245 matches
-
o demnitate intelectuală, emanată de rigurozitate, ca semn al perfectei adecvări la subiect. Virtuțile comparatismului practicat se văd în identificarea similitudinilor și coincidențelor de structuri și funcții. Aici aș fi vrut puse la lucru și alte noțiuni cum sunt omologiile, invarianții și concordanțele. Eforturile de traducere sunt, de asemenea, de menționat. Acolo unde nu a avut textele în limba română (și asta s-a întâmplat cel mai adesea), Orlando Balaș le-a dat un echivalent potrivit nu numai ca fidelitate, ci
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
metoda fiind una cu caracter meta-istoric, capabilă a releva cititorului eterna reîntoarcere a identicului, prin surprinderea unor invarianți, conivențe, coincidențe, a factorilor de permanență ce dau dovada esențialului, mitanaliza vizând, în fond, manifestarea a ceea ce Adrian Marino numea invarianți antropologici: "Invarianții de tip antropologic recuperează și articulează datele Ťprimitiveť, primordiale, persistente, întâlnite în cel mai profund dintre straturile ancestrale, comune întregii omeniri - cele mai Ťarheologiceť din toate culturile. Lumea arhetipurilor și a prototipurilor originare, miturilor, legendelor, simbolurilor și a acelor topoi
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
cum anume proceda ca să scrie despre o temă? Culianu proceda ca un entomolog care compară insectele spre a le găsi un set de trăsături comune pe baza cărora să le poată clasifica. E totuna cu a spune că cercetătorul căuta invariantul din spatele varietății de motive mitice, căuta tiparul de origine, arhetipul inițial din care au pornit toate. Premisa lui e în fond aceeași cu cea a lui Mircea Eliade, și anume aceea că, izolate sau prin contaminare, toate religiile vorbesc despre
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
religiile vorbesc despre aceleași experiențe primordiale ale omenirii. Că sursa acestor experiențe e sau nu divină contează mai puțin pentru un istoric al religiilor, care în fond e un teoretician al miturilor, nu un trăitor al lor, dar cine găsește invariantul lor acela are șansa unei lămuriri exhaustive. Tot efortul, e drept unul sisific, e de a străbate textele religiilor spre a le găsi prin comparație arhetipurile. Așa procedează Culianu: compară secvențe sau episoade mitice, le găsește asemănări sau deosebiri, și
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
care sacrul le capătă în modernitate, precizând că lucrarea lui nu e expresia unei "nostalgii secrete", ci a înțelegerii și a simpatiei pentru condiția trecută a omului religios. Necesitatea unei expuneri clare îl face pe Eliade să folosească două concepte invariante (omul religios și omul areligios), ce se definesc unul pe altul prin negare și, probabil, această definiție negativă a omului modern determină afirmarea incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și profanul se impune ca una dintre cele mai reușite
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
unei necontenite deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări plurisemantice. ● Pe plan estetic, întrucât sensul OS se edifică prin verbalizare, orice limbaj sonor devine posibil. Invariantul (ca referent stabil) este textul însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea, considerăm că textualizarea OS probează conștiinței
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
puțin o artă - cum e înțeles tradițional - cît e o tehnică de investigare a realității. Obiectul, rezultatul muncii noastre, poate fi operă de artă sau nu, adică experiența se poate împlini ori poate eșua. Dar punctul de plecare și condiția invariantă a lucrului însuși îl constituie racordarea la real, la ce se întîmplă în jur. Altfel, fără acest racord, nici "suprarealism" nu poți face, cum au făcut Buñuel și avangardiștii în general. Or, la noi, mai toți cineaștii se consideră din
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
disimulată, a agenților secreți, ci perfecta funcționalitate a rețelei pe care o reprezintă ei prin însumare aparent dezordonată. Luați individual, ofițerii serviciului comunist de informații dovedesc, pe o singură gamă a cruzimii, o pletoră de comportamente inepte. Grupați în ierarhii invariante, ei acționează, conform mărturiei lui Florescu, cu o precizie aiuritoare. Derizorie la prima vedere, livrarea, către un singur magazin specializat, a unor provizii suficiente de cafea naturală se petrecea, dacă ne focalizăm atenția numai pe șoferii implicați, prin apelul la
