217 matches
-
și „pelerinajele externe”, ca și cum acestea din urmă ar fi prezentat mai multă noblețe și prestanță ; brusc, mi-au revenit în minte amintirile deceniului 1980 din perioada ultimă a comunismului românesc. Atunci turismul „extern” era cel mai prețuit și, de ce nu, invidiat, dezirabil din punct de vedere social. Sărbătorirea „Zilei Mondiale a Turismului” (27 septembrie) constituie un bun prilej pentru cotidianul Lumina de a reaminti cititorilor săi diferențele dintre turist și pelerin. „Turistul nu este interesat de spiritual decât tangențial, pe când pelerinului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
legat speranțele și interesele de actualul președinte. Băsăscienii ar avea prea mult de pierdut ca să-i facă ochi dulci lui Duda. Nici măcar nu pot zice că-l contrapun pe Duda lui Geoană. Șeful PSD-ului, beneficiind de o poziție de invidiat ă și la guvernare și în opoziție ă , speră că Duda va rupe numai din electoralul liberalilor și pedeliștilor, ceea ce explică atitudinea neutră a pesediștilor față de îndrăzneala lui Duda de a cere și mâna României. Discursul candidatului Duda care nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ezite, pentru ascensiunea iubitului ei francez, prințul Ludovic Napoleon. Și-a schimbat numele Harriet Howard, a părăsit reședința luxoasă a maiorului și s-a mutat în locuința modestă a lui Ludovic Napoleon unde cei doi au trăit o frumoasă și invidiată poveste de dragoste. La Paris, în urma revoluției din 1848, regele Ludovic Filip (1830-1848) a abdicat, după optsprezece ani de domnie, și s-a proclamat republica ce va dura patru ani. Miss Howard a vândut tot pentru a face posibilă întoarcerea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmărirea apoi "cu sadism" a chinurilor victimei, ceea ce înseamnă că articolele din Albatros nu rămâneau fără ecou. Ion Călimară realizează, în numele redacției, și o ipotetică ierarhie a insectelor căutate pentru a fi străpunse. În vârful acestei ierarhii se situează "un invidiat exemplar de greier din specia intitulată "borțos"...", personaj de fabulă de altminteri. Textul e construit cu grijă, prelungindu-se cât mai mult momentul apropierii de victimă, introducerea devenind un fel de pânză de paianjen în care insecta este lăsată să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
creiere transparente din această țară, la emisiunea Mihaelei Rădulescu. "Răduleasca" - cum e afectuos alintată de plebe duduia cu pricina, este, categoric, un personaj fascinant (ocheadă pentru inițiați: da, are legătură cu "fascinus"). Vajnică alpinistă de alcov, din specia hulită și invidiată a moldovencelor care au încălecat Bucureștiul, pe sticlă sau în viață, doamna Rădulescu s-a dovedit o foarte abilă și rezistentă figură a scenei publice valahe (mediu coroziv prin excelență), strunindu-și cu mână sigură imaginea și brand-ul personal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită cu atât mai provocatoare, cu cât ea aparține unui personaj controversat, invidiat, urât și hulit de lumea literară județeană pentru pricini mai curând omenești decât estetice sau ideologice. Absolvent strălucit de Filologie (nu am găsit decât două erori de "spelling": la Goebbels și la pole position!), Mircea Radu Iacoban (sau M.R.I. - brandul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și grosolane; oamenii speriați își încordează
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
începutul unei colaborări active între muzeele României și miticul muzeu francez. Fost consilier al lui Jacques Chirac, Alain Seban știe să facă slalom printre răspunsuri prea corect politice, rămânând, în același timp, un strateg abil al uneia dintre cele mai invidiate instituții culturale ale lumii. Pe harta planurilor sale, pe locul României e înfipt un steguleț. Centrul Pompidou donează Muzeului de Artă al României expoziția Pasărea ascunsă în piatră, cu exponate care se adresează copiilor și tuturor celor care vor să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
privește, am dorit mult să ne apropiem de un asemenea personaj, - este vorba, desigur de Tito - implicit de subiectul pe care-l deschide, pentru că multă vreme țara sa, datorită în primul rând lui, era percepută că o frumoasă și de invidiat oază a libertății. Existența proprietății particulare, atât de râvnita în celelalte state socialiste, posibilitatea de a circula și lucra peste hotare, existentă mașinilor agricole în curțile oamenilor, deschiderea culturii către Occident etc. erau tentații la care românii priveau cu mare
