272 matches
-
subordoneze coerenței de ansamblu. La nivelul cunoașterii comune operează deci reflexivitatea, ceea ce ar reprezenta corespondentul empiric cotidian al raționalității științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai cea rezultată din desfășurarea supozițiilor, a codurilor și reflexivității. Realul este construit mereu de actorii sociali în procesul interacțiunii la nivel simbolic. Viața de familie apare astfel nu ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Cox pe această temă trece dincolo de preocuparea clasică a stângii de a diminua inegalitățile de ordin material. El afirmă că "o ordine post-hegemonică ar fi una în care diferitele tradiții civilizaționale ar putea să coexiste, fiecare având la bază o intersubiectivitate diferită care definește un set distinct de valori și o cale distinctă către dezvoltare". "Recunoașterea și înțelegerea reciprocă" sunt considerate drept fundamentele necesare ale unei ordini sociale drepte în care diversele identități culturale își au locul binemeritat (Cox 1992b, 1993
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de realism, teoria critică internațională adoptă o abordare mai hermeneutică, care înțelege structurile sociale ca având o existență intersubiectivă. "Structurile sunt construite social" mai precis, spune Cox (1992a: 138), "acestea devin o parte a lumii obiective în virtutea existenței lor în intersubiectivitatea grupurilor relevante de oameni". Acceptarea unui rol activ al minților umane în constituirea lumii sociale nu duce neapărat la negarea realității materiale, ci îi oferă pur și simplu un statut ontologic diferit. Deși structurile, ca produse intersubiective, nu au o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acceptarea, l’acquiescement, În termenii resemnării, ai trădării, ai neîmplinirii? De ce, adică, un tînăr broker plin de bani și cu mașină sport n-ar putea fi cu adevărat fericit, de ce adică televiziunea n-ar fi uneori pretext al unei adevărate intersubiectivități, de ce mărcile de produse n-ar Înveseli fațadele altfel triste ale clădirilor? GÎndirea franceză nu poate găsi o limbă nouă pentru a-și traduce prezentul - și suferă pentru că prezentul cultural global reține foarte puțin din propriul bagaj cultural francez: i-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fi explicitată după un sistem IPS. Aici și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de toate lucrările informaticienilor și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după lărgirea ipotezei la alte "facultăți" sau funcții ale creierului (emoții, credințe, intersubiectivitate) -, întoarcerea la prima ipoteză. Orice cunoaștere este "computațională" ni se spune, printr-un joc de afirmații repetate. c) În sfîrșit, totalitarismul Lărgirea teoretică a lucrurilor care gîndesc este o condiție pentru a gîndi ordinatorul în ipostaza "gîndind". Pusă astfel, problema
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pot identifica următoarele forme de centrare a umanității: credința pe Divinitate, modernitatea pe subiect (recurgând însă la diferite "puncte de sprijin": conștiință, rațiune, ego, inconștient, transcendental ș.a.) iar postmodernitatea este în căutarea unui alt centru ce pare a coincide cu intersubiectivitatea (poate o centrare pe noi în loc de eu). Caracteristica esențială a acestor abordări o constituie centrarea discursului pe o formă sau alta de umanism (chiar dacă în cazul credinței esențială este Divinitatea tot omul este centrul; unul camuflat, aș spune); ceea ce sugerează
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
formele de definire a umanului și de ierarhiile pe care aceste definiri le instituie în lumea viului. * În societatea contemporană suferința începe să fie o valoare ce intervine în structura axiologică. Este unul din semnele mentalității creștine ce dă formă intersubiectivității contemporane. * Renunțarea la Divinitate a urmat un traseu progresiv: mai întâi Dumnezeu a fost făcut responsabil de regulile moralei apoi s-a renunțat la El în favoare moralității laice. Mișcarea a început încă de la tablele lui Moise. Orice dezbatere pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-te astfel din statutul de umbre. Să învățăm acceptarea oamenilor cu care avem și divergențe, smulgându-ne astfel din atracția pentru moralismul facil. * Pretenția unui jurnal de idei este de a proiecta un sine obiectiv, mijlocitor al unei ocazii pentru intersubiectivitate. Gestul de a dedica o carte ascunde încercarea de a-ți evidenția punctele de mediere cu societatea, forma pe care comunitatea o ia pentru tine. Societatea are în bună măsură chipul prietenilor și ceva din al dușmanilor. * O situație foarte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu sine și cu ceilalți. * Contemporaneitatea este caracterizată de posibilități crescute de de-subiectivizare, oamenii fiind mai dispuși să schimbe, sub presiunea societății sau a științelor, chiar ceea ce pare mai personal. Semn că tăria subiectului a scăzut, alunecând mult către intersubiectivitate. Știința, în acest caz, tinde să ofere modele pretins obiective pentru tipuri de subiectivități. * Orice carte e o punere a noastră într-un anume context ideatic. * De analizat funcția normalității în viața publică și privată. Aparentul ei chip neutru, impersonal