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
Bibliei? Mult, a răspuns Freud, dacă nu cumva totul... având grijă să nu se aventureze În vreo explicitare. În acest „mult” nu poate fi ignorat, cred, exilul Însuși, cel cotidian și cel de o mai iremediabilă Inițiere. Felul În care invariantul nostru milenar Își regenerează premisele și Își Înnoiește expresia, adică „speranța, cuibărită sub cenușă”, cum spune poetul, și „reaprinsă de suflarea uriașă a visului”, este probabil ceea ce justifică și premiul acordat astăzi poetului israelian de limbă română Eran Sela. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Petrescu, Al. Rossetti, Marietta Sadova, dar și Eugen Ionescu, Cioran, M. Eliade; sau Cella Serghi, Leni Caler ș.a. Ebine că acest jurnal a apărut abia acum; epurată de bârfă (care Își pierde interesul În timp), se poate vedea ceea ce este invariant: acelaș zaț stă și la fundul cafelei din zilele noastre. Așa Încât iată: văzând pe fereastră l’Ile St. Louis și catedrala Notre Dame, mă simt În Bucureștii anilor 1935-1944 pe care i-am mai prins la venirea mea În București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
imediat următoare. Un meci, un spectacol, o demonstrație, o sărbătoare, oricare ar fi conținutul momentului festiv, forma lui exterioară ascultă de aceleași perioade: așteptare, pregătire, întâmpinare, savurare, retragere, conversație. Aceste faze, mai lungi sau mai scurte, se instalează ca formule invariante de ritual - și există, indiferent care ar fi conținutul sărbătorii, ca perioade care articulează ritualul respectiv; și care apar, aproape neprogramat și natural, ca un parcurs obligatoriu de care ascultă și prin care se săvârșește orice eveniment important care scoate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care animalul abia se târa, iar Babi îi răspundea invariant: „Pregetă“). Plouase și în seara dinainte, ajunsesem târziu și cum Cliff nu răspundea îndemnurilor mele de a merge la adăpost, iar eu nu îl puteam urni, îi lăsasem umbrela. Acum însă aveam nevoie de ea, așa că am înlocuit-o, deasupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier, pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele cinematice din cele două lumi: în general (și utilizez expresia cu grăuntele de sare obligatoriu, fiindcă, la limită, se pot găsi contraexemple și pentru un caz, și pentru celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de zombie și de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mi se pare profitabilă abordarea mitologiei române în context universal, dar nu cu uneltele comparativismului mecanic - boala copilăriei etnologiei -, ci prin raportarea orientativă la alte mitologii și prin folosirea prudentă și nuanțată a structurilor și scenariilor mitice (să le numesc) „invariante”. Un rezervor practic nesecat de informații privind mitologia română îl constituie manifestările și textele folclorice, chiar dacă acestea au fost culese abia de la jumătatea secolului al XIX-lea. Relația dintre mitologia populară românească, pe de o parte, și mitologia pre- și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dura câtă vreme prescripțiile magice nu au fost riguros respectate. Așa cum s-a observat, ne interesează mai puțin, aici și acum, problema diferitelor forme în care s-au cristalizat prescripțiile magico-rituale în discuție. În spațiu și timp, prescripțiile au variat. Invariantă a rămas obligativitatea respectării lor. „în legendele Putnei - notează Ovidiu Papadima -, căutarea [locului noii mănăstiri] se împlinește cu ajutorul miracolului și de aceea nu mai necesită «jertfa zidirii», care i s-a impus atât de sângeros meșterului Manole” (65, p. 468
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
George Coșbuc - este copacul arătat în vis. Cu puține excepții, toate mănăstirile noastre au fost clădite pe locul unui copac bătrân pe care i l-a arătat clăditorului o viziune oarecare” (87, p. 204). Esența acestor legende este elementul arhetipal invariant : ridicarea unui lăcaș de cult pe locul (sau din lemnul) unui arbore sacru sau consacrat (Axis et Imago Mundi), în cazul nostru, un paltin. Nu întâmplător, tocmai acest element „păgân” a fost exclus (păs- trându-se toate celelalte) dintr-o „versiune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un brâu roșu. Astfel înveșmântat, era așezat în sicriu” (3, p. 73). Obiceiuri funerare similare sunt atestate și în