4,572 matches
-
mi-au fost înșelate, că m-a obosit previzibilul simbolism alternat cu sclipiri de geniu ratate în enervante și plictisitoare reflexe didactice. Un Tournier parodiindu-se, parcă, pe sine, dărîmînd sistematic mici bijuterii, ratînd infailibil, banalizînd idei superbe, complicînd inutil intrigi perfecte în simplitatea lor. Însă o astfel de abordare nu ar fi decît parțial corectă, și probabil ineficientă. Într-un fel, Piticul roșu e un caz interesant tocmai prin tot ceea ce nu este reușit în el. Povestirile în sine sînt
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
poate descoperi ușor sînt legăturile ei precare cu viața, dar atît de solide cu moartea. Povestirea aceasta e bîntuită de idei din Kierkegaard și Bataille (în afinitatea sexului cu moartea) care îi dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
din urmă, Pierre moare rănit într-un accident, urmîndu-și năluca în realitatea care o va ține pentru totdeauna ascunsă. Didacticismul enervant din "Refugiul Muguet", prezent și în "Cocoșul sălbatec", altă capodoperă ratată, constă în felul în care Tournier explică simbolistica intrigii și a personajelor, nici măcar prin comentariu direct, ci parazitînd povestirea prin introducerea unor alte evenimente în povestire. Pentru ca nu cumva să nu pricepem metafora autostrăzii-deșert, autorul introduce un detaliu dezvăluitor: Pierre citește o carte despre caravanele de arabi străbătînd deșertul
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
și tragic alături de un Cehov ironic și detașat, un Cehov al absurdului cotidian, dar și al fantasticului, al ăntămplării senzaționale și aproape neverosimile. Povestioara care deschide volumul, "Muierile", rezumă ăntr-un fel această diversitate a scriitorului, chiar la nivelul construcției personajelor. Intrigă povestirii e plasată ăntr-o cârciuma de drumul mare, un fel de han, unde poposește un barbat ămpreună cu un copil de vreo opt ani. Băiețelul e luat de suflet, si de la istorisirea ănfierii lui se dezvoltă toată povestirea: tatăl adoptiv
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
Citind-o, am ajuns la concluzia că e foarte posibil ca povestirea această să fi stat la baza uneia cu același titlu apartinăndu-i lui Vladimir Nabokov. La Cehov, ca și la Nabokov, duelul are cu totul alt rost an construcția intrigii și a personajelor decât cel consacrat, ca să zic așa: nu de a dovedi onoarea, ci de a scoate la iveală acea frică animalica din om, disperarea ridicolă și tragică totodată de a rămâne an viața. Dar numai această frică poate
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
trebuie să-și păstreze statutul de martor al unui anumit timp - fie el social sau intim. Totul făcut cu discreție și competența. Deși formația teoretică a autorului e bine deghizata, ascunsă în subtext, tocmai ea conferă siguranță în manevrarea unei intrigi permanent irigate de realitatea cea mai frusta. Numai că această realitate, conform incontrolabilelor legi ale vieții, glisează spre reverie sau spre șoc, spre extaz sau spre agonie. Acasă este, de fapt, un imn subliminal adus legăturii afective cu spațiul în
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
sfârșească românul cu episodul Lenei Ceptureanu, dus an acel moment ăntr-un punct ănaintat. O ănsemnare văzută de Perpessicius conținea trasarea de portrete personajelor Mielușica și Baronul Flaimic, de unde logic rezultă că aceștia urmau să joace un anume rol an avansarea intrigii. Ultimul paragraf ("Peste toată această pâcla roșie...") era mai dinainte elaborat, textul s-a oprit la "Voi să mă rețină și ea la masă..." an respectivul paragraf final este vorba de un bărbat și de o femeie, pe care conu
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
univers banal, deci, practic, un non-mister! Ba chiar criticului i se pare ca an ultimul episod din Sub pecetea tainei proza mateină atinge nivelul cel mai limpede al prozaismului, ăntrucât de această data perspicacitatea polițistului va dejuca an fașa o intrigă ce se ăndrepta către un deznodământ tragic. an schimb, scria Alexandru George, "putem admira anca o dată, si poate mai mult, ușurință cu care autorul manevrează datele evocării, precizia cu care ține să consemneze elementele de realitate, ușor de controlat de
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
cert și imediat sesizabil. Evitarea simplei pastișe și oferta celei mai credibile versiuni au fost cu precădere avute an vedere. Prozator ănzestrat, Eugen Bălan a propus, ăn textul lui, soluționarea dispariției fără urmă a lui Gogu Nicolau, imaginând o ingenioasă intrigă ce pornește chiar de la femeia bănuita de conu Rache a ști ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea dispariției soțului, adaptându-se spontan la viață an singurătate. Este o povestire densă an care, cu măiestrie, nu apar personaje