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de cristal pentru candelabre, cel mai mare cântărind 3 tone și fiind echipat cu 7000 de becuri. Această clădire uriașă a fost construită în perioada 1983-1989, la propunerea și îndrumarea lui Nicolae Ceaușescu, marele și neobositul arhitect al României moderne, invidiat și denigrat de mulți compatrioți ai săi, cu o ură nemaipomenită dusă până la uciderea lui în mod tiranic, cu ferocitatea românului setos de sânge. Aceasta pentru că a fost un fiu de țăran simplu și român care și-a iubit țara
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mândri, dacă ajungi să-i poți călca pragul porții și să-i urci treptele clădirii, pentru a intra în acest "Palat", care în realitate, este o cazarmă, cu toate normele de restricție și vitregiile specifice unei unități militare.Nu trebuiesc invidiați cei care locuiesc în ea, pentru că nu au nici un fel de program distractiv. Din povestirile foștilor consăteni și prieteni mai mari ca mine,spuneau că pe orice poartă de cazarmă pe dinafară scria "bine ați venit" și prin interior "dracu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și numai dacă ea i-ar fi întâmpinat ca un câmp de posibilități lipsit de îngrădiri. Altfel spus, jinduiau fără știință după un sens forte, aproape religios, al cuvântului domn. La el erau îndreptățiți doar "barosanii", adică membrii ajunși și invidiați ai comunității, care își permiteau să facă pe domnii cât pofteau, fără însă a-și fi pierdut mare lucru din felul lor mai vechi de-a simți. Ei se jucau de-a domnii, nu jucau în belciugul de alamă ieftină
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dar poate greșesc - În zonele tembele, unde sărăcia e endemică. Am văzut În Maramureș că au ridicat colții cei harnici și au ce le trebuie. Muncesc nebunește și au de toate. Nu sunt mulți, dar sunt respectați sau, mai degrabă, invidiați, dar ura față de ei a jigodiilor leneșe nu iese la suprafață”. Oamenii din aceste sate s-au salvat, au evadat și se Îndreaptă spre civilizație. Dar sunt puțini. „Îmi place”, Îmi mai scrie, „mă Încurajează că vezi transmiterea micimii umane
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
civic, nu acceptă referințele tradiționale, superioritatea competenței, contestă tot ceea ce le amintește de ascensiunea lor rapidă. Cuvântul lor de ordine este impolitețea, chiar insulta, lupta Împotriva celor ce invocă cultura bunului-simț, solidaritatea și coeziunea socială. Ei știu că sunt admirați, invidiați, imitați de o masă caracterizată prin cumul de handicapuri, care a eșuat și poate fi cumpărată, prin gesturi de fațadă, pe mai nimic. Societatea este devalorizată și fragmentată, criza morală e profundă, dar lor nu le pasă de toate acestea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dezvoltare în multe zone fierbinți din lume, experi‑ ența de teren este valorificată științific în cărțile de ști‑ ință socială publicate în țară și în străinătate. E firesc, cu un astfel de palmares academic internațional, să fiți stimată, dar și invidiată, mai ales că faima dumneavoas‑ tră e întreținută și de rumoarea pe care o treziți fie prin prezența la demonstrații neautorizate, cum au fost cele desfășurate împotriva proiectului Roșia Montană, și de inițiativele insolite ale Societății Academice din România, care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fel ca și tine, în aceeași lume ca tine, putând să înțeleagă ce înseamnă publicul și pasiunea lui amețitoare. Putând să priceapă că scrisorile fără număr primite nu înseamnă nimic și că dudu- ițele sunt trecătoare. Ați fi cel mai invidiat cuplu din toate timpurile, îți zic. Și ea așteaptă doar un semn din partea ta. Un simplu gest, o văd cum îți zâmbește, topită toată, și tu nimic... — Titi, de ce insiști ? — De ce nu recunoști tu, Cristiane ? De ce ți-e frică ? Dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care „ar fi făcut-o”, În ideea lui, un flegmatic! După cum se vede, chiar și târziu, În jurul vârstei de patruzeci, când am scris acest roman, pentru omul care eram, a fi