Transilvania (39, p. 355). Revenind la prezența/frecvența paltinului în episodul funerar al Mioriței, să amintesc și o altă imagine, aproape invariantă : Brazi și păltinași I-am avut nuntași. O imagine cu semnificații nupțial-funerare cunoscute și, doar în subsidiar, cu valențe poetice. Or, știind că arborele care deține în principal astfel de semnificații este bradul (bradul de nuntă, bradul funerar), nu poate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ei confreriile masculine (gen Männerbünde), inițierile militare și cultul eroului războinic. În noul context cultural și cultual, principalul model mitic a devenit cel al zeului/eroului viril care înfruntă și răpune cu arme tranșante fiara/monstrul/balaurul. Acesta devine scenariul invariant al majorității „miturilor de înte- meiere” : de la miturile de întemeiere a Cosmosului (mituri cosmo- gonice) până la cele de întemeiere a unui microcosmos (un nou sat, oraș, stat etc. ; vezi, de pildă, legenda întemeierii Moldovei). Voi încerca să prezint în continuare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei, pentru a crea într-însul acea beție specială, castă și înlănțuitoare ca un opium: starea de geometrie. Astfel, îl vedem trecând de la teoria invarianților, la teoria numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
circa superficies curvas, carte de o desăvârșită originalitate, ieșită, ca și Premiul de la Copenhaga, din practica geodeziei. Disquisitiones arithmeticae și Disquisitiones generales sunt cele două coloane ale operei lui Gauss. Cercetările generale sunt întîiul exemplu de geometrie considerată ca teoria invarianților unui grup infinit (ca să întrebuințăm limbajul lui Klein). Ele conțin o teorie a liniilor geodetice, a triunghiurilor și cercurilor geodezice, a reprezentării sferice prin normale paralele, a curburii integrale. În sfârșit, a teoremei alese, theorema egregium, al cărei înțeles este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ale psihologiei de atunci. Tot ce am scris până acum în psihologie se datorează faptului că NU am studiat psihologia tradițională. Horribile dictum! Citeam tot felul de studii de psihologia gândirii. Mă gândeam că dacă le suprapun găsesc o structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și același autor, Într-una și aceeași operă, cu forme de o modernitate radicală, devastatoare. Recuperarea mitologiei greco-latine pe toate meridianele „noului stil” poate să surprindă un ochi neavizat. Nu vom face aici și acum inventarul temelor, motivelor și personajelor, invarianților stilistici care invadează literatura și arta de după 1900. După cum nu face obiectul cărții noastre o analiză a surselor acestei reveniri a clasicului În Europa, cu atât mai mult cu cât În marile culturi (Anglia, Franța, Germania, Italia, Austria, Rusia) cauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
însuși autorului susținător și experimentator al construirii bijuteriilor care se cheamă cvadropoeme sau chiar pentapoeme, hexapoeme, decapoeme: permutată din textul de bază, poezia rămâne invariantivă în sensul că toate poemele-variantă create de cititor rămân subsumate temei matrice, care constituie esența invariantă a poemului de bază. Ca să fie mai clar față de orice receptor, autorul simte nevoia să explice și esența termenului Cvadropoem, propus neologism în limba română: „Termenul desemnea ză î n acest tip de poezie numai textul matrice (alcătuit din patru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
încercare a istoriei filosofiei occidentale, de determinare a unui centru, a unui principiu generator a unei întemeieri metafizice, care, de fapt, este prezența unei ființe ordonatoare: "Se poate demonstra că toate numele date temeiului principiului ori centrului au desemnat întotdeauna invariantul unei prezențe (eidos, arche, telos, energeia, ousia [esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cvasi-psihică a unei entități ontologice. Pentru a vorbi despre așa ceva trebuie să fii În primul rînd istoric, nu lingvist. Să fii un arhivist. Apoi, trebuie să fii epistemolog, unul pentru care cunoașterea este rezultatul rupturilor. Cineva care caută rădăcinile tuturor invarianților, deci exteriorul oricărei idei care Însoțește istoria fără să intre În ea. Poți, adică, să vorbești despre literatura modernă ca despre o „invenție” a secolului al XVIII-lea și, abia apoi, poți susține că literatură s-a scris și Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]