521 matches
-
goale, se amestecă lut cu apă și cu paie, se pun chirpicii în forme de lemn și se lasă să se coacă la soare. Dar mai ales cărămidarii i-au influențat pe copii printr-o serie de practici rituale și invocații magice de alungare a norilor. Am amintit deja de ritualul îngropării sub vatră a unei păpuși antro- pomorfe și a unui animal sacrificat. Astfel de practici și incantațiile magice care le însoțeau erau secrete păzite cu strășnicie de către cărămidari, „pentru că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fascinați ai copilului ? ! Procesul de fabricare a chirpicilor, mai ales coacerea lor la soare, reclama neapărat vreme frumoasă și însorită. Ploaia ar fi întârziat sau chiar ar fi compromis rezultatul muncii. În această situație, scopul principal al practicilor rituale și invocațiilor magice ale cărămidarilor era acela de „a lega ploile” pe toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorbi mult, a spune nimicuri, povești, 407Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale minciuni etc.” (64, p. 202). Ipoteza că druga, în folclorul copiilor, are înțelesul de „fus”, deci un obiect din inventarul de unelte ale femeilor, este confirmată de faptul că, în cadrul invocațiilor, copilul cere druga invariabil de la o femeie (mamă, babă, moașă etc.). Dar care ar fi semnificația simbolică a acestei unelte ? Să nu pierdem din vedere faptul că omul (copilul) nu amenință cu druga o ființă concretă și reală, ci o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a plantei. Toate trăsăturile caracteristice ale acestui scenariu - așa cum au fost degajate de Mircea Eliade - se regăsesc în studiul etnobotanic al lui Simeon Fl. Marian : circumambulațiunea și nuditatea rituale, mimarea actului sexual, aducerea ofrandelor specifice (făină, miere, băutură alcoolică), recitarea invocațiilor și a formulelor magice, diferite condiționări magice de loc, timp, îmbrăcă minte, comporta ment, gestică etc., considerarea mătrăgunei ca „iarbă sfântă” (se pune la icoane, sub pragul bisericii ș.a.), folosirea ei ca afrodiziac, medicament (panaceu chiar), halucinogen, porte-bonheur etc. Mircea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ebraice, Josephus Flavius scria următoarele : „Dumnezeu l-a învățat [pe Solomon] arta de a com- bate demonii și priceperea de a-i vindeca pe oameni prin îndepăr- tarea lor. El a compus descântece pentru lecuirea bolii, lăsând chiar și niște invocații care alungau duhurile rele și le împiedicau să se întoarcă”. „Această metodă de vindecare mai are încă mare trecere la noi”, scria istoricul evreu în secolul I e.n. (Antichități iudaice, 8.2.5) (25, p. 435). Evident, mari preoți și-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
situații-problemă, unor cazuri tipice, să emitem ipoteze etc. cărora urmează să le dăm răspunsul cuvenit, pregătit de noi sub forma unui bloc unitar și organic de idei și dedemonstrații. Se pot folosi cu succes procedee ale „dialogului oratoric” (interogația și invocația retorică), În sensul că, În loc să ofere simple afirmații, profesorul formulează Întrebări și, făcând uz de argumente pro și contra, Înfiripează o controversă cu el Însuși, urmând ca tot el să dea răspunsurile cuvenite. Se pot adresa, de asemenea, Întrebări de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fi recitită o energie mortiferă în pulsiune de construcție... într-un alt moment al meditațiilor sale, Montaigne îndeamnă la purgația creierului ca remediu al unor boli considerate greșit ca fiziologie - îndeosebi al afecțiunilor gastrice. Contra medicilor șarlatani care recurg la invocații și la leacuri băbești el propune un fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se desfășoară cu siguranța, aș zice cu autoritatea finalității sale, care este de a exorciza moartea, de a o transcende, salvând din evanescență, prin invocație, imaginea ideală a ființelor trecătoare. E, cu alte cuvinte, cântec orfic. Firește, în primul rând, cântec de iubire, chemând femeia, ca pe Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
corăbiilor de odinioară (Romanța corăbiilor vagabonde) etc. Registrul liric este nuanțat, cu ecouri simboliste, intervenții protestatare și incursiuni în argoul orașului de la porțile Orientului. În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi în ciclurile Dreptul la aer și Invocație în noaptea de Sânziene sau Vocea speranței, dedicate lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări emblematice, generatoare de speranțe. Un stil baladesc
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
