1,253 matches
-
astfel estona distinge vocale scurte, semi-lungi și superlungi și de asemenea are consoane cu trei lungimi posibile în funcție de care se modifică sensul cuvintelor. Unele limbi, ca de exemplu limbile cunoscute sub numele colectiv limba chineză, dispun de foneme exprimate prin intonația dată individual fiecărei silabe. Toate limbile folosesc un sistem sau altul de intonație (în limba română de exemplu intonația este esențială pentru diferențierea enunțurilor de întrebări), dar numai în limbile tonale sensul unui cuvînt separat se poate schimba o dată cu modificarea
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
cu trei lungimi posibile în funcție de care se modifică sensul cuvintelor. Unele limbi, ca de exemplu limbile cunoscute sub numele colectiv limba chineză, dispun de foneme exprimate prin intonația dată individual fiecărei silabe. Toate limbile folosesc un sistem sau altul de intonație (în limba română de exemplu intonația este esențială pentru diferențierea enunțurilor de întrebări), dar numai în limbile tonale sensul unui cuvînt separat se poate schimba o dată cu modificarea tonului. Exemplul clasic în acest sens este cuvîntul "ma" din limba chineză, care
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
se modifică sensul cuvintelor. Unele limbi, ca de exemplu limbile cunoscute sub numele colectiv limba chineză, dispun de foneme exprimate prin intonația dată individual fiecărei silabe. Toate limbile folosesc un sistem sau altul de intonație (în limba română de exemplu intonația este esențială pentru diferențierea enunțurilor de întrebări), dar numai în limbile tonale sensul unui cuvînt separat se poate schimba o dată cu modificarea tonului. Exemplul clasic în acest sens este cuvîntul "ma" din limba chineză, care în funcție de ton poate să aibă sensuri
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
științe economice”. Teza a fost aprobată de CNAA a R.Moldova în martie a. 2010. Actualmente I.Ustian, în calitate de pușkinist-economist, activează asupra cercetării unei singure teme cu titlul: „Cercetarea problemelor economico-politice , imortalizate în operele marelui poet rus A.S.Pușkin cu intonație socio-economică”. Dl I.Ustian este decorat cu ordinul „Drapelul Roșu de Muncă”, 6 medalii ale URSS și altor țări, două medalii de aur a EREN-ului din URSS, precum și 2 Diplome de Onoare ale Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Moldova. 1953-1958
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
aproximativ două minute de comedie necesită câte o săptămână de muncă, după cum urmează: „două zile de weekend - brainstorming pentru poveste în căutare de subiecte, replici, etc. Luni: Codin trage vocile, în colaborare cu Ramona, fiind discutate și disecate în detaliu intonația și pronunția. Marți, miercuri și joi are loc procesul animație realizat cu After Effects. Din nou, mișcările și delivery-ul sunt discutate in extenso, în timp ce sunt transpuse de Codin în animația propriu-zisă” care se face, în cel mai fericit caz, într-
RObotzi () [Corola-website/Science/322404_a_323733]
-
directorul de casting care a participat a înregistrat-o și apoi a arătat înregistrarea directorilor al filmului Frozen. Menzel a fost surprinsă când a fost solicitată pentru o audiție, iar ea primit rolul după ce a citit scenariu tare și cu intonație. Directorul Chris Buck credea că vocea lui Menzel ar ajuta la reprezentarea personajului, zicând: Indina are un sentiment de vulnerabilitate în vocea ei. Ea joacă un personaj foarte puternic,dar care trăiește în frică,așa că am nevoie de cineva care
Elsa (Disney) () [Corola-website/Science/333642_a_334971]
-
refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv, în buclă, un poem al însingurării mărturisite într-o confesiune a eșecului. Lumea pare a se fi născut pentru a trăi din cădere în cădere. Cuvintele punctează, prin intonația diferită cu care sunt spuse - silabele sunt împinse alert sau, dimpotrivă, tăiate brusc - un maraton al suferinței depuse în gleznele șubrede, în șoldurile care par să alunece din corp: un chagrin</em> une imposibilité</em> une tristesse</em> une chute
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
și orchestră, în care cea din urmă preia melodia. După o dezvoltare destul de largă a primei teme, urmează tema a doua, de un caracter liric și visător ca cel al primei melodii, întretăiată din când în când de accente patetice. Intonațiile temei principale imprimă caracterul lor desfășurării întregii mișcări, ce se încheie cu o "cadență" grandioasă. După cadență, urmează o scurtă repriză în care cele două teme amintite apar încă o dată, formând epilogul unei povestiri dramatice. "Partea II, Intermezzo" este un
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
vorbă într-una din călătoriile lor prin Delta Dunării, deoarece nu avea „un aparat de înregistrare atât de sensibil ca al tovarășului meu, căruia nimic nu-i scapă din câte-i trec pe dinainte și care ține minte ani întregi intonația unei fraze și gestul cu care un biet pescar bătrân și-a alungat un țânțar de pe frunte”. Unele ediții tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Țara de dincolo de negură" cu o prefață intitulată „Despre
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Cine a venit? - Mama". Tematizarea unei părți a propoziției și implicit rematizarea celeilalte se face prin diverse procedee, care pot diferi de la limbă la limbă. Cel puțin în anumite limbi, se realizează prin schimbări de topică și prozodice (accentuare și intonație) sau/și prin anumite construcții la care participă cuvinte suplimentare față de propoziția canonică. În plus, tematizarea/rematizarea poate fi combinată cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea. În limbile în care, în
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
să adopte stilul lui Mahler. Chiar și înainte de campaniile staliniste antisemite de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 Șostakovici a demonstrat un interes pentru temele evreiești. Era intrigat de abilitatea muzicii evreiești „de a crea o melodie veselă pe intonații triste”. Exemple de teme evreiești pot fi observate în Cvartetul de coarde nr. 4 (1949), Concertul pentru vioară nr. 1 (1948) și "Patru monologuri pe poezii Pușkin" (1952), precum și în Trioul de pian în Mi minor (1944). A fost și
