368 matches
-
prin aceea că vom (secreta, secerne) discompune toate câte și cugetă la ele inteligența prin noțiunile sale, ca să nu ni rămâie decât intuițiune empirică. A doua, vom mai sustrage de la ea tot ce aparține simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce ni poate da sensibilitatea apriorică. În cursul acestei cercetări vom găsi că există două forme curate ale intuițiunei sensibile, ca principie ale cunoștinței apriorice, adică spațiu și timp, cu a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sustrage de la ea tot ce aparține simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce ni poate da sensibilitatea apriorică. În cursul acestei cercetări vom găsi că există două forme curate ale intuițiunei sensibile, ca principie ale cunoștinței apriorice, adică spațiu și timp, cu a căror considerație ne vom ocupa acum. DESPRE SPAȚIU 2. DEZBATERE (EXPOSITIO) METAFIZICĂ A ACESTEI NOȚIUNI Prin mijlocul simțului nostru esterior (o calitate a sufletului nostru) ne reprezentăm obiectele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectele ca fiind afară de noi și cu toate în spațiu. În acesta sânt determinate sau determinabile figura, mărimea și raporturile lor întreolaltă. Simțul intern prin mijlocul căruia sufletul se privește pe sine sau starea sa interioară nu ni dă o intuițiune despre dânsul, ca obiect; totuși însă este o formă certă, sub care singură numai intuițiunea stărei ei dinlăuntru este cu putință, astfel încît tot ce se ține de determinații interioare se reprezintă în proporții de timp. Dinafară timpul nu poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
determinabile figura, mărimea și raporturile lor întreolaltă. Simțul intern prin mijlocul căruia sufletul se privește pe sine sau starea sa interioară nu ni dă o intuițiune despre dânsul, ca obiect; totuși însă este o formă certă, sub care singură numai intuițiunea stărei ei dinlăuntru este cu putință, astfel încît tot ce se ține de determinații interioare se reprezintă în proporții de timp. Dinafară timpul nu poate fi intuit, tot așa de puțin spațiul, ci numai în noi. Ce sânt așadar spațiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele ființă aievea? Sânt ele determinații sau raporturi ale obiectelor, dar totuși de așa fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel cari atârnă numai de forma intuițiunei noastre, va sa zică de făptura subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune mai întîi noțiunea spațiului. 1. Spațiul nu este o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
loc al spațiului decât acela în care mă aflu eu) totodată pentru a mi le putea reprezenta ca delaolaltă și lângăolaltă, prin urmare nu numai ca deosebite, ci ca fiind în locuri deosebite, pentru aceasta trebuie deja să fi sumis intuițiunea spațiului drept bază. Drept care nici se poate împrumuta reprezentația spațiului prin experiență de la raporturile fenomenelor exterioare, ci această experiență exterioară este ea însăși abia cu putință prin sus-zisa reprezentație. 2. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunea spațiului drept bază. Drept care nici se poate împrumuta reprezentația spațiului prin experiență de la raporturile fenomenelor exterioare, ci această experiență exterioară este ea însăși abia cu putință prin sus-zisa reprezentație. 2. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile exterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect. Deci e privit ca o condiție a putinței fenomenelor, Germanii sânt singurii cari până acuma s-au servit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-a observat până azi nu s-a aflat încă un spațiu care ar avea mai mult de trei dimensiuni. 