201 matches
-
ale totalității. Dacă e nevoie de "supramăsură", de o acțiune individualizată asupra unui copil sau a unui grup de copii, aceasta implică totodată, pentru a fi eficace, o viziune globală a școlii. De aceea putem să ne însușim cele câteva "invariante" în formarea dascălilor pe care le propunea Égide Royer administratorilor de școală și oamenilor politici prezenți la prima conferință mondială despre violența în școală: "Politica dumneavoastră de formare a cadrelor didactice pentru a preveni și a face față violenței școlare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe Lorentz, Fitzgerald, Poincaré și Einstein la extraordinara teorie a relativității. Și Wigner observă că aceleași concepte matematice se regăsesc în conexiuni total neașteptate. De exemplu, funcțiile trigonometrice care apar în astronomia lui Ptolemeu se regăsesc în funcții care sunt invariante cu respectarea translației (invarianța timpului). Există, de asemenea, funcțiile adecvate pentru sistemele liniare. Uriașa utilitate a acelorași părți ale matematicii în situații atât de diferite nu are nicio explicație rațională (încă). Mai departe, simplitatea matematicii a fost mult timp considerată
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică, în funcție de problemele spirituale ale colectivității într-o anumită epoca. Astfel, de la un text la altul circulă nu personajul definit doar prin caracterul sau, ci personajul integrat unui scenariu constituit dintr-un număr de invariante determinate care fondează mitul. Personajele dezvăluie anumite scheme dramatice, care fixează tensiunile timpului. Astfel, Jean Rousset prezintă că scenariu mitic dispozitivul triunghiular minimal care stă la baza mitului lui Don-Juan, dar poate sta și la baza altor mituri 64. Prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
putem interpreta și mitul Parizienei. Prima sarcină, înainte de a stabili pertinenta mitului Parizienei, constă în a descrie și a articulă domeniul, izolând elementele distinctive care, grupate la un loc, vor alcătui scenariul destinului femeii pariziene. Se obțin astfel unitățile constitutive invariantele care sunt în număr de trei: Pariziana, Parisul și grupul masculin. 1. Parisul: Pariziana că mit ia naștere în Paris. Parisul este spațiul care definește Pariziana și o pune în valoare. Parisul are funcția de șarniera a dispozitivului, el înfăptuiește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Construcția înseamnă organizare deliberată, căci formele vii [s.n.] nu se ivesc, numai ridicol, numai pe cale de procreare sexuală; zămislire a cărei înțelegere d-l F. Aderca o are cu prisosință. Aceasta e perpetuarea, cealaltă e creațiunea. (...) Poezia trebuie să păstreze invariante față de anumite grupuri de transformări verbale. Invariantul permanentă, e subtilă disociație intelectuală. Fără această preocupare de esențial și permanent, poezia s-ar preface în bărbărie ori alexandrism. Corbul lui Poe nu e numai o punere în scenă, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
revistei „Integral” (1925-1928). Îndeosebi prin Ilarie Voronca, spiritus rector al tuturor periodicelor de avangardă apărute după „Contimporanul” și înainte de „unu”, dar și prin alți colaboratori ai acestora, publicația reia ideile directoare din „75 HP” și „Punct”. Noua revistă consideră că invarianta acelor idei este principiul integrării artelor în ansamblul civilizației epocii. În „75 HP” Voronca lansa, împreună cu pictorul Victor Brauner, conceptul „pictopoezie”, ilustrat prin construcții grafice rezultate din combinarea cuvintelor în felurite figuri, de genul celor din Caligramele lui Guillaume Apollinaire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
cărți, începe cu afirmarea unei viziuni românești asupra timpului, întemeiată pe intuiția ritmurilor cosmice (Reforma calendarului, 1924), eseurile lui B., mai ales cele din revista „Gândirea”, accentuând asupra rolului pe care ar trebui să-l aibă religia în pedagogie și invariantele etnice în orice studiu închinat culturii în sens larg. Eseurile despre „vârste” (Adolescența. Proiecție subiectivă, 1926, Solidaritatea vârstelor și viața socială, 1926, Greșeala adulților, 1927, Bătrânețe și sacerdoțiu, 1929, Noua generație, 1936 ș.a.) învestesc acest concept cu semnificații noi, datorate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Rupturi, violențe, catastrofe Emile Durkheim extinde studiul sinuciderii la o „realitate morală”26, care acționează asupra mecanismelor de rezistență ale individului. Din perspectivă sociologică, aceasta nu e decât o redefinire a „realității colective” a psihanalizei. Ea ar fi una din invariantele vieții sociale, menținându-și un procent relativ constant - prin corelare cu ceilalți factori ai demografiei: nașterea și moartea. Cercetările lui Durkheim se dovedesc, Însă, mai puțin relevante În cazul scriitorilor decât În cele ale sinucigașilor. El se străduiește să demonstreze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
