783 matches
-
da, rostit În locul lui nu, un nu, În locul lui da, un firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să nu lovească vreun trăsnet în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
străzii am găsit un mic bar cu sendvișuri care avea câteva mese înăuntru neocupate; era un moment liniștit al zilei. Paul și-a luat una din acele chestii enorme din ciocolată umplute cu alune și biscuiți și l-am privit invidioasă cum o mănâncă în timp ce eu mă jucam cu o sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă de piele întoarsă pe deasupra, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de impresionat de această interevenție, încât vru să-i dea elvețianului ambele premii pe loc, numai că trebui totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
erau fermecați. Deodată, câțiva zei din anturajul lui Sultan găsiră de cuviință că era momentul să scoată ceva ce aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei Ionescu, pe care erau poate invidioși. Unul, de exemplu, care părea un copac, avea ceva ce semăna cu o tablă de șah ale cărei pătrate erau de mai multe culori și se reliefau în mai multe dimensiuni, mișcându-se în toate părțile, devenind când cuburi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de acord. Poate tocmai de asta, se lumină el la față. Știe că el are dreptate dar nu vrea să recunoască. Nu-i convine pentru că nu i-a venit lui. Mai avusese el de a face cu șefi din ăștia invidioși. Acum nu sunt de acord cu ce spui tu, pentru ca mâine să te trezești că propun același lucru dar ca și cum ei ar fi făcut descoperirea. Nu-i nimic, el nu era rău de pagubă. Dacă vrea el să facă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Loredana ia tonul unei mari actrițe care, prin 1970, jucase Zoe din O scrisoare pierdută: cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfâșie, cum or să să râză... Da’ nu contează, e scrisă de o femeie invidioasă, dacă vrei, vezi asta. O făcătură a fostelor lui neveste. Înțelegeți, doamna Neli? Mă doare-n cot, ce pula mea! Dacă aveam un regizor bun, să vezi ce Cordelia aș fi făcut, să vezi ce cronici aveam, dacă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă de toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
treceai de scenă, în sală toți erau topiți, nici nu clipeau, ascultau fără să răsufle. Da’ când începeai să cânți, Doamne, cum te mai asculta lumea, ăstuia îi puse Sfântu’ mâna în cap!!!, mai zicea câte una din sat, femei invidioase, Octavă, c-așa îți ziceau în gimnaziu, Octavă, datorită vocii, așa îți zisei și eu, de atunci, în timp ce ăștia, comuniștii, se întindeau ca molima neagră, acasă, ne interpretai scene din mari piese de teatru, amintindu-ne că există pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zicea. Îl las și eu, că e în vacanță. Păi, ce mai face actorul?, că așa-i zic eu... — Nene Marinică, nu prea merge matematica, vine bacalaureatul și mi-e frică, directorul de la liceu nu-l iubește deloc, or fi invidioși profesorii pe el că recită așa. Nu învață la ce nu-i place, că nu vrea, și gata. Și el, în realitate, e de o tristețe inimaginară, e meditativ, dacă râde, o face pentru ceilalți, numai eu știu asta, luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
privea în ochi, cât de atent era, odată i-am și strigat: tu mă omori! Să știi c-ai avut bărbat, să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din odăița de lângă biblioteca de la etaj. Ea știa că formează un cuplu frumos și părea că se abandonează exclusiv acelei izolări, În timp ce frumuseți mai puțin izbitoare se foiau și pălăvrăgeau la parter. Băieții care treceau prin fața ușii le aruncau priviri invidioase; fetele care treceau se mulțumeau să râdă și să se Încrunte, devenind mai Înțelepte În sinea lor. Ajunseseră acum la un stadiu bine definit. Schimbaseră informații despre cursul vieții lor de la ultima Întâlnire și Isabelle ascultase multe lucruri auzite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
N‑au pus în viața lor mâna pe‑o pizdă sau pulă. Sophie Pachhofen trece ca o gazelă prin clasele îmbâcsite de praf de cretă și caută în portofel bani pentru detestabilul sandviș din pauza mare și pentru o cola. Invidioasă, Anna își ascunde felia groasă de pâine unsă cu untură, preparată de mama și în care aceasta și‑a pus tot sufletul, fiindcă Anna e copilul ei preferat (e și ea tot femeie), în timp ce Rainer e mai degrabă băiatul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iertat mereu și n-am răspuns nici când primeam injurii, luând de pe alți umeri ce-a fost greu și mângâind prin zâmbet furia urii. N-am vrut să am în viața mea dușmani și-am fost mereu prieten cu oricine. Invidioșii s-au convins în ani c-am răsplătit tot răul lor prin bine. Și totuși sufăr uneori cumplit văzând că bunătatea-ndelungată m-a pedepsit menind ca la sfârșit numai câțiva în ușă să îmi bată ! 3 iunie 2017 Anatol
ŞI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364348_a_365677]
-
și nouă permisie și atunci, pentru că nu era premiu pentru locul 4, insă ne-a dat pe langă altele. Îți aduci aminte că aceste lucruri au fost cele mai frumoase? dar.. și că de fapt au fost multe urâte... Că invidioșii (fruntașii) ce vroiau să ne despartă vrând să ne uram, ne puneau să facem kumite amândoi? Îți mai aduci aminte de ochiul umflat și vânat? ha, ha, regretam amarnic..dar tu brav și rațional că întotdeauna spuneai că acesta-i
