705 matches
-
dublu/ cu exilații și cu morții/ așa tînjeam de auster/ ca bufnița la zoo pe corn de rinocer,/ ca un cuțit scăpat în cer, în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii" (La treizeci și șapte de ani). Manipulînd sugestii intertextuale, mijlocește o compensatoare întîlnire între Vallejo și Bacovia, cel dintîi purtător al unui frison planetar, cel de-al doilea exponent al unui spleen vernacular: Nu voi muri la Paris într-o zi cu ploaie,/ nu voi vedea Parisul, am renunțat
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
aminteam nici o scenă sau replică din film, mi-a fost necesară propteaua unui trailer ca să rememorez cîte ceva. Nu voi afirma însă, precum criticii americani, că urmarea e mai slabă decît începutul. Oricum, primul Ice Age avea relativ puține bancuri intertextuale comparativ cu Shrek de exemplu. Așa că nu e de mirare că cei nouă scenariști inițiali au fost înlocuiți de alți doi. Acum serios, lungmetrajul - tind să cred - reflectă fidel studiile de piață. Toată lumea vroia să vadă mai mult veverița preistorică
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
te ști panteră și femeie”), alteori, cvasi-simbolist (prin corbii lui Bacovia și ai lui Tradem al nostru...: „Neîncetat, vai, corbii vor dreptate/ Făcând lumina una cu pământul!” - cf. Sonetul XIX) și cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
însele speranța că narațiunea mai poate duce undeva. Fapt cu atat mai deconcertant cu cat românul debutează sub auspicii bune: un punct de plecare excelent decupat (momentul-cheie al îmbolnăvirii lui Eminescu), urmat de o serie de scene savuroase prin ironia intertextuală. În special triunghiul amoros Caragiale-Veronica Micle-Eminescu, întors pe toate părțile în primele 200 de pagini, e refăcut cu sensibilitate și cu nerv stilistic. Idealista Veronica tânjește, de departe, la iubirea cam molateca a lui Eminescu, insă cocheta din ea o
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
așeze, să-i permit să-și aprindă o țigară și să stăm de vorbă ca doi amici. Să batem palma. Oh, muză! F.I.” Nu caracterul insistent convențional mă pune pe gânduri (în fond, Viețile paralele nu e departe, ca proiect intertextual, de Levantul lui Mircea Cărtărescu), sinceritatea, atâta câtă e și atâta câtă se face simțită. Căci Florina Ilis se arată conștientă de dificultatea de a construi verosimilul, de a se insinua credibil în mintea personajelor sale. Aceasta e ambiția ei
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
idiș are obiceiuri ciudate// și o carapace neagră/ strălucitoare" (pag. 15). Trei aluzii, mai mult decât evidente, la Kafka - și ce dacă? Fără "poantă" (pentru exemplu pozitiv, vezi Carol Ann Duffy, Mrs. Darwin), tot degeaba, căci acest tip de poezie, intertextuală, dar fără un mesaj propriu, rămâne un simplu exhibiționism cultural, la fel de futil și gol ca numele unei formații belgiene, K’s choice. Rămânând în zona defectelor, s-ar mai putea spune că, deși multe metafore "curg" bine în înlănțuiri, unele
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
e scena în care fostul amant devenit călugăr într-o mănăstire din Bucovina îi oferă o icoană pe care păcătoasa o ia cu mâna între degetele căreia fumegă nelipsita-i țigară. Povestirea lui Ion Ifrim are o densitate livrescă și intertextuală de netăgăduit. Puține sunt paginile în care să nu apară măcar un nume propriu. Comparațiile, epitetele personificatoare, metaforele și antonomazele inspirate se declanșează în lanț. Astfel, eroina principală cățelește „în stilul flegmatic al lui Marlon Brando câte două pachete de
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
configurată artistic încă de la-nceputuri: “se-ntinde-n frunză pata de rugină/ drumul spre casă-l facem doar pe jos/ ne-nvăluie în blânda lui lumină/ septembrie ca un poem frumos...” (Bolnav de poezie, 52). Uneori se înfiripă și mici edificii intertextuale, se angajează delicate dialoguri cu mari poeți, precum în acest apel la Lucian Blaga: “atâta tăcere / încât/ pe bolta/ înstelată/ se aud/ îngerii/ furându-și / unii altora/ câte un/ sărut” (Târziu în cuvinte, 98). (Cf. și Dor de Eminescu, ibidem
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
