dezacord cu rolul partidului și al maselor din cadrul procesului revoluționar. La dreapta Internaționalei, revizioniștii condamnați în mod formal de Congresul de la Amsterdam (1904), care a reafirmat prioritatea luptei de clasă, sînt mult mai direcți, dar la fel de activi. Influența acestora depășește majoritatea din SPD, chiar dacă în această organizație fiind mai mult ca niciodată modelul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
țară, în Franța și Spania. În ciuda aparențelor și a imaginii pe care le oferă Internaționala, socialismul internațional este încă departe de a fi unit. Contextul politic general, caracterizat printr-un apetit colonial crescînd al principalelor puteri explică interesul sporit al Internaționalei pentru problema colonială 39. Să urmărim cronologia stabilită de M. Rebérioux și G. Haupt care disting "trei mari perioade în abordarea, discutarea și tranșarea chestiunii coloniale pînă în 1914"40. Prima, "preistorică", corespunde celei în care organizația partidelor socialiste și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
colonială 39. Să urmărim cronologia stabilită de M. Rebérioux și G. Haupt care disting "trei mari perioade în abordarea, discutarea și tranșarea chestiunii coloniale pînă în 1914"40. Prima, "preistorică", corespunde celei în care organizația partidelor socialiste și cea a Internaționalei se găseau într-o fază embrionară. Ea asistă la apariția tendințelor și la organizarea acestora, încheindu-se după congresul de la Amsterdam. Încă din 1896, anumiți socialiști ar fi vrut ca această problemă să fie discutată în cadrul Internaționalei, dar a trebuit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și cea a Internaționalei se găseau într-o fază embrionară. Ea asistă la apariția tendințelor și la organizarea acestora, încheindu-se după congresul de la Amsterdam. Încă din 1896, anumiți socialiști ar fi vrut ca această problemă să fie discutată în cadrul Internaționalei, dar a trebuit să vină Congresul de la Paris, din 1900, pentru ca o condamnare a politicii coloniale burgheze să fie făcută publică. În rîndurile socialiștilor se operează o diversificare, deoarece în congresul următor (Amsterdam, 1904), unii dintre aceștia (Bracke, de Brouckère
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pe aceștia să dezbată mai profund chestiunea colonială din 1906-1908, punctul forte al discuțiilor aflîndu-se la Congresul de la Stuttgart din 1907. Trei poziții principale își vor face atunci apariția, care nu vor coincide în totalitate cu marile tendințe politice ale Internaționalei. Pentru unii socialiști, ca, de exemplu, germanul David, ideea colonizării reprezenta una din compozantele scopului universal al civilizației și progresului urmărit de socialism. La centru, Vandervelde, Mac Donald, Jaurès și Bernstein admit posibilitatea unor aspecte pozitive în cadrul sistemului colonial pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]