București, 1834; Datoriile omului creștin, București, 1839. Traduceri: M-me de Tencin, Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, pref. trad., [Sibiu], 1830; Young, Culegere din cele mai frumoase Nopți, pref. trad., București, 1831; ed. București, 1835; Volney, Invocație, în Curs de retorică, București, 1834, XI-XVI; Lesage, Istoria lui Gil Blas, I, partea I, pref. trad., București, 1837; Marmontel, Velisarie, pref. trad., București, 1843; Focion, Dialogurile asupra închinării moralului cu politica (după traducerea lui Gabriel de Mably), București, 1844
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern, 1977, Luminile de dimineață, 1978), J. trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocație. Romanul Vânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime și scrisori comentate, tratează tema vieții ca mistificare cu mijloacele de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
de hrisoave în Moldova, s-a spus: „cancelaria Moldovei e și în această privință mai puțin înnoitoare. Sub înrâuriri primite de dincoace de Milcov s-a statornicit în actele moldovenești, pentru aproape două veacuri, semnul crucii sub formă de prapor. Invocația simbolică, într-o atitudine hieratică, ține tovărășie inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din această mică serie, cel din 10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ani ai veacului al XIX-lea“29. De asemenea, se mai pot observa câteva ferestre, dintre care unele au fost zidite în vremea unor reparații ulterioare. Întorcându-ne la decorația documentului ce adăpostește acest portret votiv, remarcăm decorul fastuos al invocației simbolice, care, prin prezența mâinii, ținând vrejul ramificat, trimite la sursa de inspirație - manuscrisele miniate în această vreme. Pe acest drum nu a fost greu să se găsească și mediul artistic care a făcut posibilă realizarea acestor miniaturi - scriptoriul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1964). Comentând abuzul grosolan practicat în cosmetizarea textelor publicate în țară, abuz ce vizează schimbarea sensului și a mesajului operei, Virgil Ierunca constată cu amară ironie în Cultul imposturii (1965) cum „și cu o vocală se poate face o ideologie”: invocația „Doamne” din Psalm de Ion Vinea (versuri apărute în „Revista Fundațiilor Regale” din 1944) devine „Doamnă” la republicarea poeziei sub un nou titlu, Lupta („Viața românească” din 1964). Sunt amendate, de asemenea, sub semnăturile Monicăi Lovinescu (care folosește și pseudonimul
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
icoane nouă (Pagini de ziar) (1975), alcătuită în colaborare cu Gh. Bulgăr, are meritul de a fi inclus articole ce nu mai fuseseră reeditate în timpul regimului comunist. SCRIERI: Traian Demetrescu, Craiova, 1983; Eminescu - univers deschis, București, 1987; Mihai Eminescu - poezia invocației, București, 1999; Polemici implicite, București, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă (Pagini de ziar), introd. edit., București, 1975 (în colaborare cu Gh. Bulgăr); Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Șt. Cazimir, Viorica Diaconescu, Florin Manolescu și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, „Traian Demetrescu”, CNT, l983, 32; Z. Cârlugea, „Eminescu - univers deschis”, LCF, l988, 3; Valeriu Anghel, Imperativitatea modelelor, „Dialog” (Focșani), 2000, 2; E. Budău, „Mihai Eminescu - poezia invocației”, ATN, 2000, 5; Teodor Vârgolici, Poezia invocației la Eminescu, ALA, 2000, 4; Dicț. scriit. rom., III, 167-168. N.M.
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Petre Nicolau). Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, „Traian Demetrescu”, CNT, l983, 32; Z. Cârlugea, „Eminescu - univers deschis”, LCF, l988, 3; Valeriu Anghel, Imperativitatea modelelor, „Dialog” (Focșani), 2000, 2; E. Budău, „Mihai Eminescu - poezia invocației”, ATN, 2000, 5; Teodor Vârgolici, Poezia invocației la Eminescu, ALA, 2000, 4; Dicț. scriit. rom., III, 167-168. N.M.
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
de ani după sine.” Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă (1970) înseamnă o nouă incursiune în lumea mitică și a civilizației străvechi. Adam și Eva, Mântuitorul, Sfântul Gheorghe, Tracia lui Manimazos, dar și Bizanțul creștin sunt repere-subiect ale unor invocații sau alegorii. Epicul decorativ și jocul lingvistic baroc-naiv justifică asocierea textului cu „icoana pe sticlă”, modelul fiind doar pretext pentru etalarea unei măiestrii ce trimite la abilitatea și inventivitatea meșterului popular. În Megalitice (1972), o altă carte reper în opera
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Scrisă-n sufletele noastre” (La groapa lui Laie). Sentimentul este atât de adânc, încât poetul simte nevoia unui parangon de natură specială, reluând nu același cuvânt cu altă formă flexionară, ci aceeași idee printr-o sintagmă foarte apropiată, ca în invocația: „Ci jalea unei lumi, părinte, / Să plângă-n lacrimile mele” (Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]