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
epoci, modurile de-a fi specifice altor timpuri, fiind solidari cu mentalitatea căreia îi cădem pradă. În felul acesta, eul ce se zbuciumă pentru a-și afirma propriile valori prin opoziție la valorile altor epoci are în bună măsură izul intersubiectivității specifice timpului propriu. Cu tristețe trebuie să recunosc că nu am să le spun mai nimic celor mai tineri decât mine (că nu pot constitui un exemplu pentru ei o știam mai demult). Fie deoarece ceea ce știu ei deja depășește
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu atenție, spre exemplu de fizică, constatăm că materia nu are consistență, cea mai mare parte a ei fiind golul. În această situație tot universul material tinde să dea seama de un anumit mod de-a experimenta ființa. * Realitatea este intersubiectivitate. Nu suntem îndreptățiți să vorbim de o realitate personală. Realitate dă seama de încercarea identificării unui loc comun, deschis în special prin ceea ce am denumit transcendentalul corp. Corpul generează posibilitatea unei înțelegeri, domeniul comun al experienței, cel din urmă fiind
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fiind intermediat de calitățile corpului. Putem vorbi de generalul creat de identitatea spectrului percepției pentru fiecare organ de simț și de posibilitățile asemănătoare de combinare a senzațiilor și experiențelor generate de structura creierului care este asemănătoare pentru toți oamenii. Deci, intersubiectivitatea își capătă conturul în domeniul comun al experienței. * Filosofia minții pune o mare problemă religiei în momentul în care își apleacă instrumentele de cercetare asupra credinței religioase dorind să-i analizeze modul de-a fi. Trimit în acest sens la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
conține in nuce ideea istoricității formulată în filosofia și istoria științei, ca și cea a intertextualității (în sensul cel mai larg al cuvîntului). Pe baza indisociabilității realitate-gîndire-limbaj, Peirce propune înlocuirea teoriei corespondenței cu o teorie consensuală a adevărului din perspectiva intersubiectivității. "Realul este acel ceva la care ajung mai devreme sau mai tîrziu informația și raționamentul și care în consecință este independent de extravaganțele lui eu și tu. Adevărata origine a realității arată că această concepție implică în mod esențial noțiunea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
democrației" nu poate fi realizată decît prin restructurarea relațiilor intersubiective, a instituțiilor și organizațiilor (inclusiv mass-media), a sistemului social în ansamblu. În trecerea de la societatea totalitară a monologului, a partidului unic și "vocii" unice la cea democratică a dialogului, convivialității, intersubiectivității, reperele socio-semiotice și mediatice (în corelația legitimă semiotică/mass-media ca "fapte sociale totale") vor fi actorul enunțător și cel receptor, ca principali operatori în contextul pragmatic al tranziției ("ciclonul tranziției" la Zbigniew Brzezinski, laborator mediatic al tranziției la Peter Gross
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cale atunci când este vizibil că ea nu duce nicăieri, să nu condiționăm consistența tuturor consecințelor în mod univoc de efectul raționalității economice. Sau să nu transformăm Economia dintr-un mijloc al existenței (mai întâi al subzistenței) într-un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a se fixa în extremitatea parcimoniei numită abuzul de ceteris paribus (pe care matematica prestigiditează cunoașterea ca reducere la absurd!) legitimează externalitățile drept opțiuni
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
trece de la piața care exclude, la piața care compensează, de la piața aumană la piața incluzivă naturii umane. Știința economică, în era globalizării, face saltul de la iluzia de știință fizică a obiectelor ce compun condiția umană, la certitudinea de știință a intersubiectivității care testează raționalitatea motivației ca parte și resort ale naturii umane. Teoria pieței concurențiale, ca reper de consistență a Economiei, are o problemă insolubilă în a se asigura de validitatea, cel puțin, a efectului generic cu care s-a demarcat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ideologiile de tip neoconservator, între altele, o funcție de autoritate inflexibilă și unanimă care legitimează la modul absolut soluțiile interesate. Simplificarea procedurilor de acceptanță a strategiilor centrate pe câștigul nelimitat presupune o înaltă instanță din care să se reverse credibilitatea. Eliminarea intersubiectivității tranzacțiilor constituie un vis al triumfului creării de avuție. Așa s-a ajuns la ceva care s-a vândut ca o concesie făcută de fundamentalismul pieței, și anume la legea obiectuală a autoreglementării pieței. Limitele intersubiectivismului erau din nou trasate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
