551 matches
-
pentru încălcarea acesteia, angajatul va pretinde că „a uitat” sau că a făcut „o simplă greșeală”. El va ști că regula este încă în vigoare. Dacă, așa cum se întâmplă adesea, managerul nu este consecvent cu propriile decizii și nu îl interpelează pe angajat, toată lumea va ști că decizia șefului nu mai este valabilă și că poate fi considerată de acum înainte ca și inexistentă. Uneori, angajații cu mai mare experiență îi împing pe unii dintre cei mai puțin experimentați să încalce
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sumară, dar esențială, pe care o cuprindea Kenneth Clark de pe Pont des Arts. EROS ȘI POLIS Ca altădată Demostene, Cicero sau poate mai cu seamă Marc Antoniu din Julius Cesar de Shakespeare, Eugen Jebeleanu vine în forul public să ne interpeleze conștiințele. Marea lui carte de poeme cu titlul teribil: Hanibal, are ceva imperios, de suflu antic. (Nimic comun cu „antichitatea de cabinet” a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a minunilor. Lumea nu era pe atunci prea scrupuloasă, în privința a ceea ce e rezonabil și ceea ce e închipuire. în acele vremi de efervescență intelectuală, spiritele, demonii, iraționalul, miturile coexistă nestânjenit cu Logosul. Ca, de altfel, și astăzi... Astfel, Simon îl interpelează pe apostolul Pavel pentru a afla, contra unor sume de bani, câteva din secretele lui. Evident, magicianul creștin nu-i dezvăluie niciun alt truc decât credința și încrederea lui într-un Dumnezeu care face posibile aceste minuni. în fața refuzului, Simon
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Liber din Suabia și care era foarte răspândită în acele timpuri. Bentivenga s-a distanțat apoi de învățăturile franciscanilor, dacă e să judecăm după o conversație ce ni s-a transmis, între el și Clara de Montfaucon. Astfel, el o interpelează, cu falsă naivitate, pe viitoarea sfântă, în legătură cu unele chestiuni de filosofie și religie. îi face cunoscute câteva din tezele sale: posibilitatea pe care o are omul de a face ceea ce vrea; inexistența infernului; riscul pentru suflet de a-și pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu apă și salată fără nici un fel de ingredient; un Banchet al povestitorilor care, așa cum o arată și numele, adună laolaltă niște amatori de spus povești; un Banchet disparat unde, sub titlul de Mâncăruri alese, sunt aduși în scenă Spudus interpelându-l pe Apicius despre care ar fi cea mai bună modalitate de a reuși un festin; și Banchetul religios î1522) care descrie în amănunt o Grădină care amintește incontestabil de cea a lui Epicur... Erasmus vorbește așadar de o Casă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să-l credem pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, ca să fim exacți -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” îca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
discurs". Când intrăm în contact cu un text, trebuie să fim capabili să determinăm dacă el ține de tipul de discurs religios, literar, politic..., altfel spus unde trebuie să ne plasăm pentru a-l interpreta: de pe ce poziție textul își interpelează cititorul și cum se înscrie în lumea lui. Un anumit număr de texte citite astăzi pe scena înglobantă literară au fost cândva receptate pe o altă scenă: este cazul Provincialelor lui Pascal, care, în momentul apariției lor, au constituit o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu + alții), iar voi (tu + alții): Noi eu + eu (+eu...) eu + tu (+ tu...) eu + el (+el) Voi tu + tu (+tu...) tu + el ( + el...) Acest fapt explică și cum este posibil, prin întrebuințarea pronumelui vous51 (voi, dvs.), numit "de politețe", să interpelăm o singură persoană prin intermediul lui voi: este vorba despre o amplificare a persoanei, și nu despre un cumul de unități. În ceea ce privește seria de determinanți posesivi, ea nu este decât o variantă morfologică a pronumelor eu, tu, noi, voi. Acești determinanți
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este scena din Amfitryon de Molière în care sclavul Sosie își întâlnește dublura identică în persoana zeului Mercur care i-a luat înfățișarea. Mercur reușește să impună o ierarhie netă între ei doar prin simpla siguranță de sine. Astfel, îl interpelează pe Sosie tutuindu-l ("Ce soartă ai, răspunde?"66), în timp ce acesta din urmă, subjugat, îi răspunde vorbindu-i cu dumneavoastră (" Chiar dacă nimeni nu-i aici să [vă] spună/ Ce grele palme dăruiți!"67). Făcând acest lucru, Mercur îi impune lui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a indica trecerea la un discurs direct, ci pentru a evidenția fragmentele de discurs juridic în cadrul discursului direct. Cititorul trebuie să fie atent ca să înțeleagă faptul că fragmentul "și diploma dumneavoastră?" nu este atribuit judecătorilor, ci unui locutor care-l interpelează pe narator. Aici nu mai este vorba despre o întâmplare adevărată care conține fragmente de discurs raportat, ci despre un fel de meditație interioară a naratorului, în conștiința căruia intervin mai multe voci, inclusiv vocea lui. În textul lui Céline
