545 matches
-
igiena mintală este o morală practică, aplicată la viața psihică. În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe definiții ale eutanasiei. Pentru L. Derobert, eutanasia este „producerea morții fără suferință la bolnavii atinși de o afecțiune fatală, cu dureri fizice intolerabile și persistente, cărora metodele terapeutice nu le mai pot aduce nici o ameliorare”. Se crede că eutanasia poate fi de mai multe feluri: voluntară sau eliberatoare, la cererea bolnavului; aplicată de medic dintr-un sentiment de milă față de suferințele bolnavului; artificială
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cade sub incidența legii penale. În mod egal, este interzis homicidul comis la cererea bolnavului. Medicul care influențează evoluția bolii, în sensul provocării morții bolnavului, este considerat vinovat de homicid. Eutanasia indirectă constă în administrarea, în scopul ameliorării unor suferințe intolerabile, a unor calmante ale căror efecte pot duce la scurtarea vieții bolnavului. Aplicarea eutanasiei pasive depinde de „rolul de garant” al vieții bolnavului pe care și-l asumă medicul. În acest caz, din punct de vedere juridic, medicul nu este
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a gestului de suicid, motivația să profundă (chiar abisala). Suicidul este adesea un gest de fugă din fața unor dificultăți aparent fără soluție (și În acest sens poate fi considerat că o reacție de „apărare”, lipsită de eficacitate reală). În situațiile intolerabile sinucigașul recurge câteodată la sinuciderea-„pariu” (de exemplu ingerează un drog În cantitate moderată; hazardul va decide dacă va supraviețui, fiind descoperit la timp, dându-i-se la timp Îngrijirile necesare, competențe etc.).”Suicidul oblativ” este tentativă de a rezolva
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
compromită excelenta situațiune pe care România o ocupă astăzi” <ref id="27"> 27 Memoriile Regelui Carol I, vol. II, p. 399.</ref>. Încă de la Începutul anului 1876, Carol I ținuse să-i precizeze consulului rus, Zinoviev, că suzeranitatea otomană era intolerabilă, jignitoare și incompatibilă „cu angajementele morale pe care, În calitatea sa de Prinț de Hohenzollern, și le-a luat față de țara care i-a Încredințat destinele sale” <ref id="28"> 28 IRD, vol. II, partea I-a , doc. nr. 47
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
roluri în mod formal, fără conștiința responsabilității pe care rolul îl incumbă, se va dovedi, în mod fatal, un iresponsabil periculos ale cărui decizii pot nărui destine. Aceste năruiri de destine nu sunt însă simple „erori științifice”, ci crime pedagogice intolerabile; este probabil ca evoluția acestei „profesii divine” în secolul XXI să instituie un tribunal specific, apt să pedepsească exemplar deciziile curriculare iresponsabile. Deocamdată acest tribunal nu există, deși s-ar putea spune că există un mare număr de vinovați. Sensuri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
probleme. În procesele decizionale reale însă, atât formularea problemei, cât și importanța asociată soluționării ei sunt deschise, supuse mereu revizuirii. Să presupunem că la directorul unei întreprinderi vine șeful unei secții cu următoarea problemă: există în respectiva secție un grad intolerabil de indisciplină și de lipsă de respect pentru autoritate; în consecință este necesar să se ia măsuri de redresare a disciplinei. Dacă directorul nostru nu este un „computer idiot”, el nu va lua formularea primită a respectivei probleme ca fiind
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în legătură cu teama de consecințele preocupărilor sale din timpul săptămânii, lucru care îi permite: - să vizeze automatismul gândurilor și strategiilor de evitare cognitivă, - să identifice temerile și credințele care vor trebui abordate în etapele ulterioare ale tratamentului, - să identifice elementele nesigure intolerabile pentru pacient. Terapeutul face diferențierea dintre neliniștile care decurg dintr-o problemă actuală (tip 1) și neliniștile care nu decurg dintr-o problemă actuală (tip 2). Dialogul se desfășoară pe baza tehnicii „săgeții care coboară” utilizată de mai mulți autori
