237 matches
-
acestui autor. Blecher a cunoscut succesul de critică și consacrarea înainte de a se stinge și acestea nu au fost motivate de circumstanțele tragice ale destinului său, de sentimentul de compasiune și solidaritate cu un confrate suferind, ci de valoarea certă intuită și argumentată de comentatorii operei sale. E drept că mai întâi s-au făcut auzite vocile prietenilor sau cunoscuților săi: Geo Bogza, Mihail Sebastian și Sașa Pană, dar mai apoi s-au pronunțat cu privire la opera lui critici importanți ai momentului
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
treptat, depășind, pe rînd, granițele succesivelor cercuri concentrice. Este ca o expoziție de fotografie în care ACTORUL este privit, admirat, introspectat, idolatrizat din mii și mii de perspective, de foarte aproape, de departe, dintr-un joc de lumini care permit intuiților să se arate. Din fiecare imagine-comentariu simți mai mult, înveți codul discursului ca să poți să-l însoțești pe autor, ca să-i urmărești studiul întreg și amănunțit în jurul acestei teme. El însuși a fost însoțit în etapele creației sale de cîțiva
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
-l mărturisească. De aceea, poate, Moromeții (volumul al II-lea) are o tonalitate gravă, născută din impresia că autorul răscumpără prin ea împrejurarea de a nu fi știut, sau de a nu fi putut spune decât o parte din adevărul intuit. Volumul al II-lea devine o carte a adevărului spus până la urmă, drept, fără înverșunare, dar nu și fără strângere de inimă, despre unul dintre cele mai răscolitoare procese prin care a trecut satul românesc. Ceea ce trebuie să fie demonstrat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
pusă în discuție (scrisă în mijloc); c) stabilirea unei legături între cuvintele sau ideile produse de cuvântul, sintagma sau propoziția nucleu inițială, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei (conexiuni pe care le intuiți sau despre care credeți că există); d) scrierea tuturor ideile care au legatură cu tema/problema propusă, până la expirarea timpului alocat acestei activități sau până la epuizarea ideile. Rezultă o structură (configurație) ca cea din figura de mai jos: Ciorchinele este
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
eu până la urmă. Dar am să mă feresc să cad În sentimentalism. Nu mi se mai Întâmplă decât atunci când văd un detașament de pionieri urcând la tribună sau când privesc defilarea forțelor noastre armate.” Semnatara Își inventariază apoi sentimente... „trăite, intuite sau citite În cărți”... Înainte de a cumpăra de la chioșcul din colț „numărul din septembrie al unei reviste”. Urmează o totală turmentare, ca un leșin. „Nu știu ce s-a mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau prin privirea intuitivă a întregului se pricepe apoi și la cele speciale, sau el readuce la unitatea intuițiunei bogăția tipului conștiut lui prin reflexiune. Ceea ce-i comun amîndor direcțiunilor e totdeuna facultatea specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și coerentă în sine. Amândouă sânt așadar numai prin pătrunderea momentelor dezvoltate. Însă feliul (speția) activităței artistice condiționează o diferință în direcțiune. Reprezintatorii dotați cu intuițiune predominante genială au, cum am zice, bogăția manifestărilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
manifestărilor de viață a unui caracter, le au c-o singură lovitură naintea lor, și ce e deosebit li se asimilează, ca printr-un proces natural, într-un organism complect. Ei, până la un grad oarecare, creează neconștiuți; fiindcă esecutarea celor intuite li succede prin acea putere (Vermogenheit) de mirat carea poartă în sine, cum am zice, un al doilea om desăvârșit, depărțit de subiect, și-l poartă cu-atîta energie în sine încît îl conservă ca același prin toate fazele deosebite a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie și impresionabilă a reprezintatorului poate să dea nemijlocit tonul intuit si intenționat din năuntru. Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în esternul tonului este așadar câștigul pozitiv a unei culturi a tonului prin care s-ar fi dezvoltat în o măsură egală elementele desfășurate de noi. Și sufletul cel mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din el. REPREZENTAREA CARACTERULUI 1. MASCA CARACTERISTICĂ Concepțiunea crează fantaziei imaginea ideală a unui caracter în toată preciziunea lui. Însă ceea ce face pe artist e singură numai puterea formărei, facultatea de a demite și în realitatea sensibilă pe acel caracter intuit înăuntru ca om de sine stătător. Energia cu care se-ncorporează icoana din fantazie ne arată cantitatea de putere creatoare. Daca ideea și aparința reală coincid pe deplin, dacă se întrupează tot ce, prin concepțiune, a trecut în intuițiunea actorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu sânt condiții a posibilității lucrurilor, ci numai a fenomenelor lor și pentru aceea putem să zicem ca spațiul cuprinde toate lucrurile câte ni s-ar și prezenta în afară (exterior), dară nu toate lucrurile în sine înșile, fie ele intuite sau nu, sau intuite de un subiect oricare am voi. Căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sânt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală. Dacă adăogăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuite, este în sufletul nostru cuprinsă apriori, servind obiectelor de bază cât privește forma lor. Toate fenomenele s-acordă cu necesitate cu această condiție formală a sensibilității, căci numai prin ea ele pot apărea, adică pot fi date și empiric intuite. Acuma e-ntrebarea dacă nu preced cumva și noțiuni apriorice sub care singure ceva să poată fi, de nu intuit, totuși însă cugetat ca obiect în general; căci în asemenea caz toată cunoștința empirică a obiectelor va trebui neapărat să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