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
muzică din fragedă tinerețe, cânta la colțuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea și nici forța să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinței lui. Această practică muzicală spontană, neșlefuită i-a permis să dezvolte o intonație optimă și un deosebit simț al improvizației, caracteristică esențială a jazzului. La 7 ani a cântat pe străzile orașului natal cu un cvartet de copii, la 13 ani a studiat cornetul și a condus orchestra școlii de corecție unde fusese
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
I primară până la sfârșitul nivelului secundar 14:00-15:00 Curs de canto și prezența scenica Lecții de canto muzică ușoară, canto muzică clasică și canto muzică populară pentru amatorii de muzică. Descriere : Dezvoltarea capacităților vocale prin exerciții de respirație, dicție, intonație. Modalit??i de interpretare, prezența scenica și arta vocală. Suntem în căutare de tinere talente! Profesor :MARINĂ NEGRUȚA Interpreta Marină Negruța a cântat folclorul din Europa de Est alături de ansamblul Sergiu Popa la Places des Arts sau în numeroase festivaluri. În paralel
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_473]
-
din limba vorbită respectivă, fie înțelesuri. În urma evoluției limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunția actuală, respectiv sensul actual al cuvântului vorbit. Limbile pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: vocabular, pronunție, (set de foneme, intonație, ritm, accent), modul de combinare și flexionare a cuvintelor (gramatică), și modul de scriere (ortografie). Știința care se ocupă cu studiul limbilor se numește lingvistică, iar cei ce studiază una sau mai multe limbi în mod științific se numesc lingviști
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
sonoră este un sistem de organizare a sunetelor după înălțimea lor. Alegerea unei scări sonore adecvate este importantă, deoarece diferențe dintre intervale de câteva sutimi pot fi sesizate de auzul uman. Cântarea bizantină și gregoriană folosesc scări sonore apropiate de intonația naturală, temperamentul mezotonic a fost dominant în baroc, iar temperamentul egal este dominant în prezent. Intervalul muzical este un concept mai general decât înălțimea notelor individuale. Din această cauză, o scară sonoră este caracterizată de mărimea intervalelor care o alcătuiesc
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
2:1), prezentă în fiecare scara sonoră, cvinta perfectă (raport 3:2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure, sistemul Pitagora are cvinte pure, iar scara sonoră temperată mezotonic cu 1/4 coma are terțe mari pure. Problema esențială de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind aproape imperceptibil de la intonația naturală strictă. Pentru a minimiza posibilitate unei astfel de disonanțe intervalele în interiorul unei octave au fost ajustate
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind aproape imperceptibil de la intonația naturală strictă. Pentru a minimiza posibilitate unei astfel de disonanțe intervalele în interiorul unei octave au fost ajustate în diferite scări sonore. Temperamentul mezotonic rezolvă problema specifică de mai sus, dar alte posibilități similare rămân nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari. Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte minus 2 octave minus 1 terță mare. De exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în sutimi folosind definiția formula 2. Coma lui Pitagora este egală cu diferența dintre 12 cvinte și 7 octave. În intonația naturală este
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în sutimi folosind definiția formula 2. Coma lui Pitagora este egală cu diferența dintre 12 cvinte și 7 octave. În intonația naturală este egală cu formula 3 sau 23,5 sutimi. Coma sintonica și a lui Pitagora, în diferite scări sonore, sunt incluse în tabelul de mai jos. Coma sintonică și a lui Pitagora nu sunt singurele considerente în compararea scărilor sonore
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
îmbrăcat și deja poți spune multe despre personalitatea lui. Intri în discuție cu el și continui să-l descoperi. Mesajul transmis într-o conversație este perceput de către interlocutor în cea mai mare parte prin limbajul non-verbal al persoanei, apoi prin intonația folosită și în cea mai mică măsură contează sensul cuvintelor. De aceea când o persoană folosește aceeași tonalitate a vocii, monotonă, fără să schițeze nici un gest, ne este greu să-i urmărim pledoaria. Transferăm cuvintele în creier, căutându-le înțelesuri
Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
vocea ei fiind numită de "The New York Times" ca fiind „sălbatică”. Ziaristul Jon Pareles a observat faptul că ea poate interpreta în mai multe moduri: „[ca o] altistă înlăcrimată și arzătoare; [cu un] atac rock pătrunzător; [cu o] cadență feminină; [cu o] intonație șoptitoare. [Interpretarea ei] este lentă dar încăpățânată, având de asemenea impulsurile sale”. Neil McCormick a afirmat că Shakira „are cel puțin patru voci diferite (de la un bocet provenit din adâncul gâtului până la un falset feminin) și le poate alterna cu
Shakira () [Corola-website/Science/311634_a_312963]
-
ansamblu vocal feminin ce se apropie de orgasm muzical”. "Latin Beat Magazine" consideră că „abilitățile vocale [ale Shakirei] se bazează pe putere, ambitus și pe acel falset unicat. Ea poate interpreta în forță cântece ce au sonorități rock cu o intonație superbă și clară sau poate susține o notă lungă cu o melodicitate fermecătoare. Falsetul utilizat, o trăsătură importantă a interpretării vallenatolui columbian, este uimitor”. Ernesto Lechner de la "Rolling Stone" numește vocea Shakirei „un instrument sălbatic și frumos, iar [ea] este
Shakira () [Corola-website/Science/311634_a_312963]