478 matches
-
cu picioarele în abdomen, i-au sucit mâinile până la trosnirea oaselor și i-au strâns degetele între clește. Avădanei a recunoscut de față cu el că declarațiile sale vor fi verificate de organele abilitate, însă Maxim nu s-a lăsat intimidat și, fiind presat să dea declarații, a inventat nume și persoane. A recunoscut după două luni că nimic nu este adevărat; conform spuselor sale, la fel au procedat Obreja, Stoica și Neagu. Pentru că bătăile erau deja interzise spre sfârșitul toamnei
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
d-na av. Drăghici despre datoria fiecăreia, de a se înscrie în listele electorale. „Guvernul - spune d-sa - caută să facă orice pentru a ne împiedica să le arătăm că întreaga țară este alături de Partidul Național-Țărănesc. Să nu ne lăsăm intimidate de nici un fel de amenințare, căci astăzi, mai mult ca oricând, destinul neamului stă în votul nostru. Arată apoi cum trebuie făcute contestațiile. D-sa fiind la dispoziția organizației pentru acest scop. D-ra Boșteanu din partea Asociației Sect. Verde vorbește despre
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
celui intervievat. Tot secretul unui bun interviu stă în alegerea unui unghi de atac clar și, pe cât se poate, inedit. Al doilea secret îl reprezintă abilitatea ziaristului de a provoca interlocutorului răspunsuri concrete - anecdote, întâmplări, amintiri, detalii. Nu vă lăsați intimidați și evitați să promiteți o dată anume de publicare. Acceptați sau nu ca intervievatul să citească textul înainte de publicare? De regulă, textul și răspunderea publicării ne aparține. Nu este bine să-i permitem subiectului intervenții, modificări, cenzuri etc. Excepție fac personalitățile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ce acuzații aduci, nu numai prestigiului acestui colegiu, dar și onoarei de a fi profesor? Ai idee ce implicații vor exista din cauza vorbelor tale? Ai face bine să ai dovezi clare în ceea ce privește spusele tale. Am, domnule! Nu s-a lăsat intimidat. Îmi place sângele rece care curge prin venele lui. Alții s-ar fi făcut mici numai când ar fi deschis gura Arvon, dar Dimitri a și răspuns. E de nota zece băiatul asta! Toți colegii lui Orande au povestit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aceeași afecțiune. Noul venit se îndreptă spre ploaia de fulgi și zise într-un receptor: "Drumul e sigur. Totul e bine. Dați-i drumul!". Se uită în jur și întrebă autoritar: Cine e șeful aici? Câțiva, suspicioși, se încruntară. Alții, intimidați, arătară spre mine bâiguind: "El". Se aplecă și trecu pe sub cablu, îndreptându-se în fața mea. Albăstriule, adică tu, ești liderul ăstora? făcu batjocoritor. Ce dracu' ai făcut, 'mâncat prea mult argint la micu' dejun? Nu știu la ce te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sine: — Trădare, așadar... Oftează. De fapt bănuia. Insinuările Liviei au fost destul de clare. Ridică pe neașteptate privirea și-și înfruntă interlocutorul. — Și tu deții probe acum că cineva ar fi conspirat împotriva statului sau a mea? Fulcinius ezită. Este vizibil intimidat. Se hotărăște în cele din urmă, dar nu reușește decât un mda. Augustus nu-l bagă în seamnă. Încruntat, se concentrează asupra glasului ce vine din interior. Un caz de trădare ține inevitabil de jurisdicția sa. Nu s-ar mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tu pe care parte a tăvii trăiești? — Cum adică? se revoltă Domitia. Împreună cu toți oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai tare în Occia. Bătrâna o bate împăciuitor pe creștet. Așa e rex. Șugubăț. O vestală profesoară intervine: — Pământul este așezat în mijlocul Universului, copilă. Nu e apropiat de nici un punct. Occia a recunoscut vocea Claudiei. S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
picioare, pe îndrăzneț. Trage cu putere de pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l duce spre ușă. Dar să-l tratezi pe Homer de orb și șarlatan nu ți-a trecut prin minte? îl întreabă în batjocură. — De...e ce? bâiguie adolescentul, intimidat. — Păi, cum își permite el să povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul tace, mofluz. Doar Livilla izbucnește veselă în râs și-și aplaudă zgomotos tatăl. Mulțumit, acesta se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
derogare chiar o putere pretoriană și să iei în primire un post aici, la Roma, sau în armată. Încântat și încurcat în același timp, tânărul i se adresează lui Tiberius Nero: — Pentru asta am și venit la tine... ăăă... Murmură intimidat: — Și-apoi... Se oprește încurcat. — Da? întoarce curios Tiberius capul spre el. — M-am apucat să scriu o istorie a Romei... Plautius Silvanus scoate un hohot de râs. Încă unul pe care-l chinuie talentul. — Și de partea cui ești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârstă de treisprezece ani dependent de droguri, și a încercat să scoată de la ea povestea felului în care l-a crescut. Biata gospodină prostuță a început prin a-i răspunde simplu la întrebări, numai prin da sau nu, incredibil de intimidată acest ziarist înalt, arătos și bun de gură. De fapt, nu ar fi contat nici dacă Ben ar fi fost scund, gras sau cu chelie, ea tot ar fi fost intimidată, și-i urăște pe toți ziariștii. Dar până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ar fi văzut bărbați cu mușchii dezvoltați - toți tineri, toți lucrați, toți incredibil de arătoși - care merg la sală și ca să se mențină în formă, dar și ca să pună ochii pe femei. Așa că Jemima Jones ar fi fost mult prea intimidată să mai intre pe ușă, dar din fericire managera nu e pe-aici, și atunci nimeni nu-i poate arăta Jemimei toate facilitățile pe care le oferă sala. Jemima ia atunci formularul și se pregătește să-l completeze. Se albește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că fuseseră prinși În flagrant. În mod ciudat, găsea acest lucru excitant. Îi comunică acest gând și lui Wyatt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
