308 matches
-
decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate de consumul obsesiv decât pe cele care-și au originea în viața afectivă, intimă, profesională. Frustrările legate de consum sunt limitate, cele relative la existența subiectivă și intersubiectivă se agravează, neîmplinirile cel mai frecvent exprimate referindu-se la comunicare, iubire, realizare profesională, recunoaștere, respect, stimă de sine. În vremurile hipermoderne, Penia se caracterizează nu atât prin setea inalterabilă de obiecte, cât prin dificultatea de a fi, nu atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sociale, reculul sentimentelor de apartenență la o comunitate, sporirea incertitudinii, fragilizarea vieții profesionale și afective, slăbirea legăturilor familiale. Toți acești factori au accentuat, în cursul fazei III, sentimentul de izolare a ființelor, insecuritatea interioară, experiențele eșecului personal, crizele subiective și intersubiective. Într-un cuvânt, dificultatea de a trăi. O semnalează, mai ales, înmulțirea cazurilor de sinucidere, creșterea toxicomaniei, a consumului de substanțe psihotrope și a tulburărilor psihiatrice. Dar și pasiunea exagerată a francezilor pentru animalele de „companie”41, cluburile de celibatari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
imperativ sexual: în plus, acesta nu trebuie asimilat pur și simplu cu un narcisism operatoriu închis simțului celuilalt. În fapt, imaginarul excelenței tehniciste și imaginarul relațional merg mână în mână: triumfă nu sexualitatea monadică, ci un model fondat pe dimensiunea intersubiectivă, care integrează alteritatea dorinței celuilalt. În cadrul vieții sexuale, individualismul contemporan nu coincide cu preceptul „fiecare pentru sine”, ci, dimpotrivă, cu un ideal al schimbului de plăceri, de ascultare a dorinței celuilalt, de atenție la ritmurile și la preferințele sale. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Paris, 1979. 2. Jean Baudrillard, op. cit., p. 107. 3. Ernest Dichter, Handbook of Consumer Motivations, McGraw-Hill, New York, 1964. 4. Vance Packard, Les obsédés du standing, Calmann-Lévy, Paris, 1960. 5. Este momentul în care consumul se despovărează de dimensiunea sa antagonistă intersubiectivă, când, în Statele Unite mai ales, se înmulțesc procesele intentate de consumatorii care, nemulțumiți și considerându-se victime, depun plângeri denunțând vicii de fabricație pentru a obține importante compensații financiare. În fiecare an, în Statele Unite sunt depuse circa două milioane de plângeri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
e o facultate a inteligenței structurale, cu folosirea rațională a inteligenței, ce reprezintă utilizarea raționamentului pentru a cunoaște, a Înțelege, a se Înțelege, a construi - un proiect al inteligenței executive. Faptul că apăr uzul rațional al inteligenței, căutarea unor certitudini intersubiective, care pot fi Împărtășite, are un fundament practic. Nu mă seduce strălucirea adevărului pentru că și ficțiunea ar putea să fie la fel de strălucitoare. Așa cum zice Lorca, nu e adevărat că Un cer mare, fără oameni Urcă păsări În balonul său. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
era nevoie de o motivație puternică pentru ca un copil să abandoneze redutele sale intime și să pornească În cucerirea realității. Ce l-a determinat să o facă? Ceea ce Îl determină pe copil să treacă de la o certitudine personală la una intersubiectivă nu poate fi logica, pentru că logica infantilă e mult prea slabă pentru ca incoerențele să-l Îngrijoreze. Impulsul pleacă din nevoia de a intra În legătură cu ceilalți. Dorința de a trăi Împreună cu alte persoane Îl conduce pe copil către un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
stârni reverberații, peritexte în chip de comentarii, glosă, critici, contestări etc. Va fi, cu alte cuvinte, multiplicat prin alte minți și voci, prin infinite prefaceri în timp și spațiu, prin punerea în contact a miilor de oameni, prin nebănuite schimburi intersubiective. Cyberspațiul ființează asemenea unui hiperdocument în transformare constantă, care materializează contextul comun al comunicării, pretext și fundament al viitoarelor continuări. Hipertextul vine cu o trăsătură cu totul inedită a faptului de cultură: adâncimea, dimensiunea a treia. În situația unui hipertext
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fler. De multe ori, se pierde pentru totdeauna, iremediabil, odată cu purtătorul ei. Cunoașterea explicită se referă, dimpotrivă, la ceea ce „toată lumea știe”, la cunoștințe larg acceptate, îmbrățișate, comunicate. Sunt acele informații validate de toți, accesibile tuturor, devenite numitorul comun al înțelegerii intersubiective. Acest gen de cunoaștere suportă o transpoziție în registre generale, comprehensibile de toți. Poate fi codificată și stocată în multe ipostaze sau suporturi. Cunoașterea explicită a unui individ se traduce direct în actele sale, în deprinderi și performanțe vizibile. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
