1,090 matches
-
să dea totul, așa, de-amorul artei ”, prosport.ro). Foarte adesea, sensul e însă chiar mai larg decât definiția de la care am pornit. De la ideea (pozitivă) de gratuitate și lipsă a interesului material se ajunge ușor la accepția (negativă) de inutilitate, lipsă de sens, absurditate: „Au votat de amorul artei” (caon.ro); „Economie de amorul artei ” (ziare.com), „Pavlov crede că DSP face controale «de amorul artei»” (ziare.com); „cei care habar nu aveau care era «tema» protestului, ci se aflau
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
pe care nu se resemnează să nu le aibă". Lucrurile sunt mai simple: literatura nu este decât unul dintre acele divertismente prin care omul evadează din imperiul necesității imediate (Hegel? Marx?) și devine liber să se bucure de o „nobilă inutilitate" (Madame de Stael?). Evadarea aceasta, rezervată doar ființei umane, nu se realizează doar prin artă: toate îndeletnicirile omului au început prin a fi necesități vitale și au sfârșit, cel puțin unele dintre ele, prin a fi niște jocuri gratuite. Putem
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
învățătură, nici să trăim în ficțiune o viață care ne este refuzată în realitate. Absența acestei gratuități este aceea care face din Don Quijote și din Emma Bovary niște victime sofisticate ale lecturii de romane. Căci numai socotind lectura o nobilă inutilitate putem să fim de partea lui Llosa și a adevărului mincinos al literaturii și nu de aceea a inchizitorilor catolici, comuniști ori islamici și a minciunilor adevărate pe care ei le reproșează literaturii.
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
cum să se lase călăuzită de tendințe străine de natura ei. Și nici să asculte de alte legi decât acelea ale artei dintotdeauna. Inamicul numărul unu al cenzurii din toate timpurile este, altfel spus, gratuitatea firească a literaturii, nobila ei inutilitate. Contra acestei naturi a literaturii pornesc cenzorii cruciadele lor, care au drept scop să convertească o creație liberă, menită să-l smulgă pe om din imperiul necesității imediate, într-un instrument care să nu-i procure nici cea mai mică
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
poate ca, din atîtea accidente, să iasă o direcție crescătoare a vieții: de la simplu la complex, de la inferior la superior? La capătul acestui bilanț, măsura de precauție pe care și-o ia Gingerich este următoarea: indiciile anterioare nu pledează pentru inutilitatea științelor, căci eficiența lor e evidentă și binevenită, ci doar sugerează posibilitatea ca, dincolo de ele, să mai fie ceva pe care metodele științelor nu-l pot afla. Nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nu pot. În rest, cît va
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
legiune. Contra uitării nu-i remediu, ci doar o resemnare blândă. Poeții uitați sunt un memento pentru poeții vioi nevoie mare! L. N.: O întrebare „de lemn”: ce mai înseamnă poezia, astăzi? Ș. F.: Ce-a însemnat întotdeauna: o „nobilă inutilitate”. De o utilitate ignobilă e ea, atunci când devine strict utilitară sau, cel puțin, se face că-i așa. După ce comanda politico-socială va fi istorie și neant, e clar că poezia scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
inutilitate”. De o utilitate ignobilă e ea, atunci când devine strict utilitară sau, cel puțin, se face că-i așa. După ce comanda politico-socială va fi istorie și neant, e clar că poezia scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate... În rest, ea e, pentru poet, indispensabilă ca pâinea cotidiană, ca aerul, ca apa, ca, uneori, un drog, chit că, la unii dintre noi, ea este doar un hobbycei (!), biet tabiet sau un passe-temps, ca, bunăoară, o pasiență; pentru „ipocritul
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
găsit de cuviință să-mi comenteze Istoria critică mi-au spus-o de la obraz: în zilele noastre (ale lor, de fapt) nu se mai scriu istorii literare! Și, mai ales, din perspectivă estetică. Din moment ce nu se mai scriu, este evidentă inutilitatea preocupării pentru probleme teoretice. Cercul se închide cu această constatare pesimistă. Dar iată chiar prima problemă importantă a unei discipline care, la fel ca și istoria generală sau ca istoria artei, muzicii și teatrului, n-are cum să dispară, cu
Problema istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4870_a_6195]
-
