765 matches
-
astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe care o jumulește”. Frontul unic are o dimensiune internațională. în aprilie 1922, o conferință îi reunește la Berlin pe reprezentanții IC, ai Internaționalei a II-a, precum și pe cei ai Internaționalei a doua și jumătate, cel mult o formă de recunoaștere reciprocă și care, intervenind la capătul unei perioade de confruntări adesea sângeroase, încetățenește ideea de bloc între frați momentan dușmani. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe care o jumulește”. Frontul unic are o dimensiune internațională. în aprilie 1922, o conferință îi reunește la Berlin pe reprezentanții IC, ai Internaționalei a II-a, precum și pe cei ai Internaționalei a doua și jumătate, cel mult o formă de recunoaștere reciprocă și care, intervenind la capătul unei perioade de confruntări adesea sângeroase, încetățenește ideea de bloc între frați momentan dușmani. Astfel, în noiembrie 1925, Manuilski convinge PCF să accepte principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai ales, după 1929, sub impulsul său și al clanului său, se dezvoltă un cult al personalității tot mai neînfrânat, care-l tămâiază pe liderul carismatic ca pe un semizeu în viață, și care se răspândește cu rapiditate în ansamblul Internaționalei Comuniste. Pe 14 aprilie 1937, Stalin concretizează toate puterile într-o structură informală care scutcircuitează organismele existente, și se dotează cu două comisii permanente. Prima, însărcinată cu chestiunile secrete, inclusiv în politica externă*, este compusă din Stalin, Molotov, Kaganovici și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
început să militeze contra colonialismului, îndeosebi cu ocazia conferinței de la Versailles, în 1919, la care el prezintă Revendicările poporului anamit. Dar destinul său ia o întorsătură capitală în 1923, atunci când pleacă la Moscova. Reperat de Dmitri Manuilski, unul din liderii Internaționalei Comuniste*, el este mai întâi afectat pe lângă Krestintern, iar apoi trimis în misiune în China și în Europa. în 1930, el unifică micile grupuri revoluționare vietnameze pentru a fonda PC vietnamez care, la ordinele Moscovei, își ia numele de PC
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
permis să intervină în întreaga lume prin intermediul partidelor comuniste, simple secții naționale ale IC, și formării, între 1920 și 1939, a unei generații de cadre comuniste staliniste care a asigurat, până în anii 1970, stabilitatea mișcării în dimensiunea ei mondială. Crearea Internaționalei Comuniste - sau Internaționala a III-a, sau Komintern - se înscrie în tradiția de internaționalism* a mișcării socialiste europene. Asociația Internațională a Muncitorilor sau Internaționala I-a a luat ființă la Londra pe 28 septembrie 1864; în august 1889 a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Londra pe 28 septembrie 1864; în august 1889 a fost fondată, la Bruxelles. Dar, în august 1914, ea nu reușește să împiedice războiul, fiecare partid socialist raliindu-se pozițiilor guvernului său, cu excepția bolșevicilor* și a lui Lenin*, care denunță falimentul Internaționalei. Crearea Internaționalei Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început prin Revoluția din Octombrie*. Pe 2 martie 1919, la Kremlin, are loc congresul de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
28 septembrie 1864; în august 1889 a fost fondată, la Bruxelles. Dar, în august 1914, ea nu reușește să împiedice războiul, fiecare partid socialist raliindu-se pozițiilor guvernului său, cu excepția bolșevicilor* și a lui Lenin*, care denunță falimentul Internaționalei. Crearea Internaționalei Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început prin Revoluția din Octombrie*. Pe 2 martie 1919, la Kremlin, are loc congresul de înființare a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de organizare* bolșevic - disciplina de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare masivă a organizațiilor adverse. IC consideră într-adevăr că în țările din Europa și din America, „lupta de clasă intră într-o perioadă de război civil*”. Organizarea și funcționarea Internaționalei Foarte curând, centrul direcției se deplasează dinspre CEIC înspre un Secretariat care, cu începere din 1924, răspunde de relațiile cu diferitele PC și în rândul căruia sunt promovați liderii - Piatnițki, Kunsinem, Humbert-Droz. IC înființează ramuri specializate: Internaționala Sindicală Roșie (Profintern
