401 matches
-
totalitară. Firește, procesul de „decodificare” a esenței noului regim a luat timp. Unii dintre evrei s-au lăsat Înșelați de cântecul de sirenă al noii Puteri. Cu atât mai mult cu cât aceasta se prezenta ca expresie a unei ideologii internaționaliste, deci opuse exceselor naționaliste ce Însoțiseră dureros istoria poporului evreu, În special În ultima perioadă. Trezirea va fi dureroasă, dar definitivă. Și ea era una de ruptură. Însumarea acestor vectori a creat baza istoriei postbelice a populației evreiești. Sigur, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
că răspunsul va ajuta la deslușirea caracterului comunismului, ca sistem politic și ideologic. Dacă parcurgem principalele teze ale Partidului Comunist Român de la Înființare, nu vom găsi luări de poziție explicite față de tematica evreiască. Purtător, la Începuturile sale, al unui mesaj internaționalist, Partidul Comunist a fost nevoit să combată xenofobia, și implicit antisemitismul. Dar declarațiile sale În această direcție sunt date „În treacăt” și lipsite de vehemență. Astfel, nu găsim o condamnare a acceselor antisemite ale Gărzii de Fier, a pogromului de la
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
lucrare academică, poate să ducă la eliminarea unor clișee, nu puține, care au Însoțit tema respectivă. Prezența notabilă a evreilor În Partidul Comunist are o sumă de cauze. În primul rând, acest partid se prezenta ca purtător al unei ideologii internaționaliste, deci opus naționalismului și rasismului, care au fost Întotdeauna un izvor de opresiune pentru evrei. Mai mult, comuniștii declarau că vor construi un nou tip de societate, În care nu vor mai exista diferențieri bazate pe naționalitate sau rasă. Părea
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
O ideologie veche În haine noi\: antisemitismul comunist " Cercetarea fenomenelor de antisemitism În societatea comunistă a fost multă vreme victima unor clișee. În primul rând, era problematic de identificat fenomene antisemite Într-o societate ce se baza pe o ideologie internaționalistă, opusă ideilor naționaliste și rasiste ce au constituit Întotdeauna infrastructura antisemitismului. În al doilea rând, s-a considerat că existența unui număr de evrei În eșaloanele superioare ale Puterii era o garanție Împotriva antisemitismului. În al treilea rând, a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
elite politice care se ridică și este În curs de preluare a puterii o accentuată lipsă de sensibilitate la destinul populației evreiești. Este foarte interesant că aceste procese Își au baza Într-un interval definit de toți analiștii ca „perioada internaționalistă” a P.C.R. Ne punem Întrebarea dacă puternicul filon antisemit nu neagă chiar autenticitatea internaționalismului comunist și, În același timp, Însuși caracterul de „stânga” al ideologiei comuniste. Subliniem că aceste dezvoltări premerg puseurile antisemite ale lui xe "Stalin"Stalin, deci nu
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ale viitoarelor raporturi dintre cele două republici. Mircea Druc a considerat că textul tratatului ar fi trebuit formulat astfel: România salută dezagregarea ultimului și celui mai odios imperiu. Românii susțin lupta de eliberare națională a tuturor popoarelor captive în lagărul internaționalist. Românii sunt alături, de populația celor 11 județe (Bălți, Soroca, Hotin, Tighina, Orhei, Lăpușna Cahul, Cetatea Albă, Izmail, Cernăuți, Storojineț și Ținutul Herța) ocupate de sovietici în 1940. În acele momente de reviriment național au existat impulsuri de a se
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
permanente surse de tensiune. Aici intervine politica de stat de a crea șanse egale de dezvoltare pentru toți cetățenii săi. Amestecul altui stat în susținere a conaționalilor fie pe considerentul superiorității rasiale de tip fascist sau în virtutea mesianică a panslavismului internaționalist a dus cum știm la intoleranță, segregare, violență. Libertatea de afirmare a unor minorități nu poate merge până la nerecunoașterea statului unitar, a suveranității și integrității teritoriale. Drepturile omului nu presupun autodeterminare, autonomie, eventual federalizare și libertatea de a cere includerea
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
privind originea și istoria lor. Mai recent, Constantin Popanace (1995) publică lucrarea „Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni”. Se descriu împrejurările în care s-a zămislit conștiința națională și sensul ce tinde să-l ia conștiința aromânilor în cadrul concepțiilor internaționaliste ce se difuzează din ce în ce mai mult și mai pronunțat după a doua jumătate a sec. XX. Autorul afirmă: ... „conștiința națională sub forma latinității a fost vie la Macedoromâni în tot cursul istoriei de când autohtonii din ținuturile pe care le ocupă astăzi