topește, încet-încet, feminitatea și propriile angoase. Străduindu-se să rezolve problemele celorlalți, nu face altceva decît să fugă de ale ei, ale cuplului ei. Nesuferită și bățoasă, personajul Nadianei Sălăgean, Karen, devine tot mai fragil pe măsură ce-și descoperă inutilitatea. Pierderea de timp. Acomodarea celorlalți la noua realitate, la noii iubiți. Expresia corpului se schimbă, este tot mai abătută, pașii mai nesiguri și mai puțin apăsați, privirea mai uimită, mai tristă. Finalul spectacolului este un moment de teatru mare, pe
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are suflet de poet, ceea ce s-a dovedit o iluzie la acest posteminescian, pentru care, așa cum zice, „sunt prea închis pentru ca să pot spune tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în opinia desțăratului
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
destul de nepregătite și de neștiutoare s-o poarte și, în consecință, primul care se pierde. În piesele care prelungesc lumea lui Caragiale, pălăria face carieră. Cine nu știe de pălăria lui Spirache din Titanic Vals, scumpă, de felui, ca nobilă inutilitate, și apoi sacrificată, tot mai mult, rațiunii practice a familiei? Până, de altfel, la desființarea ei - de unde era un moft aristocratic, ajunge o pomană burgheză. În Gaițele lui Kirițescu, lumea devine ceva mai selectivă: „Cum îmi stă, țațo, cu pălărie
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
sau cât de murdare, nu ni se spune. Aparențele de onorabilitate sunt salvate. Și compromisul prosperă, fiecare căutându-și mijloacele pentru viața pe care și-o dorește. Directorul Deșteptării vrea să țină în funcțiune o gazetă de-a cărei tristă inutilitate e convins, dar n-ar vedea-o eliminată de alții, Andronic vrea să-și anime un vis, pe măsură ce pariul lui cu meseria se arată pierdut, Bucșan vrea să se mențină, să-și vadă firma luminoasă strălucind deasupra orașului. Magda i-
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
ocultate. Individul postindustrial trece prin etapele succesive ale alienării personale și colective, în interiorul mediului natural și social, unde intervenția tot mai agresivă a mașinii (computerului) tinde să-l elimine definitiv. Ca atare, el dezvoltă, ipostasic și comunitar, un sentiment al inutilității istorice și al neantului metafizic, cu rădăcini în "sfîrșitul istoriei" hegelian și "moartea lui Dumnezeu", supralicitată de Nietzsche. Ramificațiile contemporane ale acestei stări sînt "închiderile" spirituale, preconizate de Kojčve, Bloom ori Fukuyama. Metafizic și cultural, postindustrializarea a generat confuzie și
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
titlu. Cuvântul "țânțar" nu apare niciodată explicit în text. Ca sugestie, ca metaforă, ca întrebare de subsol, termenul e omniprezent. Cea dintâi interpretare se referă, desigur, la comunitatea "artiștilor" invitați în vilegiatură de doamna Maurier. Necontenitul lor bâzâit, neodihna sterilă, inutilitatea ocupațiilor, nesfârșita vacanță în care par a trăi reprezintă transcrierea în regim cultural a activității insectelor. Înțepăturile dintre personaje, încercările de a dobândi superioritate morală sunt întru totul asemănătoare acțiunii dipterelor care trăiesc vampirizându-i - la propriu - pe alții. O vastă
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
în operă de artă. Arta nu poate trăi paralel cu viața. Ea trebuie s-o înlocuiască. Urăsc arta când ea ajunge să însemne ceva pentru toată lumea. O iubesc când ajunge să nu însemne nimic pentru noi. Tragedia artistului constă în inutilitatea artei sale. Vreau ca lucrările mele să nu 'reprezinte' nimic. Ca în pânzele mele să nu se petreacă nimic. Urmăresc însă o anumită spiritualitate, care ține de structura mea lăuntrică, necunoscută mie. Multe din gândurile lui George Tzipoia ne amintesc
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
Un puști vine revoltat de la școală și îi spune tatălui său că acolo îl pun să învețe numai inutilități. Tatăl îl întreabă uimit: - Cum adică? - Păi la istorie ne pune să memorăm niște ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanți! - Altceva... - Păi la geografie tot așa trebuie să reținem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpații
BANCUL ZILEI: Care este diferenţa între Ceauşescu şi Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/67256_a_68581]
-
dezamăgitoare? Nu conține o cursă? „Conștiința, socotește poetul, este o lamă cu două tăișuri", unul fiind chiar rostirea omenească în care se transpune. Alternativă a indicibilului, limbajul însuși e un compromis cu contingentul, un pact cu „macularea" sau măcar cu „inutilitatea". Un factor ce ne adîncește despărțirea de Întregul divin. Arborii ne oferă o lecție, grafiind „în tăcerea lor / ceea ce nu se poate rosti / ajungîndu-ne din urmă prin coala albă / a golului" (poate doar arborii). Acest „gol" al nerostirii, ne sugerează