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
de pomi fructiferi din toate speciile care intrase pe rod când am vândut gospodăria. Via cu struguri de masă și pentru vin erau o frumusețe. Parcă văd și azi cum sătenii care treceau prin preajmă, se opreau-admirau iar unii chiar invidioși spuneau: "uite ce face Cadar ăsta". Toate locurile din România sunt frumoase dar pentru mine grădina din acea vreme din satul Colonia Gepiu, poziția ei pe harta comunei a fost cea mai frumoasă și regret după ea. Am ajuns prin
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
la un botez decât alegerea nașilor? Prietenii lor, Dana și Mihai Sorescu, au îndeplinit această frumoasă și importantă sarcină. Dana era captivată de micuța Cristina. În brațele ei rămase și după ce se termină slujba de botez. Ea, Dana era puțin invidioasă pe ceea ce realizase familia Moga. Își spunea uneori: dacă aș fi rămas eu, atunci, câteva zile în vacanță, l-aș fi cucerit pe frumosul Cristi. Se vede că Delia are mai mult noroc decât mine! Ea avea o căsnicie reușită
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > PEDEAPSĂ CERULUI Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pedeapsă cerului Invidios pe fericirea mea deplină, sau poate vrând trufia mea să pedepsească, într-o zi cerul, cu o simplă trecere de mână, întreaga viață reuși să-mi năruiască. Mâhnit apoi de atâta plâns și suferința ce mi-a adus, cerul îmi
PEDEAPSA CERULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362536_a_363865]
-
are mare importanță, nu trăiesc cu ea dacă la asta ați vrut să vă referiți. O invit pur și simplu spre a nu fi singur, ne simțim bine, și ea este văduvă și realizez, în afara plăcerii, că vă văd ce invidioși puteți fi. În rest, tot singur sunt. * Timpul la fel trece pe lângă mine nepăsător dar am avantajul că nici nu conștientizez când a și trecut. Acum, că se apropie iarna, mi-e mai frig, sunt singur, știu că am trăit
O POVESTE CU TÂLC de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361098_a_362427]
-
dacă noi părinții nu? Unii se plâng. Eu știu că nu ajută. Mai am o singură datorie față de viață. Un ultim efort, trecerea dincolo mergând pe drumul cel mai ușor. Simplu ca principiu, dar preferabil invidiat decât compătimit. Oamenii sunt invidioși când privesc la alții că sunt fericiți. Sunt auzite comentarii: „Ce vrea? Să ne sfideze pe noi?” Adevărul e că nici măcar nu există vârsta sau cine ține cont de ea când vine iubirea? Ai ratat-o la tinerețe! Ei și
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
încercat să mă răsfețe, alții să-și exprime admirația ori invidia, după caz, pornesc de la faptul că sunt o persoana publică, o persoană care polarizează. Sunt obișnuit să mi se poarte sâmbetele, așa cum sunt obișnuit să-i ignor pe toți invidioșii ori nebăgații în seamă și asta este o calitate, care se câștigă în ani. Așa că le-am preluat cu mulțumire și am înregistrat atenția publică. Sunt mulțumit de ceea ce fac și cum fac și cred că am reușit să creez
DESPRE JURNALISMUL DE CALITATE CA DEMERS CULTURAL, ÎNTR-UN DIALOG CU LUCIAN HETCO, EDITOR ŞI REDACTOR ŞEF AL REVISTEI „AGERO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360795_a_362124]
-
accentul foarte mult pe dezvoltarea intelectuală, sunt “de facto” și cam prea multe nepotriviri. Despre polarizare și “determinări” sunt foarte multe de comentat, dar numai menționând pe vechii greci ce au spus foarte frumos despre androgin, anume că zeii erau invidioși pe el și l-au tăiat în două, iar de atunci o jumatate de sfera caută permanent cealaltă jumătate, numai că la nivelul fiuecarei persoane în parte trebuie să-și rezolve “căutarea”și să și-o stabilească cumva, canalizând polarizarea
RELATIILE DINTRE SEXE? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364182_a_365511]
-
UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cronica literară la volumul de poezie „În amurg”, al poetei Emilia Țuțuianu Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare...Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care nu se
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
numai de gloria lor, atât. Deși știu foarte bine ca fiind cu toții O LUME A SCRIITORILOR ROMÂNI, dați de pământul acesta, cu harul de la Domnul de a face cuvântul să cânte și să genereze iubire, suntem foarte singuri, individualiști, egoiști, invidioși. Fiind individualiști, interesați numai de propriu nostru egou, nu vom putea niciodată să dăm mari scriitori. Vom fi mereu singuri, mici și neputincioși! Ei bine, mă gândesc în sinea mea, și mă rog Domnului să îmi asculte gândul, ce bine
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
I-am iubit din tot sufletul meu naiv și idealist, și am privit la ei ca la aștri. Când am ajuns să trăiesc printre scriitori am fost profund îndurerat văzând cât de egoiști și cât de egolatri sunt, cât de invidioși și cât de mici. Majoritatea dintre ei sunt ca politicienii, obsedați numai de ei, de ”mărimea și de gloria lor”. L-am auzit pe Ion Cristoiu, (ăsta care schimbă televiziunile ca pe batiste, mergând la stăpânul care-l plătește mai
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]