necesitate cu această condiție formală a sensibilității, căci numai prin ea ele pot apărea, adică pot fi date și empiric intuite. Acuma e-ntrebarea dacă nu preced cumva și noțiuni apriorice sub care singure ceva să poată fi, de nu intuit, totuși însă cugetat ca obiect în general; căci în asemenea caz toată cunoștința empirică a obiectelor va trebui neapărat să se conformeze acestor noțiuni, căci fără supoziția lor nimic n-ar fi cu putință ca obiect al experienței. Să vedem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
n-aș pricepe nici numărul; căci noțiunea numărului subsistă tocmai în conștiința unității sintezei. Vorba concept (noțiune, Begriff) ar trebui de sine să ne ducă la această observație. Căci această una conștiință este ceea ce-mpreună într-una reprezentație cele varie, intuite una câte una și dupăolaltă. Aceasta conștiință poate fi slabă adesea, astfel încît s-o recunoaștem numai în efect, iar nu în act însuși, adică s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu toate deosebirile acestea, totdeauna va trebui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite ale Ființei, "intuită" în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene "țineri laolaltă ferme" prin care orice ființă se împlinește și "intră în prezență", este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că instituția întreprinderii socialiste a fost construită pe premisa abundenței potențial infinite. J. Kornai (1992) a introdus distincția, apoi foarte mult utilizată, între constrângerile bugetare rigide (hard) și cele maleabile (soft) (vezi, de exemplu, Kornai, 1992). Distincția este ușor de intuit (Kornai et al., 2003): când avem „constrângeri bugetare rigide”, orice organizație trebuie să își acopere cheltuielile din ceea ce are inițial și din veniturile pe care le obține. (Fiecare familie funcționează în acest fel.) Dacă nu reușește și intră în deficit
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
în societate... Se creează o mare tensiune în familie, în afara întrebărilor și curiozităților exprimate mai mult sau mai puțin cu amabilitate și înțelegere. Pe de altă parte, se nasc foarte multe întrebări și la serviciu. Răspunsurile la acestea, mai mult intuite ori fabricate tendențios la bârfa de pe la colțuri, te pot pune, de regulă, într-o lumină urâtă, deloc avantajoasă poziției tale sociale... A fost o luptă crâncenă... Dar tu cunoști toate astea. De ce mă necăjești, amintindu-le adeseori? - Uite, așa! Să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lor ca indivizi sau, cel puțin, reducerea lor la stadiul de animale cu o oarecare doză de sensibilitate. Există însă și o parte constructivă a negației. Astfel, această ispită a extincției traduce (din nefericire, în forme grosiere) o idee rafinată, intuită, acum mai bine de două mii de ani, de un prinț indian, Siddharta Gautama, pe care discipolii aveau să-l numească Buddha, Trezitul. Nirvana, căci despre aceasta este vorba, reprezintă nu numai scopul vieții unui individ, ci esența însăși a vieții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mea. Între barocul ei și minimalismul japonez, îndrăgostirile mele au trecut de la o extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
duc la cele veșnice, iar În curând nu voi mai ști pe nimeni, pentru că și verișorii s-au risipit și, nevăzându-i cu anii, s-ar putea să nu-i mai recunosc, așa cum s-a Întâmplat cu majoritatea celor prezenți, intuiți doar vag, după aproximările chipurilor Îmbătrânite. După Înmormântare, pătruns de frig și presat de timp, n-am mai zăbovit decât un sfert de oră pentru a răscoli prin sipet, iar la 15,30 am luat-o spre Bacău, unde am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
oamenilor le e, cel mai adesea, teamă de confruntarea cu natura lor intimă și se sprijină pe vorbele și aprecierile celor din grup. E ceva uman, dar nu are treabă cu definirea marii poezii, care este noutate absolută și stranietate intuită. Sângele cititorului este singurul gust necunoscut poetului. Ar da multe să-l știe cândva... Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și care dacă se întreabă cum de le mișcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se păruse tuturor celor care se aflau În jurul Marelui Maestru. Dar nu și lui Oan-san. Spiritul lui despică o secundă În părțile ei infinitezimale. Iar trupul lui, antrenat șaptesprezece ani să aducă moartea, reacționă la fiecare fragment de mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoie. Felul în care mă desfășurasem de-a lungul vieții, tot ce planificasem pe toate laturile existenței în dramatismul și absurdul ei m-au deziluzionat dar m-au și încărcat cu lumina pe care ți-o oferă ambiguul, nesiguranța, inexplicabilul intuit dar neexprimat. Eram așadar real și palpabil, semn că nimic nu scapă celui ce vrea să vadă. Asigurat că ireală era lumea în care intrasem atras de vocea lui Gustav, iar eu o dureroasă încă neîmplinită materialitate, m-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le spori,în bucurie și-n satisfacții, clipele faste, pe care le petreceau, din viața lor. Că i se dusese vestea, pentru modul în care impărțea bucuria și fericirea, nu mai este necesar să vorbesc, acest fapt fiind, după cum lesne intuiți,înțeles de la sine. Sprinten la mers, totdeauna cu o glumă în colțul buzelor, căreiaîi dădea drumul, ca unui porumbel de aur,scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am înțeles înfiorați că tinerele bestii poetice urcă scara, taman către aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încrețită în noi... Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Și am intuit, bineînțeles, că fusese izbită de perete ușa imensă, de stejar, cu două canaturi. Prin breșa căreia, curând, era de așteptat c-au să se năpustească, pocnindu-și cozile și recitând întărîtate din lirica personală, marile carnasiere ale poeziei optzeciste. Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]