192 matches
-
moșului nu mai e, la Gopo, un purceluș, ci un pui de extraterestru, care crește într-o zi cât alții într-un an, iar „scroafa” de maică-sa e... nava extraterestră! Curiozitatea unei prințese îl exilează, însă, într-un stup interplanetar. „Povestea Porcului” de Ion Creangă e citită în cheie S.F., îmbinând jocul actorilor cu desenul animat și schimbând mereu, în zigzag, terenul liricomuzical cu umorul anacronismelor. Nostimă invenția republicii albinelor (marcată de un amplu ceremonial coregrafic), condusă de autoritara regină
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
altele, participarea la scrutinurile organizate în Demarhii. "Entoptica" reprezintă o facilitate a tehnologiei abstracției, prin care percepției normale i se adaugă diferite niveluri senzoriale. Arme construite de Conjoineri pe baza unor planuri din viitor accesate cu ajutorul Exordiumului. Ele au rază interplanetară, posedă o inteligență de nivel gama și sunt capabile să facă propriile alegeri în ceea ce privește ținta și momentul detonării. Dimensiunile lor variază, dar au în general 60-70 m lungime culoarea bronzului. Armă extraterestră construită cu ajutorul tehnologiei obținute de la baza de date
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
de pe Aurora". Are un puternic simț al datoriei și loialității și se comportă protector față de familia sa și statutul său. Soția lui, Jezebel Baley, preferă apelativul Jessie. Fiul lor, Bentley, devine un conducător în al doilea val de explorare spațială interplanetară. Baley, precum majoritatea oamenilor secolului său care s-au născut pe Pământ, este extrem de agorafobic. În "Caverne de oțel" ni se dezvăluie că majoritatea pământenilor din vremea lui Baley își petrec toată viața în orașe imense acoperite de domuri („cavernele
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
a fost de a iniția o autoritate centralizată ONU de studiere a OZN-urilor. În 1973, la Simpozionul anual MUFON care a avut loc în Akron, Ohio, Hynek a început să-și exprime îndoielile sale în ceea ce privește ipoteza extraterestră (denumită anterior "interplanetară" sau "intergalactică"). Punctul său principal de vedere a dus la denumirea discursului: "The Embarrassment of the Riches" (aproximativ "Strâmtorarea bogățiilor.") El a fost conștient de faptul că numărul OZN-urilor a fost mult mai mare decât cel din statisticile proiectului
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
în 1913 un proiect care prezenta ecuația rachetei și calcula energia necesară pentru a ajunge pe Lună și pe planetele apropiate. În acest studiu, el a propus utilizarea energiei atomice, folosind 400 kg de radiu pentru a propulsa un vehicul interplanetar. Activitatea sa a culminat cu lucrarea "L'Astronautique", publicată în 1930. O versiune ulterioară publicată în 1934 conținea detalii cu privire la călătoria interplanetară și la aplicațiile energiei nucleare. Pe 8 iunie 1927, Robert a organizat un simpozion pentru Societatea Astronautică Franceză
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
acest studiu, el a propus utilizarea energiei atomice, folosind 400 kg de radiu pentru a propulsa un vehicul interplanetar. Activitatea sa a culminat cu lucrarea "L'Astronautique", publicată în 1930. O versiune ulterioară publicată în 1934 conținea detalii cu privire la călătoria interplanetară și la aplicațiile energiei nucleare. Pe 8 iunie 1927, Robert a organizat un simpozion pentru Societatea Astronautică Franceză intitulat "L'exploration par fusées de la très haute atmosphère et la possibilité des voyages interplanétaires", cu privire la explorarea spațiului cosmic, folosind rachete de
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un subiect fantezist sau ironic, ci analizează un număr impresionant de probleme de natură științifică ale zborului interplanetar precum calculul timpului necesar pentru a parcurge distanța de la Pământ până la Lună, depășirea dificultăților provocate de altitudine și de temperaturile scăzute, problema aprovizionării cu aer și cu alimente pe parcursul zborului, găsirea unei viteze de deplasare care să permită ieșirea de pe
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
primul care a lansat o rachetă cu carburant lichid în Europa), Max Valier și Willi Ley. Ideea înființării societății a fost publicarea la Berlin în anul 1923, a cărții lui Hermann Oberth "Die Rakete zu den Planetenräumen" ("Racheta, cheia spațiilor interplanetare"). Asociația a fost desființată din ordin militar în anul 1933. VfR era o organizație civilă de amatori ai cărei membrii erau inventatori, ingineri, pasionați de domeniul rachetelor și zboruri spațiale. Societatea a înființat primul rachetodrom, numit “Raketenflugplatz”, lângă Berlin, în
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
Cartea prezintă sosirea pământenilor pe Marte și primele etape ale colonizării planetei roșii. Romanul a fost recompensat cu premiul Nebula în anul 1993. În anul 2026 începe prima călătorie de colonizare a planetei Marte, la bordul celei mai mari nave interplanetare construite vreodată, "Ares". Dintre cei o sută de coloniști, majoritatea sunt americani și ruși, reprezentanți ai celor două națiuni care și-au unit eforturile pentru această întreprindere. Primii O Sută ajung pe Marte și pun bazele primei așezări, care va