trebuie să uit de Paradisul pierdut... Nota specifică este dată de substanța scrierilor, de posibilitățile inepuizabile ale prozatoarei în exploatarea registrului simbolic, ideile, frazele fiind tăiate brusc (de multe ori), creând o altă realitate, abia perceptibilă pentru cititorul neavizat. Subtilitățile intertextuale dau savoarea și profunzimea întregului volum. Autoarea încearcă o „strategie semiotică”, mânuind cu rafinament narațiunea, întâmplările și raporturile tensionate dintre acestea. Proza d-nei Mirela-Ioana Borchin are, ca fundament, spațiul și timpul. Spațiul-timp își face intrarea pe scena lumii ca un
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
formele de evazionism practicate de cel în cauză, esența lor poartă girul aventurii, al ludicului, inclusiv sub aspectul limbajului (există situații când, chiar în interiorul discursului de tip științific, Mircea Băduț stă să încalce regula rigorismului discursului aplicat, intervenind cu pasaje intertextuale sau cugetări personale presărate adeseori cu ironie subtilă sau cu fin umor). Puse laolaltă, donquijotismele și antropolexicele dau naștere unui oximoron: "rătăcirile" după modelul personajului din La Mancha (care, în treacăt fie spus, nu are niciun moment oroare de ridicol
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Intelectuale din Republica Moldova), lector universitar (Universitatea de Studii Umanistice, Chișinău), colaborator la Centrul Educațional „ProDidactica” (Fundația „George Soros-Moldova”). În aceeași perioadă am fost doctorand pe lîngă Catedra de Literatură Contemporana, redactînd în 1998 lucrarea de dizertație „Sub scalpul Mnemosinei: omnigrama intertextuală. Anamneză culturală absolută ori libertate auctorială nelimitată”, rămasă finalmente nesusținută. 3. Cetățean akașic Multe dintre experiențele mele ulterioare aveau să-mi dovedească o „descoperire” elementară: spre deosebire de „harta” geopolitică, cea mentală nu se extinde periferic. Într-un cuvînt, creierul e știința
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
sunt volumele: Actualitatea anticilor. Ecouri ale antichității greco-latine în cultura română și universală (1994, 137 p.) și Ecouri ale literaturii latine în spațiul cultural european (2007, 306 p.) O altă direcție fundamentală în opera lui Ștefan Cucu o reprezintă hermeneutica intertextuală, ilustrata prin două tipuri de cărți rar întâlnite în „bibliografia unui erudit clasicist”: Literatura în Dobrogea. Dicționar biobibliografic. Vol. I - ÎI (1997 - 1999, în coautorat) și Portrete literare. Scriitori și publiciști contemporani din spațiul pontic (2002, 227 p.) „Imaginarul ficțiunii
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
originale. Cei 144 de poeți ai „zodiilor lirice”, toți universali, sunt prezenți în carte în sistem reflex! În chip firesc, propun denumirea acestei specii lirice poetice postmoderniste, pe care o cultivă în acest volum poetul Theodor Răpan, REFLINTEXT (reflex literar intertextual). Îmi asum invenția sintagmei! Reflintextul devine, astfel, un mod de receptare profund subiectiv al sentimentului filtrat liric, înțeles ca modalitate de „a fi” a eului, situarea lui în centrul unui univers pe care îl reconstruiește din temelii. Harul și cultura
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
considerații personale: „Criticul primește revelația și o descoperă cititorului. El atrage atenția asupra fenomenului. Cheamă. Află comori. Și tot el pune lucrurile la punct”. Câte subtilități și câte nuanțe, câte spumoase vorbe nu se pot găsi într-un text! Comunicarea intertextuală este mai mult decât necesară, la fel ca și comunicarea directă, verbală pentru că vorbirea este un al doilea sistem de semnalizare al omului. În acest sens, Steinhardt spune: „Vai celor ce nu pot dialoga și comunica: îi așteaptă însingurarea, inhibiția
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
pagină! Calea spre o nouă paradigmă literară a fost deschisă de acesta încă din Evanghelia Cerului - Zodii de poet, aducând în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care l-am numit, la momentuL respectiv, reflintext (reflex literar intertextual). Întâlnirea cu cei 144 de „aleși” ai lumii sale lirice a rodit 144 de poeme „în oglindă.” Spre deosebire de volumul anterior, în Evanghelia Tăcerii- Solilocvii, poetul vine cu un alt tip de discurs. De la stările de spirit de altădată, trăite și
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
reclame și stand-up în Godot. Sentimentul e că, undeva pe drum, scenariul lui Adrian Lustig a fost deturnat de tinerii actori puși să-i joace pe tinerii actori din film și în felul ăsta lucrurile au luat o întorsătură foarte intertextuală. Dialogul filmului cu realitatea pe care o ficționalizează sau cu alte filme e și principala sursă de comic. Coca Bloos nu e singurul cameo, mai apar Emilian Oprea în rol de om al legii, Virgil Ianțu în rol de „Virgil