înțelegem, în termenii lui Geuss, o teorie despre "cum anume trebuie să acționeze oamenii unii față de ceilalți", elaborată fără a lua în considerare lecțiile "istoriei, sociologiei, etnologiei, psihologiei și economiei", derivată din "doar câteva principii generale" și (considerate a fi) "invariante istoric" și bazată, în mod uzual, pe "un anumit tip de individualism" (și anume pe ideea că "preceptele eticii ... sunt aplicabile direct și în primă instanță indivizilor umani"), pe "intuițiile morale" pe care "indivizii din societatea noastră [i.e., societatea nord-americană
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
concentrate, subansamble tot sintetice, dar de mai mari dimensiuni, adevărați topoi ai cunoașterii enciclopedice. Noi le-am denumit, alături de alții, în teoria literaturii și în comparatistică, invariante sau constante. Deci, o deosebită atenție pentru regularitățile tipice, duratele lungi, constantele și invariantele oricărui conglomerat enciclopedic, la prima vedere încă indistinct și amorf. în felul acesta, el poate fi efectiv perceptibil și asimilabil. Dar, pentru aceasta este nevoie de cu totul altă optică și metodologie culturală. începând cu cea a învățământului superior și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Vrancea, E. Lovinescu, artistul, ed. cit., p. 98. 226 Idem, p. 102. 227 G. Călinescu, "E. Lovinescu: Mite", în volumul Ulysse, ed. cit., p. 227. 228 În opinia lui Ioan Holban, prezența autorului în propriul discurs narativ "este una din invariantele romanelor: sub travesti-ul transparent al pronumelui personal (eu în Bizu) sau sub masca vocii calificate a criticului (în Romanul lui Eminescu, mai ales), autorul consemnează, comentează, trăiește totul alături de personajele sale, proiecții ale subiectivității creatoare" (Ioan Holban, op. cit., p.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
2. Renunțarea la preconceptele și categoriile exclusiv vest-europene. Definiția literaturii comparate care circulă și, mai ales, spiritul său istoricizant și de extremă specializare, de negare a posibilității sintezei, de refuz al categoriilor generale aplicabile tuturor literaturilor (vezi problema constantelor, a invariantelor literaturii), este un produs tipic al mentalității neopozitiviste occidentale. Ea încetează totuși să mai fie canonică pentru ansamblul studiilor comparatiste de pretutindeni; 3. Existența unui proces literar european poate fi nu numai postulată, dar și studiată cu condiția definirii cât
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
foarte îndepărtată, este adevărat, de preocupările comparatismului factologic și istorizant tradițional privitoare la posibilitatea unei poetici sau teorii literare comune, elaborată pe baza experienței tuturor literaturilor. problemă complicată și controversată, care duce într-o formă sau alta la recunoașterea existenței invariantelor sau constantelor literare. A conceptelor și universalelor literare. Este evident că ideea literaturii universale ca totalitate presupune, foarte expeditiv spus, existența unor elemente comune, comparabile, deci omologabile, între toate literaturile lumii. Chiar și vechile paralele plecau, de fapt, de la aceeași
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
comune, comparabile, deci omologabile, între toate literaturile lumii. Chiar și vechile paralele plecau, de fapt, de la aceeași constatare. Întreaga dificultate, pur tehnică și documentară, constă doar dintr-o metodă bine pusă la punct, capabilă să detecteze și să ilustreze aceste invariante. Etiemble este un mare pionier și în acest domeniu. Noi înșine am propus o serie de soluții în același sens într-o carte: Comparatisme et theorie de la litterature. În ultimă analiză, literatura universală astfel definită se confundă cu însăși definiția
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în explorarea sistemului de interese care presează spre menținerea statu-quo-ului, dar și din cauza incertitudinii în legătură cu riscurile implicate de o orientare mai fermă spre schimbare. Sindromul luptei. S-a văzut mai înainte că interesele grupurilor și chiar ale persoanelor nu sunt invariante în raport cu modul de organizare a sistemelor. De aici, o largă diferențiere a atitudinilor față de schimbare și față de intervenția specialistului. Receptivitatea la intervenția specialistului va fi cu atât mai mare cu cât amenințarea percepută la adresa propriilor interese este mai redusă. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Franța napoleoniană. Ele pot fi însă aplicate și la Ionescu sau Popescu, la Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. În al doilea rând, perspectiva lor este atemporală. Timpul nu modifică în nici un fel valabilitatea enunțurilor acestor discipline. Ele sunt, în raport cu timpul, invariante. O piatră cade la fel astăzi, în modul în care a căzut acum un milion de ani sau în care va cădea peste câteva mii de ani. Invarianța temporală face inutilă orice specificație în raport cu timpul. Sunt multe situații în care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