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Chile, Columbia și Nicaragua). Aceste cercetări curriculare comparative nu-și pun problema prezervării diferențelor; ele încearcă să răspundă altei întrebări: cum ar putea fi transgresate diferențele curriculare și educaționale și aliniate la nivelul unor standarde acceptabile în raport cu progresele mondiale? Pedagogii internaționaliști și globaliști studiază: virtuțile limbajului total (whole language); posibilitatea de a unifica practicile pedagogice la nivel planetar; posibilitatea de a elabora un curriculum global (global curriculum); supraviețuirea speciei umane cu ajutorul educației în condițiile poluării planetei; globalizarea strategiilor de reformă educațională
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a extins la nivel mondial și nu pare să dea semne de liniștire în viitorul apropiat - dimpotrivă. Pe acest fond se derulează pledoariile pedagogice pentru realizarea educației globale și a curriculumului internațional. Acestea au fost inițiate de instituții internaționale sau internaționaliste. Cel mai vechi datează încă din 1982; l-a realizat, sub egida ONU, Robert Muller: „A World Core Curriculum” (1989)203. Era mai mult o „replică pedagogică” la recesiunea economică globală din anii ’70 provocată de criza petrolului. După Robert
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
statelor-națiune, a culturilor naționale și a instituțiilor culturale naționale, iar, pe de altă parte, prin dezvoltarea și răspândirea noilor ideologii și moduri de gândire seculare occidentale: mai ales liberalismul, socialismul și știința. În al treilea rând, în ciuda pretențiilor cosmopolite și internaționaliste specifice unor elemente ale acestor ideologii și moduri de gândire și în ciuda dezvoltării de noi tehnologii ale transmiterii culturale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (telegrafia, zborul, cinematograful etc.), în ultimele două sute de ani balanța puterii culturale
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de progresul de integrare europeană în Vest. Intuițiile lui Luigi Sturzo Ca și în multe alte domenii, Luigi Sturzo a jucat aici un rol de pionierat. Chiar de la nașterea sa, Partidul Popular a dorit să se angajeze pe o cale internaționalistă, propunînd la primul Congres de la Bologna, din 1919, o coordonare internațională între organizațiile sindicale creștine. Apoi, a fost elaborat un program de Acord interparlamentar al grupurilor populare pentru a stabili legăturile între partide și aleșii lor în parlamentele naționale. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lapte sau ultima fărâmă de unt în contul Convenției de Armistițiu ce ar fi trebuit să umple hambarele și burțile ocupanților ruși bine secondați în opera lor de distrugere a poporului român de cei care se declaraseră în mod mincinos „internaționaliști proletari”: bolșevicii români, la fel de nemiloși și vindicativi ca și susținătorii lor. În acest material vom cita copios din două rapoarte de activitate ce fuseseră întocmite pentru perioadele 23 octombrie-23 noiembrie 1946 și 25 octombrie-25 noiembrie, același an. Ca oricare alt
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de muncă a fiecăruia (înțelegem că bicisnicii mintali care erau majoritari în biroul „organizației”, aveau „sarcini” mai mici, n.n.)”. După ce a lămurit capitolul „muncă” grea și după ce și-a șters, bănuim, sudoarea de pe fruntea și ceafa groasă de adevărat „proletar internaționalist”, tov. secretar a trecut și la statistica propriu-zisă unde-și contrazice flagrant afirmațiile referitoare la puterea organizației aflate în păstorirea sa. Dacă aceste date vor fi fost adevărate (și avem toate motivele să le credem), atunci „monolitul” uriaș numit „tineretul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
, publicație apărută la București, lunar, din noiembrie 1927 până în august 1928, cu subtitlul „Revistă de cultură de direcție umanitaristă”. Directori: Ion Pas și Eugen Relgis. Propunându-și să susțină un program internaționalist, Eugen Relgis precizează în articolul de deschidere, Europa cea tânără: „Voim să fim europeni pentru că aceasta e menirea noastră [...]. Voim să fim buni europeni - prin muncă, prin gândire, prin credință, pentru că numai astfel ne împlinim destinul nostru de fii ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286559_a_287888]
-