becuri, radiouri. — De unde știi toate astea? spuse ea zâmbind. El ridică din umeri, dar În sinea lui se simțea flatat. Sunt un băiat simplu de la țară. Am remarcat că o privi intenționat pe Heidi În ochi până când ea cedă chicotind intimidată. Cel care rupse vraja fu bărbatul de pe bicicletă care se dădu jos și-l invită pe Moff să-i ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această femeie că am să vin? Avea darul de a citi gândurile oamenilor? Degeaba l-ar fi avut. Atunci, pe loc, eram hotărât să nu accept propunerea ei. Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară intimidați. Iar Don Carlos, după ce coboară și sărută mâna Reginei, salută și se întreține cu doamnele de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că e așteptat la Palat. Cortegiul regal pornește în pasul măsurat al cailor, traversând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această femeie că am să vin? Avea darul de a citi gândurile oamenilor? Degeaba l-ar fi avut. Atunci, pe loc, eram hotărât să nu accept propunerea ei. Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și legitimația de serviciu...” Biata fată Încremeni de frică. Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume acesta dorea În timp ce torționarul ridică vocea. „Ești surdă...!? Ori nu vorbești românește...?? Mai repet odată, actele la control...!!” Bruma cunoștințelor de limbă română Îi reveni În memorie Înțelegând de fapt: milițianul dorea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone exasperat izbucni. “Mă idiotule...! Cum poți afirma cu certitudine...? Dacă ai așa o memorie bună uite, registrul de poartă se află alături. Ai putea tu preciza În care zi din luna martie ai mai ridicat materiale din Bază...??” Intimidat, șoferul se apără bâlbâindu-se. “Vai de păcatele mele...! Evident, nu pot preciza, a trecut multă vreme de atunci. Dar dacă scrie În registrul de poartă...!” Tony Pavone interveni hotărât “Sigur mă băiatule, nu poți să-ți aduci aminte dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Andruță Ceaușescu combinat cu ginerele său Emil Gârleanu, dezgustătoare ființe animalice, profitând fără simț de onoare, jefuind la rândul lor visteria țării românești, au refuzat din rea voință să ofere o mână prietenească omului Îngenunchiat și În pericol de moarte...! Intimidat, descumpănit, cu nervii suficient zdruncinați, nu reușea să găsească drumul necesar cosolidării poziției sale În această societate dominată, Înfricoșată de un grup de acaparatori, străini de năzuințele poporului român. Dacă dorea să nu ajungă din nou la Închisoare,urma urgent
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă străduisem din răsputeri să fiu politicoasă cu el, iar apoi i-am comunicat îndoielile mele lui Jennifer, în cea mai delicată manieră cu putință. Așa că era de neînțeles de ce adoptase el acea postură agresivă împotriva mea. Ca să nu par intimidată, i-am susținut privirea cu o expresie de gheață. Atunci, evident înfuriat, s-a întors spre Jennifer, a luat-o de umeri și a sărutat-o. Scopul, mi-am dat seama, era să-și marcheze dreptul de proprietate asupra prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în mișcare, ea își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cea mai urâtă rană? A urmat o scurtă dezbatere. —Un euro. —Dați-mi-l, i-a somat Maggie. Cel mai mare - spusese că îl cheamă Hedwig, dar nu putea să fie așa - i l-a înmânat, uitându-se la ea intimidat. Maggie a mușcat moneda ca să se asigure că era autentică, apoi mi-a zis: — Zece la sută pentru mine, restul pentru tine. În regulă. Arată-le. Așa că le-am arătat - nu pentru bani, desigur, ci pentru că am realizat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la gestul lui și am înaintat spre ofițer cu un zâmbet larg și cu mâna întinsă: — Mă numesc Aladin Hassan Ibn-al-Wazzan, neguțător din Fès și de baștină din Granada, facă Domnul să fie iarăși a noastră prin paloșul otomanilor! Foarte intimidat, Bayazid s-a aruncat peste mine și și-a ascuns obrazul îndesându-l umărul meu. Ofițerul i-a dat pace, spunându-mi: Frumos copil! Are același nume ca fiul meu cel mare! Nu l-am mai văzut de șapte luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că până și maimuța asta îngrozitoare, dezgustată că nu găsise alune și puțin intimidată, lăsă cornetul să-i cadă, goni nebunește peste acoperișurile magazinelor și dispăru. Băiatul de la Hungry Hop recuperă proteza dintr-o băltoacă de ciocolată topită și i-o înapoie, echilibrată cu grijă de capătul unui băț, lui Ammaji. Pinky nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]