categorii și subcategorii, dovedind o adevărată voluptate În a scorni un vocabular luxuriant și esoteric, greu de Înțeles și de aplicat (spre exemplu: „fondul de mituri alcătuit din arhemituri, mituri genuine, arhaice, mituri netipizate (tipizate În prototipuri, tipuri, variante și invariante), neomituri, mitologumene și mitoide” - p. 4). Repetat incantatoriu, acest limbaj dă senzația unei cărți de ficțiune, construită din sine și suficientă sieși. De altfel, numeroși cercetători au atras atenția asupra inconsistenței referințelor critice (eronate sau trimițând la texte inexistente), a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iarăși la căldura ochilor pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea invariantelor caragialiene prin pastișarea deliberată și asumată constructiv, încadrează decisiv căutările și tendințele prozatorilor târgovișteni printre reperele traseului literar postcaragialian. Amprenta caragialismului marchează vizibil proza jucăușă și deconcertantă a lui Mircea Horia Simionescu precum și romanele, pseudotratatele și miniaturile umoristice ale lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inaugurare), respectiva tehnică e remarcată și la nivel macrotextual, volumele alcătuite de Caragiale însuși având o clară dispunere muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația, mutatul etc.prezentate în altă cheie de "interpretare". În afară de executarea scripturală a unei invariante andante, allegro, scherzando, etc., tehnica temei cu variațiuni presupune reluarea prin amplificare, parafrazare, contrazicere sau negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o amplă și persistentă tradiție a înțelegerii literarului ca deviere sau ca divergență față de un factor ab quo, sau grad zero își trage rădăcinile de aici” Se încearcă de fapt o sistematizare a notelor definitorii ale literarității prin construirea unor invariante absolute asemănător tipurilor ideale ale lui Max Weber. Dar, teoriile literare sunt situate în timp și spațiu, ele au în vedere doar o anume literatură sau un grup de literaturi, ele nu pot decât să exemplifice anumite concepții coexistente despre
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a coeziunii între particulele care se mișcă în vid. Acesta va fi cadrul de cercetare a fenomenelor și proceselor naturii, va constitui Fizica pentru următoarele secole. Potrivit canoanelor fizicii newtoniene, atât masa, impulsul, momentul de rotație, energia și spațiul rămâneau invariante la anumite transformări și simetrii, ceea ce le conferea o valoare universală. De aici și convingerea, consolidată timp de două secole, în imuabilitatea, permanența legilor în care intrau aceste mărimi. Caloric, energie și căldură La sfârșitul secolului al XVIII-lea, căldura
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
5; Gh. Vrabie, Din limbajul poetic al cimiliturii, RITL, 1966, 2; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 231-344; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 285-297; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 267-283; Adrian Rogoz, Cimiliturile și rădăcinile invariantelor grafematice, în Semiotica folclorului, îngr. Solomon Marcus, București, 1975, 181-232; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 44-248; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 345-382; Sergiu G. Moraru, Introducere la Ghicitori, Chișinău, 1980, 5-31; Ion Taloș, Corpusul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
este reflectată în preferința socială. Acesta este un nou sens în care condiția Pareto slabă elimină un tip de regulă de decizie socială ca FBSA acceptabilă. A se reține așadar că prin condiția Pareto slabă funcția de bunăstare socială devine invariantă la toate regulile de decizie socială care nu reflectă social preferințele individuale unanime. d) Domeniul universal este, la rându-i, o condiție intuitivă care vizează mulțimea informațiilor relevante pentru funcția de preferință. Aceasta este formată din informațiile individuale tranzitive<footnote
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ucigașă aplicată de Învingătorii lui Hitler, ea s-a dezvoltat monstruos: ultraprosperă Într-o parte a ei, sărăcită, batjocorită, umilită și supusă unei exterminări sadice În cealaltă. Spre deosebire de istoriile vechi ale Europei, care puteau vorbi de un continent uniform, de invariante locale În cadrul unei variante mai largi, istoria lui Tony Judt trebuie să țină cont de marea ruptură provocată de cel de-al doilea război mondial. Firește, el nu evită menționarea deceniilor dintre 1914 și 1939, când s-au pus, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]