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-uri sau concentrațiile de nitrați etc.); mașini mai multe și mai confortabile, dar și aglomerări, ambuteiaje și mai ales un aer irespirabil în aglomerările urbane; mai multe medicamente și mai eficiente în tratarea bolilor, dar și mai multe efecte secundare intolerabile etc. Fața promisiunilor și fața amenințărilor/riscurilor configurează acel Ianus al cunoașterii și tehnologiei contemporane, tot așa cum latența și percepția lor sau actualizarea și cunoașterea efectelor actualizării ne postează într-o nouă fază a modernității cunoașterii. Este vorba despre despărțirea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sociolog de talia lui Thorsten Veblen să scrie un memorandum despre „conducerea universităților de către oameni de afaceri” și să condamne tendința. Consecința acestor practici manageriale în lumea academică americană era deja conturată în acea perioadă, iar Veblen o consideră ca intolerabilă, fie și din perspectiva unei inevitabile și într-adevăr derogatorii comparații: Unul dintre locurile comune nescrise și de regulă nerostite, care se află la rădăcina politicii academice moderne, este acela că diverse universități sunt competitoare pentru traficul de instrucție vandabilă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la inteligență, în sensul de adaptare la situațiile noi. Din această perspectivă, mecanismele de degajare sunt considerate de Lagache ca fiind foarte diferite de operațiile defensive ale eului, care au ca scop reducerea, cât mai rapid cu putință, a tensiunilor intolerabile. Chiar dacă ele amână descărcarea pulsiunii periculoase, apărările tind spre o reducere a tensiunii cât mai apropiată în timp. Lagache mai insistă și asupra faptului că operațiile defensive au caracteristici prin care se apropie de procesul primar. Ele au o structură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și patologică, opunându-se în acest caz reparației. Nu vorbim de apărarea maniacă în sine, doar evocată de școala Melaniei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care sugarul le întreține cu mama. În articolul intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980), ea evocă identificarea proiectivă, alături de clivajul eului și al obiectului, ca fiind ansamblul defensiv precoce al eului, instalat pentru a lupta împotriva angoaselor intolerabile de singurătate și de separare trăite în timpul poziției schizo-paranoide. „Deși această descriere se aplică indivizilor nevrozați, cred, spune Klein, că, într-o anumită măsură, este vorba de un fenomen universal.” Rosenfeld (1947, 1949) va aplica acest concept în studierea patologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihotice, precum și a relației cu analistul. Mai târziu, el va considera că, pe lângă scopul său defensiv, acest proces este prototipul relației obiectuale (1952/1976). Ipoteza kleiniană de bază potrivit căreia mama este primul spațiu în care nou-născutul își proiectează angoasele intolerabile furnizează prototipul identificării proiective „rele”. Printre autorii post-kleinieni, Bion va fi acela care va stipula că, în schimb, prototipul identificării proiective „normale” sau „bune” este aptitudinea maternă de a primi și de a-și asuma angoasa și frustrarea infantile. Bion
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei maladii a culpabilității și a doliului imposibil. Doliu sau melancolie, iată alternativa care se prezintă, după cum subliniază N. Abraham și Torok (1973/1987). Acești autori arată cum trauma pierderii unui obiect drag poate antrena un răspuns particular la doliul intolerabil prin încorporarea magică a celui dispărut, acolo unde un lent proces de introiecție ar fi generat un travaliu de doliu, adică de separare. O astfel de împrejmuire solidă creează în interiorul subiectului un „cavou secret”, unde se odihnește, vie, ființa scumpă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud vorbește încă din 1895 despre tendința de a evita să te gândești la lucrurile neplăcute, etichetând-o drept apărare normală. La aceasta ajungem, explică el, „dirijându-ne gândurile spre alte subiecte”, dar, chiar dacă apariția în câmpul conștiinței a reprezentării intolerabile este rară, această reprezentare nu este întru totul dată uitării, ea putând oricând să iasă la iveală (1895/ 1979). Freud reia ideea câțiva ani mai târziu, când subliniază că uitarea voluntară este o eventualitate curentă. Situația de conflict fiind foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