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
si de tot ce intră în categoria estetică a "misterelor Parisului" este capacitatea să colosală de "a gîndi" pe seama situațiilor și personajelor din românele sale. Chir pentru un cititor cît de cît instruit "filozofarea" aceasta introdusă în plină acțiune a intrigilor devine sîcîitoare, făcîndu-l să "sară" paginile. Nu mai vorbesc de considerațiile economice, de reflecțiile pe marginea băncilor și a burselor, a finanțelor, transformînd românul într-o enciclopedie a vremii. Să luăm finalul Casei Nucingen. Speculații, pește speculații. Vorbește, cred că
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
fenomene, fie ele ale lumii din jurul nostru ori ale celei dinlăuntru, în tot mai multe domenii. E o chestiune destul de recenta, ca amploare și calibru în același timp, pentru că una este să aplici o schemă structuralista minimala, cu actanți și intrigă, într-o disciplină umanista gen sociologia, si cu totul altceva să transferi concepte ceva mai sofisticate tocmai pentru că sînt mai generale, precum reprezentare sau voce într-o sfera de investigație cum ar fi aceea a științelor cognitive, ori chiar în
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
în lumea gîndirii, a științelor de toate felurile, numai fabule, personaje, scenarii, perspectiva și așa mai departe. Poveștile au invadat laboratoare, tratate de psihologie, chestionare de sociologie, ecuații matematice, si mai știu eu ce soft bazat și el pe vreo intrigă buclucașa, cu eroi dar și personaje negative (virușii). Dar toate acestea s-au petrecut cu un preț. Povestea a fugit, de fapt, din literatura. Aciuîndu-se prin alte sălașuri intelectuale, a dispărut de unde îi era, la drept vorbind, locul. Din române
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
aduni într-o carte povestiri al căror principal merit, precum și trăsătură comună, este ca ți-au plăcut? Că sînt frumoase? Orice ambiție sau efort de sistematizare sînt inevitabile vane, sortite eșecului, contestării. Multe dintre istorisiri se suprapun, au cam aceeași intrigă și aceleași personaje, dar diferă prin nuanță distinctă a farmecului lor. Una e tristă, alta e veselă, chiar dacă îți spun, în mare, același lucru. Convingerea lui Carrière este că toate aceste povestiri aparțin unei lumi comune, pe care nu o
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu idei vermion cu roza apocalipsa/ a clipei de față./ Erai tînăr îți creșteau intrigi și gheare/ de sfîșiat sărbătorile/ zilnic priveai ștreangul negru/ ȘTREANGUL NEGRU./ Învățai:/ artă o mică înșelătorie aplicată celulelor orgolioase./ Învățai:/ Vită impendere verso. Să-ți consacri viața adevărului./ Într-o cameră cu ziduri livrești" (Ștreangul negru). Cartea nu e decît
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
arie, superbă și superb interpretată de Robert Nagy, al cărei text este format din textul scrisorii lui Zoe către Fănică Tipătescu. Am crezut că această arie va funcționa ca un leit-motiv, care va apărea, sugerat, din cînd în cînd, amintind intrigă. Păcat că Tocilescu a strălucit cu această idee, pentru a o abandona total și fără regrete. Așadar, avem o nouă versiune pentru O scrisoare pierdută, de care se va ține cont și astăzi și mîine, care vine cu multe propuneri
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
un Eu, precum și de un Tu, ce se mai întîmplă, la urma urmelor? Cine sînt aceste siluete pe care le vedem pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un nume, fac și desfac firele, simple sau complicate, ale unei intrigi, și uneori ajung chiar la banale și previzibile deznodăminte? E limpede că teorii precum cea a lui Baudrillard au limitele inevitabile ale unui SF filozofic, dacă îl pot numi astfel. Cu alte cuvinte, ca "pericolul" despre care ne vorbește el
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
ea se pot nutri multe alte proiecte, pe lângă cel menționat mai sus: de pildă, unul despre felul în care cenzura, prin propunerile de „rezolvare” a problemelor, intervenea, cum făcea și critica vremii, în opțiunile autorilor, inspirând sau impunând modificări ale intrigii, personajelor, prezentării lumii și deci viziunii auctoriale, și așa mai departe. Oricum, o carte bogată, informată, extrem de utilă istoricului acestei perioade zbuciumate și încă foarte puțin cunoscută în documentele ei.