a rasei umane. Toleranța trebuie cheltuită până la ultimul dram doar pe ei. Pentru ceilalți, orice nedreptate inchizitorială e doar un confort nemeritat. Dacă hotărăsc că ei nu au nevoie de rădăcini, ceilalți trebuie și ei dezrădăcinați, dezghiocați, aruncați în malaxoarele internaționaliste. O mare operă nu le spune nimic, atâta vreme cât autorul ei a fost luat deja în cătarea puștii lor. A învinge erorile omenești prin operă este un privilegiu care nu se acceptă celorlalți. Sinuozitatea istoriei poate fi circumstanță atenuantă doar pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pe poet ca pe un "ciomăgar de stradă", după expresia autorului Chirei Chiralina, desigur "în lumina unei gândiri moderne bine cugetate", ca să folosesc cuvintele aceluiași. Atitudinea lui Panait Istrati nu era străină însă de ideile și idealurile aceleiași exaltări umaniste internaționaliste ale unor intelectuali din România care, "nou veniți în literatură", se ilustrau prin a înjosi opera lui Mihai Eminescu, fapt condamnat de Nicolae Iorga într-un articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării trecerii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
seamă a încrâncenării cu care nu puțini tineri (dar, nu numai) din ziua de azi caută a-l abandona pe scriitor, ca fiind de-acum depășit, în consecință neinteresant pentru orizontul de așteptare cosmopolit al acestora care, subjugați unor teorii internaționaliste cată a se debarasa de tot ceea ce poate însemna tradiție națională, idee națională, ființă națională. "Cum inflexibilul gazetar care era Eminescu atrage atenția Adrian Dinu Rachieru denunțase cauzele răului din societatea noastră prin acel "consum necompensat" al păturii superpuse, conducând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Idealismul utopic sau gândirea internaționaliștilor liberali în perioada interbelică Geneza unei discipline și vecinătăți disciplinare Începuturile Relațiilor Internaționale ca disciplină autonomă sunt în mod formal identificate cu stabilirea de către lordul Davies, în 1919, a primei Catedre de Relații Internaționale în cadrul Universității din Wales (Aberystwyth). Purtând
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric . După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii liberali internaționaliști și pluraliști, însoțit fiecare de calificativul interbelic, pentru a-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr; c. principiile liberale de filosofie a istoriei și anume viziunea lineară, direcțională și teleologică ce conduce la credința în ideea de progres vehiculată de internaționaliștii liberali interbelici, în opoziție cu perspectiva ciclică a istoriei utilizată de adepții Realpolitik-ului; d. dezvoltarea organizațiilor internaționale ca instrument al creării, menținerii și consolidării păcii la nivel internațional, susținută printr-o politică de dezarmare și respectarea principiului nonintervenției în afacerile
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
din parțialitate. Este adevărat că precursorii liberali ai secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, cum ar fi Kant sau Rousseau, acordă un tratament preferențial aspectelor pozitive ale naturii umane, precum capacitatea rațională și empatia, chiar altruismul. Pentru liberalii internaționaliști, realitatea stării conflictuale ce a culminat cu primul război mondial are însă efectul temperării tentației de a construi o viziune a politicii internaționale pornind exclusiv de la credința în natura umană pozitivă. Astfel, atât Angell, cât și Woolf afișează în realitate
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
explicațiile stucturale ale cauzelor războiului. Așa cum remarca Ashworth în analiza raționalismului ca sursă a idealismului, această poziție este alimentată de credința în capacitatea rațiunii de a crea o anumită formă a armoniei intereselor (Ashworth, 2002, p. 38). Departe însă de internaționaliștii liberali ai secolului XX ideea că această armonie a intereselor este absolută, și cu atât mai mult ideea că această armonie este naturală. Într-un sens, așa cum reiese din răspunsul lui Woolf la critica lui Carr, existența Ligii Națiunilor este
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
practica internațională a principiilor derivând din gândirea liberală, poate nici un alt element nu a atras atenția mai mult decât 1. În același timp, merită menționat argumentul lui Sylvest conform căruia Carr și alți autori critici la adresa filosofiei istoriei etalate de internaționaliștii liberali interbelici atacă simultan două aspecte diferite, notând că optimismul afișat cu privire la viitor este în acest caz, în mod substanțial, optimismul ideologului, și nu al teoreticianului și, ca atare, nu trebuie asimilat unei filosofii a istoriei (Sylvest, 2004, p. 426
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
al descurajării agresiunii, personalități impunătoare ale gândirii liberale, precum lordul Davies, au în vedere un rol mult mai activ nu doar în prevenirea, dar și în corectarea agresiunii. Mai mult, contrar acuzației de ignorare a rolului puterii în politica mondială, internaționaliștii liberali pragmatici militează pentru o înzestrare a acestui sistem al securității colective cu o forță polițienească capabilă să vegheze asupra respectării normelor internaționale și să intervină în cazul încălcării lor. În loc de concluzii Nu putem încheia înainte de a oferi o definiție
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]