procese eminamente materiale și complet deterministe. Ele nu ar trebui să aibă legătură cu voința tranzacțională, cu înclinația pentru schimb și nici chiar cu diviziunea muncii. Pe aceste aliniamente mecaniciste este evident că ajungem la credința în infailibilitatea mecanicii pieței. Intersubiectivitatea ar fi total exclusă (ceea ce încă se întâmplă) din modelul explicativ al proceselor specifice pieței. Partea cea mai dubioasă a acestei viziuni este că piața se autoorganizează și este ea însăși producătoare de ordine economică. Și, așa cum vom vedea în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru opțiunile umane. Or, libertatea pieței este în viziunea fundamentaliștilor o formulă de limitare a libertății de acțiune a omului, adică supunerea voinței acestuia forței oarbe, anularea liberului arbitru, oricum nerecunoașterea discernământului uman în proiecția șanselor de câștig în complexul intersubiectivității. Din perspectiva logică este absurd să se investească un instrument, un mecanism cu capacitatea umană de a face. Acel instrument „face” un lucru dacă este programat pentru aceasta, dacă este încărcat cu softul adecvat, dacă este verificat că respectă algoritmul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
concretizează relativ la context și au sens doar în acel context. Economia stăruie doar asupra faptelor contextuale și nu asupra faptelor în general pentru că substanța faptelor economice este de natură procesuală complexă (și cu conținutul complexității de natură matematică) conferite de intersubiectivitate. Originarea inefabilă a faptelor Economiei explică incertitudinea recurenței acestora, ele sunt consecința unor acte cu intenție (ce au tendința linearității cauzale), dar și consecințe care nu sunt o reflectare a actelor intenționate (Popper, 1998a), se constituie ca incertitudini, uneori (poate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
umane, adică bunul-simț, laboratorul unde se întâmplă excluderea exceselor de rațional și irațional, unde se moderează consecințele intenționate și neintenționate, adică exact unde și cum se produc faptele economice. Rezultatul vizat de Economie are relevanță ca algoritmizare a discernământului specific intersubiectivității și nu al logicii lineare a faptelor fizice. Astfel, explicația nu evadează din reperele situației concrete, ale logicii situaționale cu scopul de a limita consecințele, de natură psihică, neintenționate, de a substanțializa așteptările raționale de o manieră optimă, oferind suportul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
operează în logica Economiei înainte de toate ca regulatorul naturii umane în calitatea ei de mediu de cristalizare (de configurare) a condiției umane. Discernământul structurează, la rândul lui, propensiunea omului de a se situa între căile minimale ale supraviețuirii și infailibilitatea intersubiectivității (știindu-se că omul este o ființă socială). Pentru Economie a explica este funcția de a da expresie bunului-simț, pe care am putea să o considerăm ca prima limită operațională în acțiunea economică. Cea de-a doua limită constă în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
contexte nerecursive, irepetabile. Aserțiunile în Economie sunt deferite de cele din fizică pentru că în Economie nu vorbim despre identitate substanțială, ci de probabilitate de instanțiere a faptelor ca suport al adevărului. Cheia decelării obiectului specific al Economiei este ascunsă în intersubiectivitatea contextelor (în structurarea lor intersubiectivă), și nu în instanțierea intrărilor și ieșirilor. Ca să aplici reguli raționale de ordin matematic, ca optimizarea, nu se obțin prea multe cunoștințe relevante (decât de natură mecanică, deterministă), optimizând intrările sau ieșirile. Optimizarea, dacă ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
structura și structurarea relațiilor sociale, ajutată de sociologie, și nici de impulsul și consecința intențiilor, ca și a altor procese subtile, ajutată de psihologie. Dar, și acest aspect este definitoriu, nu absolutizează relevanța structurii și structurării ca desubiectivare a proceselor intersubiectivității și nici nu rămâne la stadiul relativizării și relativismului operatorilor gândirii emoționale. Conceptualizarea Economiei are sensul de raționalizare a consecințelor neintenționate care exced Rațiunii și de antropizare a obiectivizării ca proces cognitiv centrat pe certitudini în contexte sociale și societale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economiei dorită de fizicieni s-ar ajunge la automatismul prezicerii a ceea ce se știe că urmează să se întâmple în manieră deterministă (la fel ca și datarea precisă de-a lungul anului a orelor când răsare și apune soarele) a intersubiectivității care subîntinde contextele sociale, pe orice latitudine și longitudine a adevărului care se autoconfirmă. Ar fi și prea mult și prea degeaba această realizare dacă nu ar fi periculoasă prin reducerea la absurd (sau inducerea absurdului ca stare normală) pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]