țintește cu obstinație și altceva, care îl depășește. Această nevoie de raportare la un „dincolo” astâmpără o sete imediată și creează iluzia îmbogățirii și adiționării. Pasiunea excesivă pentru internet trădează dislocări interioare. Interactivitatea om-mașină nu este un dialog efectiv, natural, intersubiectiv. Oricât de performant ar fi programul, acesta nu va genera obiecte sau fenomene reale, ci substitute ale acestora. „Subiectivitatea” calculatorului este una contrafăcută, rece, abstractă, esențializată, montată, predeterminată tot de om. A înlocui raporturile naturale cu cele artificiale conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
moderne. Punerea în acord, dezbaterea, întâlnirea directă sau mediată, sincronă sau amânată sunt utile în construirea împreună a cunoașterii și obiectivarea ei. Departe de a separa și de a ghetoiza, universul informatic creează noi oportunități de apropiere și de acroșaj intersubiectiv. Spațiul virtual potențează principiul împărtășirii în comun a unor informații sau competențe pentru a reuși în derularea unui proiect comun. Chiar dacă din punct de vedere fizic, spațial, învățarea on-line presupune separarea cursanților, din punct de vedere al schimburilor cognitive (și
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
naturale, în care substanță se cristalizează potrivit unei forme), ajungându-se, în final, la disciplinele umaniste (corespunzătoare obiectelor culturale, în care formă internă, de conștiință, își caută o substanță convenabilă pentru a se "întrupa" și, prin urmare, pentru a deveni intersubiectiva). Schemă lui Hașdeu permite o "citire" pe direcții contrare, în funcție de criteriul avut în vedere: fie generalitatea, fie "complicațiunea". Realizând-o, Hașdeu nu a ținut cont de clasificarea obiectelor făcută de Aristotel (în Fizică, ÎI, 2, 194a-b) în obiecte formale/matematice
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
mine ca un tren în gară” - sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rândul lor, cărțile următoare abundă în astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac permeabile limitele, asigurând comunicarea intersubiectivă, întrepătrunderea obiectelor. În Colomba, subiectul locutor pare situat mereu la o răspântie de drumuri, în centrul unei simbolice roze a vânturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi câmpuri de secară”, „zboruri întretăiate în cremene cum lănci”, „spre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
internaționali este eminamente un spațiu social. Sistemul internațional este o creație socială în ansamblul său, la fel cum componentele sale definitorii - mai exact, procesele, actorii și structurile internaționale - sunt produse sociale. Potrivit adepților constructivismului, lumea socială se constituie din înțelesuri intersubiective (sensul pe care membrii unei comunități îl atribuie unui lucru), cunoaștere subiectivă (cunoașterea deținută de fiecare actor) și obiecte materiale, a căror existență fizică este incontestabilă. Una dintre premisele esențiale ale constructivismului este că factorii materiali prezenți în relațiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atunci când sunt analizate perioade îndelungate de timp. State multă vreme inamice tradiționale sunt acum partenere tradiționale autentice, precum Germania și Franța. Dacă în acest caz a fost nevoie de o jumătate de secol pentru „reconstruirea” identităților și recunoașterea lor reciprocă, intersubiectivă - în limbaj constructivist -, în alte situații, reconfigurarea de sensuri, de „etichete” de identificare pe plan internațional se produce mult mai repede: după revoluțiile din 1989 a fost nevoie de mai puțin de un an pentru ca NATO și statele Europei Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
set de interese, ci își construiesc și reconstruiesc interesele și, prin ele, identitatea în procesul de definire a situațiilor în care se află. În limbajul constructiviștilor, înțelesul și existența „reală” a lumii internaționale rezultă din atribuirea, confirmarea, reconfirmarea și contestarea intersubiectivă a identităților și sensurilor de către agenți, acționând în cadrul structurilor. De pildă, un stat este o Mare Putere la nivel global în măsura în care se percepe pe sine ca Mare Putere, își definește interesele și își planifică acțiunile în consecință, iar celelalte state
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
