272 matches
-
la un moment dat, de clasare a lor după semnificații post-factum eventual. Prezentarea sistemică a trăsăturilor realității istorice nu conferă funcția de sistem acelei realități. Comuna primitivă nu a fost un sistem care să se manifeste ca atare în afara conștienței intersubiectivității globale, inexistente pentru lumea acelei perioade. Nici Renașterea, ca fenomen cultural, nu s-a manifestat ca un sistem de care să fi fost dependenți, la modul conștient acceptat de oameni, măcar cei care din întâmplare locuiau în Florența. În dicționarele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în care sistemul ordonează scrierea eroul este omul ca expresie unitară a condiției umane de a fi parte armonică (nu răzvrătită) a realului și a naturii umane însăși, ca distincție rațională și emoțională în ontologic; ca fenomen autoreflexiv și ca intersubiectivitate autoguvernabilă. Sistemul ca metaforă gnoseologică, nu doar epistemologică, este imaginea lumii despre ea însăși nu în sens material, al forței oarbe, mecanizate, ci ca autoproiecție în timp real a gesturilor, gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, idealurilor, acumulările materiale și spirituale, a regulilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
însă ca procese de emergență, discrete ca niveluri explicative, dar convergente în universul naturii umane, fie că au funcții de legitimare și verificare, fie de certitudine și adevăr. Problemele de existență constituie matricea în care se regăsesc drept elemente problemele intersubiectivității ca gestiune a puterilor de orice natură, inclusiv ca probleme științifice. Paradigma ceasornicului ordonează faptele pentru a explica și a crea artefacte prin care să fie credibilă. Piața ca mână invizibilă reglatoare este produsul explicit al nevoii de credibilizare a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de dezvoltare, ca și modele de integrare. Principiul care legitimează formula SME este de natură logică: sistemele reprezintă genul proxim, iar modelele, diferența specifică. Sistemele economice au consistență de întreg funcțional de tip randamental cu scop definit în repere de intersubiectivitate, pe când modelele definesc procedurile și instrumentele prin care funcțiile sistemului sunt realizabile. Cea mai frecventă confuzie pe care o întâlnim în analiza sistemelor de economie este între sistem și structură, deși mai sunt și altele, poate mai frecvente, cum este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și anume că legile care le guvernează au legătură cu manifestarea liberului arbitru, chiar dacă acesta ia și aspectul de convenție mai rezistentă în timp. SME nu sunt obiecte în afara gândiri și acțiunii umane, de fapt sunt obiecte ale interacțiunii și intersubiectivității, la un loc fizica cu științele antropice, în care regula critică o fac științele antropice și sociale. Intersubiectivitatea însuflețește SME, ca orice alt sistem tangent cu socialul, ele fiind realități parafizice. SME au, în consecință, valori de tip aleatoriu, se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de convenție mai rezistentă în timp. SME nu sunt obiecte în afara gândiri și acțiunii umane, de fapt sunt obiecte ale interacțiunii și intersubiectivității, la un loc fizica cu științele antropice, în care regula critică o fac științele antropice și sociale. Intersubiectivitatea însuflețește SME, ca orice alt sistem tangent cu socialul, ele fiind realități parafizice. SME au, în consecință, valori de tip aleatoriu, se confruntă cu probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de haos localizate în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
SME, ca orice alt sistem tangent cu socialul, ele fiind realități parafizice. SME au, în consecință, valori de tip aleatoriu, se confruntă cu probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de haos localizate în logica intersubiectivității. SME sunt esențial diferite de sistemele și modelele fizice pentru că orice legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de haos localizate în logica intersubiectivității. SME sunt esențial diferite de sistemele și modelele fizice pentru că orice legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși într-o formulă inefabilă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cunoaștere ca resursă preponderentă. Suma valorilor specifice identificate, inclusiv prin analize empirice, asigură referențialele pentru fixarea înțelesului, iar schimbarea setului de valori definitorii marchează delimitările dintre stările reale ale conceptelor. Schimbarea setului de valori, după proceduri ce țin de consistența intersubiectivității, de raționalitatea convențională a câmpului acțional uman, în dubla sa configurare teoretică și practică, oferă formula înțelegerii diferențialelor. Intrarea în postmodernitate, în pandant cu ieșire din prima modernitate, înseamnă internalizarea setului de valori definitorii care ne permit să înțelegem ceea ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitatea - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul dialogului lasă de altfel