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
o greșeală, cu partidul și nu voi pune niciodată această greșeală în sarcina partidului”. Cu acest crez în minte, cu o ură autentică față de tot ceea ce însemnase establishment literar anterior, antimonarhist sincer și dotat cu un rudimentar talent literar (simplismul intrigilor sale psihologice și moralismul demonstrativ se văd bine atunci cînd dramatizează în paginile „Gazetei” întîmplări cu presupuși spioni americani etc.), cu un aspect plăcut care îl face să fie figura reprezentativă la congrese internaționale, dar și cu un echilibru funciar
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
război? În Franța, nu știu dacă și în România, se face o distincție între romane polițiste și romane noir. În romanele noir se pune în evidență o realitate sumbră, o poveste întunecată a societății, fără să fie la mijloc o intrigă polițistă, urmărirea unui asasin. Dostoievski a scris roman noir, în accepțiunea franțuzească a termenului, dar nu roman polițist. Cred că particularitatea acestei cărți (La revedere, acolo sus, traducere din franceză de Tristana Ir, Editura Trei, 2014 - n.red.) stă în
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
guvernamentale. Cu plângerea penală și cu sesizarea Corpului de Control al Guvernului, depuse, răspunsul nu ar trebui să se lase așteptat prea mult. În acest caz Onțanu riscă să să fie chemat la DNA pentru a da cu subsemnatul, pentru că intrigile afacerii Supercom sunt departe de a se fi finalizat. Dacă pică licitația, șoferii ar putea parca oricunde în Sectorul 2 Până la organizarea unei noi licitații, nu va mai exista o firmă care să ridice mașinile din sector, deci practic se
Afacerea hingherilor de maşini Supercom continuă fără licitaţie. PNL face plângere penală împotriva consilierilor lui Onţanu () [Corola-journal/Journalistic/25620_a_26945]
-
dihănii și porci mistreți. Conducătorii din Occidentul de acum, cu șopârle, cu o fi și o păți... În realitate, vor câștig. Domnule profesor, omul, de la noi, are nevoie de pace, liniște în casă și copii la masă. Restul sunt bazaconii Intrigi spre globalizarea pământului Și rușii? Sunt vecinii noștri Vrei, nu vrei, tot la ei, peste gard, ceri În plus, nu trebuie uitat că sunt, în răsărit, cât vezi cu ochii. Apoi, Dostoievski, Tolstoi, Pușkin ... Ultimul a trecut și prin Chișinău
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
povești. A avut dintotdeauna, dar niciodată mai mult ca astăzi. Ce sunt serialele actuale de televiziune, moștenitoare ale foiletoanelor din ziarele de odinioară, din febra cărora s-au născut Sue și Dostoievski, altceva decât niște povești? O poveste implică o intrigă. În ambele sensuri ale cuvântului. Intriga e o cabală înainte de a fi un declanșator al acțiunii. Romanul polițist conține cel mai clar o cabală și o intrigă. Cititorul n-are nici o simpatie față de romanele în care nu se întâmplă nimic
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]
-
mai mult ca astăzi. Ce sunt serialele actuale de televiziune, moștenitoare ale foiletoanelor din ziarele de odinioară, din febra cărora s-au născut Sue și Dostoievski, altceva decât niște povești? O poveste implică o intrigă. În ambele sensuri ale cuvântului. Intriga e o cabală înainte de a fi un declanșator al acțiunii. Romanul polițist conține cel mai clar o cabală și o intrigă. Cititorul n-are nici o simpatie față de romanele în care nu se întâmplă nimic sub raportul acțiunii. Tatăl meu era
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]
-
au născut Sue și Dostoievski, altceva decât niște povești? O poveste implică o intrigă. În ambele sensuri ale cuvântului. Intriga e o cabală înainte de a fi un declanșator al acțiunii. Romanul polițist conține cel mai clar o cabală și o intrigă. Cititorul n-are nici o simpatie față de romanele în care nu se întâmplă nimic sub raportul acțiunii. Tatăl meu era unul din milioanele de cititori iubitori de cabală și de intrigă. Profesor de filosofie, citise la vremea lui romane de tot
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]