categorică, aflată în legătură cu o percepție dezagreabilă a realității exterioare. Toate acestea evidențiază forța și eficiența acestei apărări, menite să protejeze eul prin contestarea lumii exterioare, spre deosebire de refulare, care are o acțiune similară, dar prin răsturnarea spre interior a aceleiași realități intolerabile, care va fi astfel integrată. Dimpotrivă, refuzul generează o absență de conflictualitate, de vreme ce el face să coexiste în sânul eului două afirmații incompatibile ce se juxtapun fără a se influența. Sprijinindu-se pe clivaj, el dă eului posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între sublimare și intelectualizare. Acest din urmă mecanism permite evitarea trăirii unui conflict luându-i în considerare doar aspectele cognitive, cu detașare și obiectivitate, ca și cum ar fi vorba despre o problemă de ordin general. Astfel, individul fuge de o conștientizare intolerabilă a ceea ce reprezintă, pentru el însuși, problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se întâmplă ca visul să se desfășoare până la capăt în asemenea cazuri. În general, cel care visează este trezit înainte de a fi ucis. Acest tip de vis poate indica un risc vital, evident în plan simbolic. Situația este atât de intolerabilă, dureroasă, deranjantă, încât amenință integritatea persoanei. Nu mai este vorba de încălcarea voinței sale (viol) sau de o deposedare (furt), ci de nimicirea propriei ființe. Visul exprimă urgența: persoana trebuie să reacționeze, să se protejeze, să se apere sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în agitația mersului. Morfăie printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spus planuri matrimoniale: "Va fi mai bine pentru amîndoi!" Și gândul pătrundea și mai mult când, îndepărtați, se deprindea fără mine. Dar când mă întorceam se da toată, uita planurile infidele. Dinard (după mai multă vreme). Cum starea mea devenise intolerabilă, am sacrificat orice mândrie personală și am trimes o scrisoare umilă, disperată, implorătoare. Renunțasem la rolul meu dominator, pe care-l ținusem, fără șovăire, atâția ani. Mi-aduc aminte că nici chiar în momentul când scriam nu eram complect lipsit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lungeam o discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile. Urile, deznădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nici o zi de liniște. Nu știam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca diversiune, i l-am prezentat, căci era inteligent, putea să o învețe o mulțime
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceleași fapte. - Pentru că mi-au fost esențiale. Toată experiența mea de viață pornește de acolo. Nu vei vrea poate să iau argumente din grija mea de student, când voiam la vreun examen să iau bilă albă în loc de roșie! - Dar devine intolerabilă tovărășia dintre noi, dacă discutăm nu-mai despre ceea ce s-a întîmplat! - Nu trebuia să se întîmple nimic! - Totul a fost numai din pricina ta! - Bine ca te poți consola așa de iute! - Și, în definitiv, puteai să împiedeci de la început orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veni din nou în minte, ca un răspuns. De altfel, încă din primul moment de când o văzuse pe fată, ea îi apăruse ca învăluită într-o aură de sfințenie, astfel că agresiunea lui Rutger căpătase în ochii săi semnificația unei intolerabile profanări. Acum mintea sa superstițioasă avea cele mai bune motive să se teamă de zeul copilei, căci experiența prin care trecuse fusese mult prea oribilă, mai presus de puterile celui mai valoros dintre războinici; în același timp, însă, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scrisoarea trebuia să arate ca una din numeroasele bucăți de hârtie albă pe care le folosise în ultimele două luni pentru a lua notițe. Mai mult, de fapt chiar era goală. În ciuda hotărârii lui de a pune capăt unui prizonierat intolerabil, nu avea nimic de spus vreunei autorități locale. Până ce nu afla ce implicații avea toată această afacere mizerabilă, problema îl privea numai pe el. Odată aflat afară, putea să o trateze cum voia. Se simțea ciudat, teribil de capabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]