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă de la cea mai fragedă vârstă? Relațiile cu majoritatea semenilor sunt plasate foarte adesea sub semnul ipocriziei, al invidiei, al geloziei, al trădării? Intersubiectivitatea sexuată pune mai multe probleme decât rezolvă? Normal, așa-i lumea, și încă pentru multă vreme de aici încolo... Unii așteaptă schimbarea ei și speră o revoluție, o răsturnare provocată de presiunile sociale sau de forțele politice. Alții se mulțumesc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne (a se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dacă între părțile implicate - popoare sau indivizi - n-a fost încheiat un contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai prin referire la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da la o parte pe inoportun - sau pe inoportună... Asta pentru că nu poți „contracta” cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel; ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. În dezordine, în haos, desigur, dar formele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Oamenii se detașează de natură și se îndreaptă din ce în ce mai mult către cultură. În acest tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu renunță. Odată cu nașterea muzicii, Lucrețiu semnalează deschiderea oamenilor spre tot felul de plăceri: o intersubiectivitate radioasă în relație directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu condiția să nu se transforme în "cămăși de forță", în spații concentraționare. Și Louis Dumont înțelege să studieze omul ca ființă socială. Subiectul ajunge la intersubieetivitate (Hegel, Sartre, Hussserl), nu poate trăi izolat. Dar societatea înseamnă mai mult decît intersubiectivitate. La polul opus, Max Weber devalorizează tradiția non-raționa-lă, cultivînd individualismul. Pentru a înțelege mai bine această dispută între individualism și holism, pentru a înțelege știința, cultura și civilizația modernă, ar trebui să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Sèméiôtiké-Recherches, pour une sémanalyse (Paris, Seuil [1969]), Kristeva revine asupra conceptului de intertextualitate, trasând elementele de filiație bahtiniană. Psihanalista împărtă șește viziunea conform căreia o pagină ascunde un mozaic de texte, absorbție și transformare a altui text. Locul noțiunii de intersubiectivitate este luat de intertextualitate. Mihail Bahtin nu pomenește de intertextualitate, însă termenul își are germenii în dialogismul cercetătorului rus: Poetica lui Dostoievski (Moscova [1963]), mai târziu, Estetica și teoria romanului (Moscova [1975]). În accepțiunea lui, romanul dispune, structural, de predispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ceea ce se Întâmplă În jurul meu. Aceasta pentru că „Responsabilitatea se Înscrie direct În sânul unei perspective intersubiective. Ea este, În chiar procesul instituirii sale, răspuns la Celălalt (s.n.Ă În același timp cu afirmarea de sine; și, cum subliniază Lévinas, această intersubiectivitate se găsește deja fixată Într-o sferă excedând pragul registrelor dialogic și reflexiv, găsindu-și rădăcinile În comunicarea infra - verbală, privirea de exemplu.” Remarca este esențială: responsabilitatea nu este rezultatul exclusiv al rațiunii; sentimentele, gesturile care le exprimă, sunt de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
punct de vedere, cu aprecierea după care „Ceea ce noi numim libertate este ireductibilitatea ordinii culturale la ordinea naturală.” Asumarea unui alt mod de a fi decât cel natural, prin cultură - prin care omul Își creează propria sa lume umană, lumea intersubiectivității și a valorilor - Înseamnă și dobândirea de către om, de grade, succesiv mai Înalte, de libertate. În acest fel, responsabilitatea este ceea ce-mi revine În mod exclusiv și ceea ce omenește, nu pot refuza. Libertatea și responsabilitatea morală se intrepătrund În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
locul ce-i este atribuit acestuia; c) relația care se creează pe baza celor două imagini între emițător și destinatar, construcție care, mutatis mutandis, răspunde principiului aristotelic al "adecvării" ("tò prépon"). Noțiunea are o filiație impresionantă, revendicată din ipostaze diverse: "intersubiectivitate" (Benveniste), "dialogism" (Bahtin), "intenție colectivă" (Searle), "intenționalitate reunită" (F. Jacques), "negociere" (Kerbrat-Orecchioni), ipostaze ce converg spre o definire contractuală a actului vorbirii, în general, care implică existența a doi subiecți în relație de intersubiectivitate, existența de convenții, de norme și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
filiație impresionantă, revendicată din ipostaze diverse: "intersubiectivitate" (Benveniste), "dialogism" (Bahtin), "intenție colectivă" (Searle), "intenționalitate reunită" (F. Jacques), "negociere" (Kerbrat-Orecchioni), ipostaze ce converg spre o definire contractuală a actului vorbirii, în general, care implică existența a doi subiecți în relație de intersubiectivitate, existența de convenții, de norme și acorduri ce reglează schimburile "langajiere", existența cunoașterilor comune ce permit să se stabilească o interînțelegere, totul într-o anumită situație de comunicare (cf. Dumistrăcel 2006: 35-36). Din această perspectivă, în cadrul SPD urmărite, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor doi filosofi privind "crizele lumii moderne"/"criza Europei spirituale" (dacă Guénon a prezentat din anul 1931 în scris ideile, Husserl le-a vorbit într-o conferință din anul 1935, iar forma scrisă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă coordonată a conceptului „ex pe rienței“: cea teologico politică. Odată cu aceasta, experiența devine o formă de acțiune, purtând mărcile intersubiectivității. Capitolul 2 TEOLOGIE POLITICĂ ȘI EXPERIENȚĂ Determinația epistemologică a experienței nu este suficientă pentru a înțelege sensul pe care conceptul îl are în scrierile lui Benjamin. O serie de enunțuri trimit, în plus, spre o dimensiune autentic istorică (echte historische
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui!. Pentru Ghiță, dimpotrivă, raportul de complicitate pe care nu-l respinge este conceput ca un raport inter pares. El vrea să fie luat în considerație în calitatea sa de persoană, de om pentru care e esențial un raport de intersubiectivitate eu-tu, înțeles ca dialog identitate-alteritate: Lică grăi cârciumarul nu crede că poți să mă ții de frică. Dacă ești om cuminte, caută să te pui la bună înțelegere cu mine. E important de observat, în acest sens, faptul că
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]