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să răspundă Paul este dacă aceste ,,mărturii" sunt: ,,fantasmagorii, refulări sau manifestări legate de o realitate mai subtilă"422. Din perspectivă transdisciplinară, visul devine ,,semn al unei realități ascunse"423 și nu în ultimul rând o ,,oportunitate cognitivă de a interpela o fenomenologie a spiritului"424. Pentru naratorul-personaj al acestui ultim roman, lumea visului reprezintă, fără îndoială, o altă realitate la care are acces tocmai datorită deschiderii de care dă dovadă. Spațiul oniric este pentru acesta o posibilitate de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
verbală și plăcerea sexuală, de-a lungul unei enunțări care se bazează pe o conivență prealabilă și caută, totodată, să o potențeze printr-o strânsă rețea de aluzii-ghicitori. Jocurile sexuale sunt pretextul jocurilor cu limbajul. Dacă în pornografie cititorul este interpelat în calitate de subiect doritor luat individual, în poveștile deocheate este inclus, înainte de orice, ca participant la veselia colectivă. Povestirea atribuită lui San-Antonio, deși ține de o lectură individuală, se străduiește constant să aducă în scenă un al treilea complice: personaje, narator
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de o lungă continență forțată. Descoperirea unor bibelouri feminine îl cufundă în idei melancolice. Dar reveria lui capătă formă și conținut la vederea unui portret, care pare să vină dintr-o nuvelă de Poe453 , portret care îl privește și îl interpelează prin prezența lui prea puternică. Și el, ca și naratorul din Ligeia care se întreabă asupra secretului ochilor ei, este posedat de dorința de descoperire ("possedded with a passion to discover", scrie Poe). Ochii mari, întunecați, privirea lor adâncă au
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de "proiecte" ale căror versiuni variază după detalii, dar care au toate în comun aceeași direcție de idei. Să ne îndreptăm atenția asupra câtorva noțiuni dintre cele mai semnificative care împodobesc aceste "proiecte de întreprindere" și care par a se interpela într-un singur ecou. Leitmotiv, identitatea întreprinderii trimite la o voință de unitate și de unificare a salariaților, împinși spre același efort de reușită individuală și colectivă; edificarea unei structuri consensuale domină un astfel de peisaj care, în această optică
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
valoare profilactică. Ochiul pictat înlătură ochiul rău. Iar pe cupele cu figuri roșii, pe care toți luptătorii sunt desenați din profil, numai războinicul muribund, deja despărțit de lume, are privilegiul de a fi văzut din față, ca pentru a-l interpela pe spectator 9. Inventarea efigiei, această contra-metamorfoză a informului în formă și a materiei moi în materie dură, prezervă interesele vitale ale speciei. Portretul profan, anonim, non-ritual s-a născut, în Egipt și în special la Fayum, din nevoia de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau cutare imagine publicitară mobilizează episcopatul francez? O cronologie a practicilor clandestine și a delictelor de imagine ar constitui o bună introducere la istoria artei. Amatorii de pictură vor regreta, fără îndoială, timpul binecuvântat când un deputat socialist, Jules-Louis Breton, interpela guvernul pentru a denunța scandalul "monstruozităților așa-zis artistice" ale cubiștilor și "nebuneștile extravaganțe și excentricități" expuse atunci la Salonul de Toamnă. Era în 1912. În 1925, comisarul general al Expoziției Art-deco punea să fie acoperit în pavilionul francez un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
valoare supremă, nu e suficient și nu justifică Însă „ingredientele” cu care a fost Înfăptuită. Modernizarea nu e o valoare În sine atâta vreme cât redistribuirea economică nu e făcută pe criterii de dreptate, iar participarea democratică e subordonată ideologicului. Nu mă interpelează numai apărătorii vechii alcătuiri, care practică un discurs justificativ, ci și colegi onorabili, unii care nu pot fi bănuiți de simpatii. Scriitorul Livius Ciocârlie, care a descoperit recent că a fost urmărit și Înregistrat de o armată de securiști, se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