recunoscută în interacțiunile cu ceilalți actori internaționali. O altă fațetă a aceluiași principiu al interacțiunilor ca producătoare de sens subliniază că nici un comportament, nici un actor și nici o structură din spațiul social nu are înțeles altfel decât într-un context social intersubiectiv (între mai mulți agenți). Aceeași conduită poate avea un înțeles complet diferit în contexte sociale diferite. Aceeași acțiune internațională a unui actor poate avea o semnificație diferită în contexte internaționale distincte și poate duce, în baza acestor semnificații, la consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
principii neoliberale va determina o definire diferită a interesului național. În procesele de atribuire a identităților și definire a intereselor, actorii internaționali sunt ghidați de anumite reguli. În sens larg, ele sunt depozitarele succinte ale așteptărilor unei colectivități date (comunități intersubiective) referitoare la identitatea, rolul și conduita agenților și structurilor. Una dintre cele mai importante implicații ale acestor teze este cea dezvăluită de Wendt în legătură cu anarhia și principiul autoajutorării (self-help). Anarhia ca structură și politica de putere, bazată pe autoajutorare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
preocupări este constituită de autorii care își concentrează atenția asupra modalităților în care limbajul și discursurile academice despre relațiile internaționale contribuie la „construirea” realității internaționale. Autorii constructiviști, precum Kratochwill, subliniază că actele de vorbire sunt mijloace de construire a înțelesurilor intersubiective. La fel de important, ele au și o dimensiune „ilocuționară”, cuvintele având consecințe practice directe în anumite cazuri. Anunțarea descoperirii unor noi resurse de petrol, de exemplu, va duce imediat la consecințe directe pe piața bursieră internațională și la anumite acțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
construirea ei ca un „adevăr” acceptat, deci validat de o anumită comunitate, mai restrânsă sau mai largă. Relațiile internaționale sunt așadar o practică socială, alcătuită din fapte sociale, constituite și comunicate, deci existând, prin limbaj, norme, valori, și acceptarea lor intersubiectivă, între părțile participante. Abordarea istorică a internaționalului are și aici rostul ei - generează cunoașterea modului în care s-a construit social, de la o epocă la alta, realitatea internațională, înțelesurile ei și, subsecvent, a evoluat discursul despre ea. Feminismul constructivist nu
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lui, ansa ca metaforă nu mi se pare deplasat: Kuhn susține că o paradigmă impune un anumit model comportamental intelectual pe care membrii ei al interiorizează pana cand el pare firesc și adevărat an sens transcendent, cu toate că reflectă acordul lor intersubiectiv, nu un adevăr supraindividual. Trecerea de la o paradigmă la una nouă, ca atare, e foarte dificilă, tocmai pentru că susținătorii celei vechi au o anumita fervoare an numele acestui "adevăr" an care cred orbește. Dar nu numai că nu e o
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
dețin sfârșitul firelor narative ce urmează a fi explorate în timp și spațiu. Fapt e că patrula de noapte a celor patru mai sus amintiți, aflați în urmărirea unei berline negre într-un București labirintic, nu este doar un discurs intersubiectiv al propriilor fantasme, ci și o metaforă a investigației nesfârșite la care se înhamă autorul. Ajutat, ce-i drept, de personaje-naratori și documentariști care recuperează viața altor personaje, într-un joc al simetriilor seducătoare, cu ironie scripturală încorporată. Deși simulează
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne pot feri de febrele metodologice datate deja. Alte chestiuni esențiale pentru Ricoeur sunt fundamentarea etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice, cum ar fi terapia atașamentului ( după Karl Heinz Brisch), care leagă gândirea psihanalitică de teoria
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
al credințelor participanților reprezentînd creștinismul, iudaismul și religia musulmană li s-ar cere să decidă ce ar alege în al doilea rînd dintre Noul Testament, Vechiul Testament și Coran, această a doua alegere ar putea apoi facilita, crede Cornea, "un acord stabil, intersubiectiv sau universalizabil, care să nu depindă deci de preferințele (") arbitrului" (66). Consecvent cu sine însuși cel din Turnirul khazar, autorul propune ca în locul disjuncției realist-utopic - care reprezintă în termenii lui o distincție de primă opțiune - să găsim o a doua
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne pot feri de febrele metodologice datate deja. Alte chestiuni esențiale pentru Ricoeur sunt fundamentarea etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]