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
catarg de radio gonflabil. Ideile ulterioare au inclus stabilirea unui dom permanent mai mare; un purificator de aer pe bază de alge; un reactor nuclear pentru furnizarea de energie; și catapulte electromagnetice pentru a lansa marfă și combustibil pentru navele interplanetare în spațiu. În 1959, John S. Rinehart a sugerat că cea mai sigură metodă de proiectare ar fi o structură care ar putea „pluti într-un ocean staționar de praf”, la acel moment exista o teorie conform căreia la suprafața
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
sondă spațială lansată la 17 februarie 1996 de către agenția spațială americană, NASA, în scopul studierii asteroidului 433 Eros, unul dintre cei mai mari asteroizi din apropierea Pământului. a fost prima misiune a programului Discovery al NASA care este format din misiuni interplanetare cu costuri și durate de dezvoltare limitate. Această sondă de 800 kg, dintre care 56 de kilograme de instrumente științifice, avea ca obiectiv determinarea principalelor caracteristici ale asteroidului între care masa și distribuția sa internă, compoziția mineralogică, câmpul magnetic și
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
El orbitează în jurul Soarelui cu o periodicitate de circa un an. Asteroidul 433 Eros a fost reținut drept țintă a cercetărilor deoarece este aproape de Pământ și are talie mare. NEAR Shoemaker este prima sondă a programului Discovery care reunește misiuni interplanetare de mică anvergură și, prin urmare, având costuri sub de dolari, iar durata de dezvoltare este de sub 3 ani. Applied Physics Laboratory al Universității Johns-Hopkins, care are o mare experiență în construirea navelor spațiale, a fost reținut pentru construirea NEAR
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
energia din el. Reich a susținut că a tras în mai multe astfel de OZN-uri pe care le-ar fi doborât. Înarmați cu două „cloudbustere”, cei doi au dus o luptă pe care Reich a numit-o o "luptă interplanetară la scară largă" în Arizona, unde a închiriat o casă ca pe o stație de bază. În cartea sa "Contact cu spațiul cosmic" ("Contact with Space", 1956), el a scris despre posibilitatea ca propriul său tată să fi fost în
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
de scriere nedescifrabile în comunicarea umană, cum ar fi Linear A, descoperite de arheologi. O mare parte a efortului de cercetare este îndreptat către modul de a depăși probleme similare de descifrare care apar în mai multe scenarii de comunicare interplanetară. În data de 13 februarie 2015, la o reuniune anuală a Asociației Americane pentru Progresul Științei, oamenii de știință (incluzând pe David Grinspoon, Seth Shostak, și David Brin), au discutat despre SETI activ și dacă transmiterea unui mesaj către posibili
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
a crezut în 1899 a fi comunicațiile radio extraterestre care vin de pe Venus sau Marte. Totuși, aceste "semnale" s-au dovedit a fi radiație terestră. În jurul anilor 1900, a fost creat Premiul Guzman; primei persoane care ar stabili o comunicare interplanetară i s-ar acorda 100.000 de franci cu o singură prevedere: Marte să fie exclusă, deoarece doamna Guzman a crezut comunicarea cu Marte a fi prea ușoară pentru a merita un premiu Când canalele marțiene s-au dovedit iluzorii
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
Universitatea „Dunărea de Jos" din Galați Misterele vocii Mănânci sănătos, esti activ....... Ai succes! Microorganismele, amici sau inamici? Marketing-ul digital, văzut prin prima sistemului learning-by-doing Experimentați magia chimiei din jurul nostru. De la Pământ la stele, despre mediul terestru și cel interplanetar Călătorie în lumea acvatică Științele exacte, aliații produselor alimentare Magia aromelor și culorilor Demonstrații educative și distractive cu roboți construiți cu kitul Lego Mindstorms Activități realizate de Inspectoratul Județean de Poliție Galați Câinele, partener de încredere al polițistului Știință, fler
NOAPTEA CERCETĂTORILOR 2015. Vezi programul evenimentelor by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/105020_a_106312]
-
sovietic a schimbat subiectul în mod politicos”. Colin Powell, viceconsilier pentru securitate națională la acea vreme, a fost îngrozit când Reagan a repetat povestea în cadrul unei întâlniri cu liceeni din Maryland. Powell a verificat discursurile președintelui și a șters „referirile interplanetare” până când acesta a părăsit biroul. Se amintește că ori de câte ori Reagan aducea în discuție amenințarea unei invazii extraterestre, Powell își dădea ochii peste cap și spunea staff-ului: „Iarăși vin micii omuleți verzi!”. Autorul cărții menționate mai adaugă: „Comentariile lui Reagan
O alternativă… cosmică by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296400_a_297729]