3. Spațiul nu este o noțiune discursivă sau, cum se zice, generală a raporturilor dintre obiecte peste tot, ci o intuițiune pură. Căci întîi: nu ni putem imagina decât numai un spațiu unitar, și, dacă vorbim de spații multe, atunci înțelegem numai părți ale unui și aceluiași spațiu unic. Aceste părți iar nu pot precede spațiului unitar, ce cuprinde toate ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în el. El este în esență unul; iar diversitatea din el, prin urmare și noțiunea generală de spații, se fondează numai pe îngrădiri și mărginiri. Din asta urmează că-n privirea lui toate noțiunile despre el au drept temei o intuițiune apriori (ce nu-i empirică). De aceea toate principiele geometrice, d. p. că-ntr-un triunghi două laturi laolaltă trebuie să fie mai mari decât a treia, nu se vor putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i empirică). De aceea toate principiele geometrice, d. p. că-ntr-un triunghi două laturi laolaltă trebuie să fie mai mari decât a treia, nu se vor putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi, ci numai din intuițiune apriori și cu apodictică certitudine. 4. Spațiul se reprezintă ca o mărime nemărginită și dată. Drept că orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi inerentă obiectelor înșile, care ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi inerentă obiectelor înșile, care ar rămânea și dac-am abstrage de la condițile subiective ale intuițiunei. Căci nu pot fi intuite apriori nici determinații absolute nici relative înaintea existenței obiectelor cărora ele se atribuiesc. b) Spațiul nu-i alta nimic decât numai forma fenomenelor simțurilor exterioare, id est condiția subiectivă a sensibilității sub care singură intuițiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunei. Căci nu pot fi intuite apriori nici determinații absolute nici relative înaintea existenței obiectelor cărora ele se atribuiesc. b) Spațiul nu-i alta nimic decât numai forma fenomenelor simțurilor exterioare, id est condiția subiectivă a sensibilității sub care singură intuițiunea exterioară e cu putință. Receptivitatea subiectului, proprietatea sa de a putea fi atins de obiecte, c-un cuvânt afectabilitatea sa precede în mod necesar toate intuițiunile acestor obiecte, deci dintr-asta putem pricepe cum forma tuturor fenomenelor poate fi dată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai forma fenomenelor simțurilor exterioare, id est condiția subiectivă a sensibilității sub care singură intuițiunea exterioară e cu putință. Receptivitatea subiectului, proprietatea sa de a putea fi atins de obiecte, c-un cuvânt afectabilitatea sa precede în mod necesar toate intuițiunile acestor obiecte, deci dintr-asta putem pricepe cum forma tuturor fenomenelor poate fi dată în sufletul nostru înainte de orice percepție reală, prin urmare apriori; putem înțelege cum aceasta, ca intuițiune pură în care toate obiectele sânt silite a fi determinate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
c-un cuvânt afectabilitatea sa precede în mod necesar toate intuițiunile acestor obiecte, deci dintr-asta putem pricepe cum forma tuturor fenomenelor poate fi dată în sufletul nostru înainte de orice percepție reală, prin urmare apriori; putem înțelege cum aceasta, ca intuițiune pură în care toate obiectele sânt silite a fi determinate, poate conține înainte de orice experiență principie ale relațiunilor lor. De aceea numai din punctul de vedere al unui om putem vorbi despre spațiu, ființe extinse ș[i] a[ltele] as
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orice experiență principie ale relațiunilor lor. De aceea numai din punctul de vedere al unui om putem vorbi despre spațiu, ființe extinse ș[i] a[ltele] as[emenea]. De facem abstracție de la condiția subiectivă sub care singur numai putem căpăta intuițiune exterioară, așa cum suntem influențați {EminescuOpXIV 380} de către obiecte, atunci reprezentația spațiului nu-nsemnează nimic. Acest predicat se aplică obiectelor numai într-atîta întru cât ele ni se arată, adică întru cât sânt obiecte ale sensibilității. Forma constantă a acestei receptivități care o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arată, adică întru cât sânt obiecte ale sensibilității. Forma constantă a acestei receptivități care o numim sensibilitate este o condiție neapărată a tuturor raporturilor în cari se intuiesc obiectele ca fiind afară de noi, dar, abstrăgând de la aceste obiecte, rămâne o intuițiune curată ce poartă numele spațiu. Condițiile particulare ale sensibilității nu sânt condiții a posibilității lucrurilor, ci numai a fenomenelor lor și pentru aceea putem să zicem ca spațiul cuprinde toate lucrurile câte ni s-ar și prezenta în afară (exterior