flegmatic constituia o calitate majoră ce trebuia imitată și invidiată. Omul care eram, se’nțelege, a transferat eroului meu, așa cum face un autor de ficțiune, unele dintre pulsiunile mele profunde; vindecându-mă, Într-un fel, dar și „mântuindu-le”, aceste „instinctivități”, aceste reflexe profunde, obiectivându-le, cum se spune, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nu, nu la cel visat în tinerețe, ce fusese, de fapt, „primul” - adică arta de a stăpâni tehnica complexă a unui „roman de idei” și aplauzele publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vizibil diferită de ce am scris până acum. Lasă, în încheiere, un scurt poem pe care îl scrii chiar acum... *** într-o dimineață România s-a trezit vecină cu China cu o populație mai numeroasă ca a Indiei cu o istorie invidiată inclusiv de Franța cu bărbați politici de care nici Roma n-a avut parte cu poeți mai mari decât ai perfidului Albion cu filosofi mai profunzi decât cei viețuitori prin landuri și cu mult mai bogată decât țara unchiului Sam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost extraordinar în anii interbelici, iar lucrările sale au devenit repere mereu citate. Între 1923-1926 a fost rector al Universității ieșene; într-o perioadă de mari frământări, a reușit să mențină spiritul academic al Iașului. Omul Slătineanu, prețuit și iubit, invidiat dar nu dușmănit, a devenit un tezaur viu al unui oraș care nu ducea lipsă, în acei ani, de oameni iluștri. În 1939, când se pensionează, dispunea de un laborator care, cum menționa succesorul său, Ștefan S. Nicolau, "este ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
despre Mihai Duca o încheiere de sinteză aparținând elevului și succesorului său la catedră, domnul prof. D. Buiuc: "A cultivat și a știut să întrețină în colectivul pe care-l conducea o armonie și o atmosferă de lucru remarcate și invidiate". OSCAR FRANCHE Nu poate lipsi din aceste tablete doctorul Oscar Franche, nume legat de două ipostaze ale medicinii ieșene contemporane, aceea de creator al urologiei și de rector al facultății. Pentru multe generații, profesorul dr. Oscar Franche rămâne însă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
papură, rogoz. Și, paradoxal, chiar dacă o vedem sau am dori-o altfel, Delta Dunării e, din acest punct de vedere, o vastă stație de epurare biologică a unei bune bucăți a Europei, ce ferește Marea Neagră de soarta nu prea de invidiat a Mării Baltice ori a Mânecii, unde se varsă, fără delte, deșeurile altei părți a Europei. Uneori o dorim, epurarea adică, și Încercăm alte plante, de pe aiurea, pe care le vedem mai eficiente: zambila de apă, de exemplu, de prin Amazonia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lelor. M-am bucurat, trebuie s-o mărturisesc, din partea ce lora poate mai de condei decât mine și poate mai de-acătării decât mine, de toate beneficiile cuvenite Îndeobște omului simplu, me diocru și cumsecade. Nu am fost, adică, nici invidiat, nici bâr fit, nici măcar luat În zeflemea și nu mi-a ajuns la ureche un singur cuvânt măcar de rău, privind pe secretarul de redac ție ce am fost. Asta se datora, cred, mai Întâi, faptului că nu am stăruit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e ca și cum ai vrea să repari o mașină de tăiat mezeluri în timp ce ea taie salam...”. 8: După cinci ani de căutări, poliția britanică îl arestează pe Bruce Reynolds, capul bandei care a dat „lovitura secolului”, atacând trenul poștal Glasgow-Londra - omul invidiat de toți autorii de romane polițiste ai lumii, niciodată capabili să scrie ce a „scris” într-o singură noapte acest fost distins anticar fără să apeleze la ficțiune, la metafore și pistoale, fără să ucidă, doar cu mâinile înmănușate și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chestiuni pe care nu le puteau evita. Boala cu care fusese diagnosticat Valentin avea multe laturi ascunse. Totul părea normal. Purtarea lui o aducea într-o stare de disperare și era rănită la orice pas. Odinioară avuseseră o dragoste de invidiat, bazată pe încredere și respect. Acum își plângeau soarta lor tristă. Dar nu știi niciodată ce te poate aștepta la un colț al vieții. Căsnicia lor era ca o lampă căreia i se termină uleiul, urmând a se stinge. Atingerea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]