188 matches
-
cu anti-subiectul, trei ritualuri de inițiere etc.) era posibilă degajarea unor invariante, susceptibile de multiple investiri semantice. Trei probe însemnate a căror articulare constituie o poveste (figurativă) completă definesc schema canonică: • proba de calificare: eroul este înzestrat cu instrumente magice, invizibilitate, ubicuitate etc.; • proba decisivă: subiectul realizează acțiunea (acțiunile) cu care a fost mandatat (uciderea forțelor răului, eliberarea victimelor acestora etc.); • proba de glorificare: subiectul este recunoscut pentru ce este și ce a făcut (Harap-Alb îl demască pe spîn, Cenușăreasa este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
primele concretizări teoretice sistematice asupra identității online. Aceste studii au devenit repere întemeietoare al disciplinei și au demarat o orientare a cyberculturii sub egida teoriilor postmoderne. Identitatea umană formată la interfața computerului este discutată de către teoreticiană în termeni postmoderni: descentrare, invizibilitate, fragmentare, multiplicitate, joc de roluri, devenind astfel un subiect predilect al studiilor culturale care reunesc trăsăturile postmodernismului și ale culturii virtuale sub aceeași umbrelă. În acest context, spațiul virtual devine un mediu și un prilej pentru construirea și reconstruirea identității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corp împuternicit începe să capete și alte sensuri, în afara celor care denotă dualismul feminin vs masculin. Astfel, aceste autoare doresc să evidențieze modul în care relațiile puterii și ale hegemoniei sunt duplicate în contextele cyberculturale, atribuind anumitor categorii umane statutul invizibilității, al tăcerii sau al nonreprezentării. În același timp în care demontează caracterul universal și esențialist al constructului femeii occidentale, după mulajul tiparului masculin hegemonic, subliniază potențialul contestării locale care emerge din condiția marginalității. Procesul de accentuare a diferenței dintre bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vârstă, culoarea părului, numărul de agresori, un bărbat, o femeie etc. și să vă raportați la cuvintele corespunzătoare. În cazul în care nu se vede fața agresorului, pericolul este perceput, simțit, nu se poate spune exact despre ce este vorba. Invizibilitatea, pe lângă faptul că sporește periculozitatea (este mai dificil să te aperi de ceea ce nu vezi), revelează natura psihică profundă a agentului agresor. Esențialul este invizibil », ne spune Saint-Exupéry. În opoziție cu materia și corpul, sufletul, element central și etern, este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
faptul că sporește periculozitatea (este mai dificil să te aperi de ceea ce nu vezi), revelează natura psihică profundă a agentului agresor. Esențialul este invizibil », ne spune Saint-Exupéry. În opoziție cu materia și corpul, sufletul, element central și etern, este invizibil. Invizibilitatea este în același timp realitatea expresiei inimii (sentiment) și spiritului (gând) și o reprezentare simbolică a ființelor supranaturale. În mituri și legende, nu ține atât de divinități, care, în general, se manifestă luând întruchipări diverse, umane, animale, minerale sau vegetale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii, a lanțului și a sforii. Dar, datorită fineții sale, constituie elementul cel mai subtil. Evocă invizibilitatea legăturii ce îl unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
hârtie. Prin utilizarea discurilor optice, zeci de volume, însumând zeci de mii de pagini de hârtie, pot fi introduse cu multă ușurință într-un buzunar. Discurile, microfilmele și alte suporturi moderne pot fi subtilizate discret, în aceleași condiții. Obscuritatea sau invizibilitatea constituie o altă problemă, întrucât conținutul documentelor electronice și al rapoartelor derivate nu pot fi sesizate pe cale vizuală la un control de rutină, dispărând transparența documentelor. Accesibilitatea datelor din noile sisteme se poate efectua cu mai mare ușurință, ceea ce facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dincolo de ordinul material. Este o propunere voit flexibilă, folosită, cu un număr infinit de nuanțări, de mulți arheologi (Leroi-Gourhan, 1988, p. 894) sau cel puțin de cei care nu refuză să se ocupe de religie ascunzându-se În spatele pretinsei sale invizibilități și incognoscibilități a atestării preistorice („un argument tabu dezaprobat de cei Îndrăzneți și evitat de cei Înțelepți”, după cum spune Orme, 1981). Astăzi Însă e nevoie de o poziție mai Îndrăzneață. În acest scop, metoda care poate fi propusă este identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care te debarasezi de morți În scop eliberator și igienic. Această temă devine acum utilă, fiindcă ne sugerează arcul de timp care va fi fost necesar pentru distingerea comportamentului religios și ce gestație lungă va fi avut loc Într-o invizibilitate arheologică totală. Dar primele urme ale religiei nu pot fi căutate În cioplirea pietrei, În expresiile estetice sau În folosirea animalelor indicată de resturile alimentare. Oricare ar fi fost el, aparatul ideologic care a Însoțit aceste acțiuni nu a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar un tip de complicitate parțială. Altul era tăcerea - emigrarea interioară a lui „Ketman” din Gândirea captivă de Czes³aw Mi³osz. Însă cei care vorbeau liber, diseminându-și operele prin copii ilegale făcute la indigo, se confruntau cu perspectiva sumbră a unei invizibilități aproape totale, ideile și arta lor fiind restrânse la un cerc minuscul și Închis - simțind, În cel mai bun caz, așa cum remarca cu acreală un intelectual ceh, satisfacția onanistă de a publica În samizdat pentru aceiași 2.000 de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
normele și regulile, făcând din „Europa” un substitut pentru moștenirea dispărută a socialismului birocratic de tip fabian. și Bruxelles-ul părea să aibă nevoie de o a treia cale: o poveste optimistă care să plaseze Uniunea Europeană undeva la mijloc Între invizibilitatea instituțională și reglementarea În exces 11. Însă politica primenită a lui Blair a fost curând victima deciziei dezastruoase de a-și asocia țara și reputația cu invazia irakiană din 2003 - gest care le-a amintit observatorilor străini că a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe cât de necuviincioasă, pe atât de falsă). În aceste circumstanțe, alternativa era limpede pentru majoritatea evreilor din Europa: plecarea (În Israel când a fost creat, În America după ce aceasta și-a deschis porțile, În 1950) sau tăcerea și, pe cât posibil, invizibilitatea. Desigur, mulți simțeau o nevoie copleșitoare de a vorbi și a depune mărturie. Primo Levi spunea că a fost Împins de un „imbold narativ absolut, patologic”, de a scrie despre lucrurile prin care trecuse. Dar soarta lui este plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]