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei vieți lipsite de orice perspectivă, ținând-o într-o continuă petrecere. Exportarea modelului sovietic încă din anii 1920, modelul de organizare a tineretului sovietic este copiat de diferitele PC, care înființează și organizații comuniste de tineret, plasate sub controlul Internaționalei Comuniste a Tineretului (ICT). între 1928 și 1931, bazându-se pe dinamismul, pe exaltarea și fanatismul liderilor tineretului comunist, Stalin îi promovează în fruntea partidelor comuniste pentru a-i îndepărta astfel pe vechii conducători proveniți din rândul mișcării socialiste și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar dacă alimentează într-un fel mitul „iudeo-bolșevismului”, este înșelătoare și efemeră. Ea scade în anii 1920 și maschează o prezență sensibil mai puțin importantă în eșaloanele inferioare ale puterii. Totuși, până la sfârșitul anilor 1930, ea rămâne foarte ridicată în aparatul Internaționalei Comuniste* sau în corpul diplomatic (30% din personal), în virtutea anumitor competențe specifice - stăpânirea limbilor străine, cunoașterea străinătății, o formație școlară mai aprofundată. Politica stalinistă Politica bolșevică a anilor 1920 față de naționalități, și de evrei în mod deosebit, recunoscându-se necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
SCANEAZĂ SAU SE CER DE LA EDITURA FRANCEZĂ (LAROUSSE). Traducerea legendelor ilustrațiilor de la paginile 321-... = INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ = 1. Afiș al lui Dimitri Moor, unul dintre principalii graficieni sovietici din anii 1920 și 1931 pentru cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei bolșevice poartă pe frontispiciu una din lozincile lansate de Marx, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” 2. Fotografie înfățișându-i pe secretarii Internaționalei Comuniste la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei bolșevice poartă pe frontispiciu una din lozincile lansate de Marx, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” 2. Fotografie înfățișându-i pe secretarii Internaționalei Comuniste la cel de-al VII-lea Congres al IC din iulie 1935. îi recunoaștem, în rândul întâi, de la stânga la dreapta, pe Andrî Mart - secretar al PCF și viitor comandant al brigăzilor internaționale din Spania -, pe bulgarul Gheorghi Dimitrov
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fascistă italiană sau nazistă. Clădirea este dominată de un cuplu de statui reprezentând, în stilul realismului socialist, un muncitor sovietic și o kolhoznică ridicând fiecare sus unul din simbolurile comunnismului: secera și ciocanul. 15. Această machetă a unui monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Szklarska Poreba (Polonia). El vizează întărirea coeziunii blocului comunist nou apărut în Europa* Răsăriteană, în fața superiorității temporare de care beneficiau aliații occidentali, atât pe plan economic, datorită planului Marshall, cât și pe plan militar, datorită posesiei bombei atomice. Dizolvarea Internaționalei Comuniste* în 1943 a fost justificată prin existența, inutilă acum, a unei conduceri unice a mișcării comuniste; era însă vorba, înainte de toate, de a inspira încredere americanilor. Creșterea tensiunilor imediat după încheierea războiului și voința lui Stalin de a controla
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sens decât în raport cu o linie politică adaptată împrejurărilor. Cea de-a patra transformare esențială este „naționalizarea” PCC. Departe de Moscova, lipsit de legătură radiotelegrafică timp de mai multe luni, debarasat după întrunirea de la Zunyi de tutela lui Otto Braun, delegatul Internaționalei Comuniste* PCC își accentuează procesul de „naționalizare”. Consecința imediată - el are o mai bună percepție a mutației fundamentale a climatului politic chinez - avântul naționalismului* confruntat cu presiunea crescândă a Japoniei în nordul Chinei. în cursul Marșului cel Lung își inaugurează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forța de atracție a frazeologiei pacifiste și-i explică lui Engels că trebuie făcute concesii umanitarismului ambiant, care se dezvoltă mai ales în timpul războaielor duse sub cel de-al doilea Imperiu, odată cu crearea Crucii Roșii. în 1889, primul congres al Internaționalei a II-a „afirmă pacea ca fiind condiția primă și indispensabilă pentru orice fel de emancipare a muncitorilor”, dar denunță „nebunia” „pacifiștilor burghezi”. într-adevăr, după Jaurès, societatea capitalistă „poartă războiul în ea așa cum poartă o noapte liniștită furtuna”. De-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reacțiunii din Paris”. în septembrie 1871, Conferinața AIT de la Londra este tulburată de un violent conflict între Marx și Bakunin; pe 2 septembrie 1872, ultimul congres AIT se ține la Haga: Bakunin este exclus, dar acest eveniment marchează și moartea Internaționalei. Marx moare pe 14 martie 1883; la înmormântare au luat parte opt persoane. Dar credinciosul Engels îi continuă opera. în 1885, el publică cea de-a II-a Carte a Capitalului apoi, în 1894, Cartea a III-a. în 1889