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea putem să zicem ca spațiul cuprinde toate lucrurile câte ni s-ar și prezenta în afară (exterior), dară nu toate lucrurile în sine înșile, fie ele intuite sau nu, sau intuite de un subiect oricare am voi. Căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sânt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală. Dacă adăogăm la noțiunea subiectului restricția unui județ, atunci județul e necondiționat valabil. Astfel teza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exterior), dară nu toate lucrurile în sine înșile, fie ele intuite sau nu, sau intuite de un subiect oricare am voi. Căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sânt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală. Dacă adăogăm la noțiunea subiectului restricția unui județ, atunci județul e necondiționat valabil. Astfel teza: "Toate lucrurile sânt lângăolaltă în spațiu" e valabilă sub restricția: Dacă aceste lucruri se iau ca obiecte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și au pentru noi o valabilitate generală. Dacă adăogăm la noțiunea subiectului restricția unui județ, atunci județul e necondiționat valabil. Astfel teza: "Toate lucrurile sânt lângăolaltă în spațiu" e valabilă sub restricția: Dacă aceste lucruri se iau ca obiecte ale intuițiunei noastre sensuale". De adaog la noțiune condiția ei și zic: "Toate lucrurile, ca fenomene exterioare, sânt lângăolaltă în spațiu", atunci această regulă valează general și fără restricție. Scrutarea noastră ni indică deci realitatea (adică accepția obiectivă) a spațiului în privirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
comparată cu vro altă. Gustul unui vin nu se ține de determinațiile obiective ale vinului, al unui obiect considerat chiar ca fenomen, ci de natura particulară a simțului la subiectul care-l consumă. Colorile nu sânt proprietăți ale corpurilor de intuițiunea cărora ele ar atârna, ci numai modificațiuni ale simțului vederei, care-i excitată într-un mod oarecare de către lumină. Spațiul însă, ca condiție a obiectelor exterioare, aparține neapărat arătărei sau intuițiunei. Gustul și colorile nu sânt deloc condiții necesare sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l consumă. Colorile nu sânt proprietăți ale corpurilor de intuițiunea cărora ele ar atârna, ci numai modificațiuni ale simțului vederei, care-i excitată într-un mod oarecare de către lumină. Spațiul însă, ca condiție a obiectelor exterioare, aparține neapărat arătărei sau intuițiunei. Gustul și colorile nu sânt deloc condiții necesare sub cari singure numai lucrurile ar putea deveni obiecte ale simțurilor. n oare energia specifică a simțurilor să n-aibă idealitate? Ele sânt legate cu fenomenul numai ca niște impresii întîmplător aplicate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezentații apriori, ci se bazează pe impresie, gustul chiar pe simțire (de plăcere sau neplăcere) ca efect al impresiei. De aceea nimeni nu poate avea apriori nici închipuirea unei culori, nici a unui gust: spațiul însă privește forma pură a intuițiunei, deci nu include nici o simțire (nimic empiric), și toate spețiile și determinările spațiului pot și trebuie să poată fi reprezentate și apriori pentru ca să se poată naște noțiuni despre forme cât și despre raporturi. Prin el numai e cu putință ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă). 2. Timpul este o reprezentație necesară care subsistă în fond la toate intuițiunile. În privirea fenomenelor în genere nu putem omite timpul, deși putem prea bine să luăm fenomenele din timp. Deci timpul e dat apriori. Realitatea fenomenelor numa-n el e cu putință. Aceste toate se pot omite, dar el însuși (ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie [să] fie". Aceste principie sânt reguli cari singure fac cu putință o experiență și ni dau învățături despre ea, nu prin ea. 4. Timpul nu este o noțiune discursivă sau, cum se numește, generală, ci o formă pură a intuițiunei sensibile. Timpi diferiți sânt părți ale unuia ș-aceluiași timp. Reprezentația însă ce se poate da numai printr-un singur obiect este intuițiune. Afară de aceea teza că timpi diferiți n-ar putea fi deodată nu se poate deduce dintr-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]