„Minte-mă frumos 3” s-ar putea să fie un film bun () [Corola-blog/BlogPost/338492_a_339821]
-
la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Pe aceeași direcție se reține o atitudine decis-lucidă în ce privește personajele și situațiile epice. Faptul categoricității și hotărârii, în receptare, lectorul îl percepe ca pe o alianță analitică în a examina mersul lumii. Îi sunt la îndemână lui Viorel Teodorescu conexiunile intertextuale, aluzia și arătarea cu degetul, insinuarea ironică și autoironică, reflecția senină, gluma și sobrietatea, umorul subtil și buimăceala inocentă, meditația amară și reflecția blazată. Dintre cele două elemente decisive ale narațiunii, personajul și construcția, povestirile ne arată un prozator în
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
c) Palierul pe care se face vizibilă suveranitatea spiritului creator este acela al discursului. Prima modalitate și cea mai importantă de intervenție auctorială o reprezintă coordonata tematică. Subsecventă este o decizie a spiritului creator în ce privește fixarea unui sistem de referință intertextual. Sub acest aspect, poezia lui A. Zisu are o evidentă ancorare intertextuală. „Urme pregnante” din M. Dinescu observă C.M. Popa în sonetul „Instigator” și din Ion Caraion în „Larve”, din T. Arghezi în „Drum”, din Eminescu și I. Barbu în
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
al discursului. Prima modalitate și cea mai importantă de intervenție auctorială o reprezintă coordonata tematică. Subsecventă este o decizie a spiritului creator în ce privește fixarea unui sistem de referință intertextual. Sub acest aspect, poezia lui A. Zisu are o evidentă ancorare intertextuală. „Urme pregnante” din M. Dinescu observă C.M. Popa în sonetul „Instigator” și din Ion Caraion în „Larve”, din T. Arghezi în „Drum”, din Eminescu și I. Barbu în „Luceafăr întors”. În acest din urmă evocat sonet întâlnim structura „Trecu o
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
trei/ Astfel...”, pe care o știm din „Luceafărul”. Către Eminescu iradiază și versul „ochiul închis” (Scrisoarea III, „ochiu-nchis afară...”) și versul „Era pe când...” („La steaua”: „Era pe când nu s-a zărit/Azi...”), „deveni Tatăl” (Scrisoarea I, „iar el devine tată”). Intertextuale sunt și sonetul „Dona Sol” (titlul este al unui poem eminescian postum) și „Eulalie” (cu inflexiuni din I. Barbu). Se evocă și „corabia beată” (a lui Rimbaud). Tot aici se pot încadra reperele invocate „mamă”, „femeie”, „Doamne”, precum la Arghezi
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
inflexiuni din I. Barbu). Se evocă și „corabia beată” (a lui Rimbaud). Tot aici se pot încadra reperele invocate „mamă”, „femeie”, „Doamne”, precum la Arghezi, Blaga și N. Stănescu. Sub acest aspect, A. Zisu dă un exemplu de viguroasă poezie intertextuală ce nu se lasă doborâtă de ideea de pastișă, de parodie sau parafrazare. Dincolo de aceasta și în mod prevalent, valoarea volumului provine din discursivizarea lirică a unor curbe interioare, neliniști, angoase și anxietăți și din adaptarea limbajului poetic la autosondarea
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
din scrierile unui autor principiile de elaborare, în acel caz poetica desprinsă este o poetică implicită. Felicia Gherghina reține ambele variante de poetică. Dintre elementele de poetică explicită înregistrează pe cele esențiale: creația de personaje-mituri, autenticitatea experiențial-existențială și destinul. Discursul intertextual prelevează din mărturisirile lui Mircea Eliade: a) “Un popor - prin folclorul și istoria lui creează mituri. O literatură, mai ales prin epica ei creează personaje-mituri”; b) A fi autentic înseamnă “trăirea experienței”; c) “Nu trebuie să ne fie frică de
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
frazei, puritatea lexicală a creației, folosirea timpurilor verbale - sum-esse-fui - care implică metafora dinamică. Cu riscul de a mă repeta, subliniez că Evangheliile lirice aduc în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim „reflintext” (reflex literar intertextual), dar și „autoreflexul”, ca forme de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice dobândesc noi valențe estetice. O calitate fundamentală o identificăm în capacitatea autorului lor de
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]