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. - și incită fiecare PC să facă la fel pentru a crea matricele organizațiilor de masă*. în 1923, CEIC inaugurează bolșevizarea. Aceasta tinde să suprime formele de organizare și de funcționare ale vechilor structuri social-democrate. Bolșevizarea este mai întâi aplicată Internaționalei Tineretului Comunist (ITC), apoi extinsă la ansamblul partidelor comuniste și oficializată în cadrul celui de-a V-lea Congres al IC, în 1924. Principalii responsabili sunt Osip Piatnițki și Dmitri Manuilski. Bolșevic din 1902, conducător al Departamentului legăturilor internaționale (OMS), însărcinat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la fel ca naționaliștii ucraineni sau bieloruși, iar evreii nu sunt nici ei cruțați, în calitatea lor de „speculanți”, „bundiști” sau „sioniști”. Internaționala Comunistă și alianța germano-sovietică Răsturnarea politicii externe* a URSS implică o schimbare radicală a liniei generale a Internaționalei Comuniste (IC). A doua zi după 23 august 1939, secțiile IC susțin apărarea națională antifascistă, chiar dacă, descumpănită de un viraj politic atât de brusc, o masă de aderenți părăsește organizațiile comuniste. La 7 septembrie, Stalin îl primește pe Dimitrov* și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Europa Occidentală: solid ancorat în anumite grupuri sociale, mai ales muncitorești, ale căror aspirații le traducea, el și-a pus, în schimb, amprenta pe societate. Nașterea în decembrie 1920, în timpul congresului de la Tours, o majoritate a delegaților Secției Franceze a Internaționalei Muncitorești (SFIO) se hotărăște să adere la Internaționala Comunistă* (IC); marcați de experiența războiului*, critici ai socialiștilor care au participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Internaționala Comunistă* (IC); marcați de experiența războiului*, critici ai socialiștilor care au participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică. Nașterea Partidului Comunist - Secția Franceză a Internaționalei Comuniste (PC-SFIC) marchează o cezură fundamentală în cadrul stângii franceze; dar și a sindicalismului*, deoarece minoritatea revoluționară a CGT scizionează în 1921 și formează CGTU, rapid controlată de către comuniști, care va sluji drept canal de recrutare muncitorească pentru partid. Primii pași
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
structuri paralele, uneori clandestine, menite să mobilizeze forțele care vor ataca ordinea existentă și vor construi un sistem internațional paralel și concurent, o adevărată contra-societate la scară mondială, cu codurile, regulile și riturile sale, prefigurare a viitoarei societății comuniste. înființarea Internaționalei Comuniste*, apoi a Kominform*, dar și a unor organizații de masă* transnaționale - FSM, Mișcarea Păcii -, a unor rețele de influență sau instituții proprii lagărului comunist în domeniul comercial sau militar (CAEM*, Tratatul de la Varșovia) a răspuns acestei necesități. Instaurarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Herțegovina (SDP BiH) și Alianța Social-democraților Independenți; ● Partidul Socialiștilor Democrați din Muntenegru; ● în Serbia, Partidul Democrat și Partidul Social Democrat; ● în Ucraina, Partidul Socialist și Partidul Social Democrat. Toate aceste formațiuni - cu excepția Linkspartei-PDS - sunt în 2007 membre sau observatori ai Internaționalei Socialiste și trebuie, prin urmare, clasate în tabăra democratică, în ciuda prezenței la toate nivelurile a aparatelor lor și, printre aderenți, a multor ex-comuniști. Aceste formațiuni joacă un rol determinant, contribuind la absorbirea sau neutralizarea insatisfacției unei largi părți a populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul Internaționalei Comuniste* în 1928: „Printre obiectivele Revoluției Culturale care interesează masele cele mai largi, lupta împotriva religiei, acest opiu al popoarelor, ocupă un loc aparte: această luptă trebuie continuată hotărât și sistematic”. Ca să evite distrugerea totală, Biserica ortodoxă este silită să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
patriotică, fără să se poată totuși vorbi despre o raliere la Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale unor responsabili intermediari, partidele comuniste nu intră în rezistență decât de la 22 iunie 1941, ca o reacție la invadarea germană a URSS*. Din acest moment, chemările
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]