atrage: preotul este chemat să nu împingă turma de la spate, ci trebuie s-o atragă din față: prin frumusețea sfințeniei. 3. Un preot angajat într-o alianță de sfințenie 1. Sfințenia, un semn al timpurilor. Sfințenia este primul cuvânt care interpelează Biserica celui de-al treilea Mileniu. Este o exigență provocată de un pact cu Domnul ei, cu Dumnezeul ei de trei ori sfânt, care poruncește să fim sfinți pentru că El este sfânt (cfr. 1Pt 1,15-16). Este o vocație primordială
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
slujirea lor față de Cuvânt: „Predicarea cuvântului din partea miniștrilor sacri participă, într-un anumit sens, la natura salvifică a Cuvântului însuși, nu pentru simplul fapt că ei vorbesc despre Cristos, ci pentru că anunță celor care ascultă Evanghelia, cu puterea de a interpela, care provine din participarea lor la consacrarea și misiunea însăși a Cuvântului lui Dumnezeu”. Preotul este implicat în mod vital în misterul Cuvântului: 1) din punct de vedere creațional (este valabil și pentru el să-și amintească de faptul că
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
unui proiect care nu sfârșește în imanență, ci se deschide spre transcendență. Cine a făcut o alegere totală pentru o viață consacrată lui Dumnezeu și slujirii celorlalți se confruntă de multe ori cu condiții dificile și de criză care îl interpelează, cerându-i să fie fericit chiar și în condiții de nesiguranță, întrucât fericirea sa trece dincolo de evenimentele plăcute sau neplăcute și are ca obiectiv ceva diferit, ceva care își găsește împlinirea numai în Dumnezeu. Extinzând reflecția noastră nu numai la
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cea care dă valoare acțiunilor lor, acest raport cu transcendentul motivându-i să fie instrumente de comuniune cu ceilalți. „Numai în măsura în care ne dăruim, ne oferim, ne punem la dispoziția lumii, a datoriilor și a exigențelor care, pornind de la El, ne interpelează în viață, în măsura în care ceea ce contează pentru noi este lumea exterioară și obiectele sale și nu noi înșine cu nevoile noastre proprii, în măsura în care actualizăm valori și realizăm lucruri pline de sens, numai în această măsură noi vom fi mulțumiți și ne
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mea, nici un număr, nici locul pe care Îl ocupă Într-o serie, nici calitatea de conjuncție, nici alt segment al unui discurs cu sens incomplet nu Îndrituiesc această literă. (392) Nu, litera E reprezintă doar un mod de a-l interpela și de a-l saluta pe Zeu. Este de ajuns, așa singur cum se află, să aibă puterea de a dărui celui care Îi pronunță numele - chiar În momentul când Îl pronunță - inteligență și esență divină. Adevărul este că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ontologiei fundamentale este surprinsă astfel: "Heidegger nu este deci un creștin, respingând dogmatismul teologic (dar poate că tocmai de aceea este un creștin!, n. n.). Și totuși gândirea sa are intonații religioase". Ființa "se dă" omului prin Lichtung "și ea îl interpelează pe om", pentru el Ființa nefiind Dumnezeu, "ci o infinită alteritate"408. Dar în teologia Părintelui Stăniloae chiar așa stau lucrurile cu Dumnezeu care "îl interpelează pe om" într-o "infinită alteritate" Treimică. Ontologia fundamentală a lui Heidegger este una
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gândirea sa are intonații religioase". Ființa "se dă" omului prin Lichtung "și ea îl interpelează pe om", pentru el Ființa nefiind Dumnezeu, "ci o infinită alteritate"408. Dar în teologia Părintelui Stăniloae chiar așa stau lucrurile cu Dumnezeu care "îl interpelează pe om" într-o "infinită alteritate" Treimică. Ontologia fundamentală a lui Heidegger este una dintre marile opere ale transmodernității avant la lettre, din secolul al XX-lea. De aceea, reamintesc, filosoful și teologul grec contemporan, Christos Yannaras, l-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ființelor umane indiferent de accepțiunea lor în raport cu experiența mistică, dar numai celor ce cred în viziunea cristică asupra destinului uman le este deschisă în plenitudinea tensiunii sale tot astfel, precum tabloul, deși este expus și câmpului vizual al unui ignorant, interpelează, întru trăire și meditație, numai pe iubitorul de artă. Dacă accept întru credință acel scenariu creștin, acea versiune a existenței și rostului ființei umane în raport cu Divinitatea, mă aflu contemplator și trăitor printre revelațiile unei astfel de viziuni religioase. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]