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
depresivă este tratată mai repede. Ce studiile nu vor menționa, dar ce vede clinicianul e o veritabilă trezire la viață a pacientului lui. Somnul se normalizează, iritabilitatea scade, dispoziția intens pesimistă și marcată adeseori de idei delirante de vină, de inutilitate, de moarte se îmbunătățește, pacientul depresiv care reacționează corect la medicație își reia activitățile și va spune, subiectiv, că se simte mai bine", a adăugat medicul psihiatru Diaconu. Tristețea nu este depresie Nu putem spune că suferim de depresie când
Vezi ce riscă un depresiv dacă nu merge la medic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65463_a_66788]
-
tactică unui ,,ketman'', cum au fost și la noi, mulți intelectuali. Al treilea reper e negreșit ziaristul de la „Gazeta Wiborcza'', Adam Michnik, cel care a stat drept alături de mișcarea „Solidarității" de la Gdansk, omul care a vorbit despre iertare și despre inutilitatea răzbunării, despre „griul" democrației, despre puterea celor fără putere, despre eroare și lustrație, despre false entuziasme antidictatoriale. Intelectualul care s-a priceput să vorbească limba omului din șantierele Balticei sau din uzinele de la Nowa Huța, să găsească tonul direct care
Katin, Czestochowa, Gdansk by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6367_a_7692]
-
revine periodic în cultura noastră. Imaginea omului care se descurcă, independent de calități și, mai ales, de calificări, se suprapune lesne peste ideal. Iar Filimon nu face decât să consemneze ascensiunea acestor închipuiți, care dovedesc cât de nuanțată poate fi inutilitatea. Mitică Rîmătorian, ori Găinescul (comicul numelor este subțire, chemându-l mai repede pe Budai-Deleanu, decât pe Caragiale) sunt, în public și în particular, desăvârșiți oameni de prisos. Amanți de-al doilea, colportori ai unor zvonuri deja vechi, încasatori pentru păcatele
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
murit în urma unui accident de muncă este spălată de către o altă femeie. Trupul e gol, dar nu vedem decât o parte a lui, decorul pauper al casei țărănești îl scoate în evidență și îi conferă acea impresie de nimicnicie și inutilitate pe care o lasă cadavrele. Soțul apare și se așază pe marginea patului, nu vedem nici chipul moartei și nici pe al lui, umerii i se zguduie de plâns, dar plânsul nu se aude. Această durere amortizată, această nefericire în
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
implică și îndepărtează. Ești acolo, fiindcă o foarte omenească nevoie de comparație te trage în inventarul cu foști colegi, apucați pe căi lucrative. Inși utili. Nu ești acolo, fiindcă „meseria" te-a sustras. Cine este acest observator? Un profesionist al inutilității vii, care desfide mecanismul. însă el, mecanismul, în Act de prezență, are cuvântul. Nu explozia, furia, curățenia brutală a avangardei contează, în cele câteva însemnări însăilate, ci acea inerție frumoasă, în felul ei, ticăit, dulceag, acea lume a oamenilor care
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
să vorbească despre necesitatea construirii unei noi lumi. Mă amăgeam profund. Oamenii nu doresc niciodată schimbarea, iar cititorii mei au fost, de regulă, cei puțini deja convinși că trebuie să trăim altfel. Prin urmare, publicam săptămânal articole de-o perfectă inutilitate. Și am ținut-o în aceeași notă până de curând, când, deși susțin exact aceleași idei ca în urmă cu douăzeci de ani, am fost pus pe lista celor care n-ar mai trebui să aibă dreptul să-și expună
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
decembrie 1989 - a devenit spațiul execuției mele publice. Niște tembeli au găsit de cuviință să mă „omoare” în efigie: mi-au ars fotografia. E drept, într-o companie istorică: Ceaușescu, Băsescu, Patapievici! Nu sunt singurul care-și dă seama de inutilitatea de a continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat și nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce și cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
ce asudă în slujba miliardarilor îmbogățiți din furt. Nu e de mirare că, unul după altul, Gabriel Liiceanu, Horia- Roman Patapievici, iar acum Andrei Pleșu, au abandonat o luptă în urma căreia nu s-au ales decât cu deznădăjduitul sentiment al inutilității. Ura animalică și adversitatea contondentă nu pot fi combătute cu armele logicii și bunului simț. În spațiul public românesc e loc doar pentru foștii turnători, pentru ideile râncede ale activiștilor comuniști și pentru râgâielile marilor escroci. Toți ceilalți trebuie călcați
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]