536 matches
-
și odihna robului tău, Sergiu etc. c) a unor invocații paleocreștine prezente pe amfore, unde întâlnim monogramul lui Cristos (al Maicii Domnului, pe verso), capace de vase ornamentate uneori cu invocații paleocreștine (la Tomis și Callatis) etc.; d) a unor invocații paleocreștine prezente pe un taler descoperit în 1912, având în centru monograma «chi-rho» flancată de literele grecești A și W. Pe margini are inscripția: Ex antiquis renovatum est per Paternum reverentiss(imum) episc(opum) nostrum. Amen. - ceea ce înseamnă că (Talerul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fi invocat oricând se simte nevoia unui ajutor urgent. Mihail este îngerul protecției, al cur...teniei și al energiz...rii. El este cel care ne ofer... apare împotriva duhurilor necurate, a energiilor malefice și a magiei negre. Se poate folosi invocația urm...toare „Sfinte Arhanghele Mihail, ofer...-mi, te rog, stâlpul ț...u de lumin... și protecție pe parcursul...”. Arhanghelul poate fi invocat ori de câte ori este necesar... protecția, cur...tarea sau energizarea unei persoane sau a unui spațiu. Gabriel este mesagerul divin și
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
în bibliografia c...rții. Despre cristale și efectele acestora asupra chakrelor vom discuta într-un capitol viitor. Glasul interior. Închiderea în sine. Având în vedere c... raportul între yin/yang în corpul persoanelor poate varia nefiind fix se menționeaz... în invocație durată dorit... sau se numește proiectul care trebuie realizat. A se înțelege Maestrul Ascendent. Preciz...m c... simbolurile prezentate în acest capitol nu aparțin sistemului de bâz... prezentat în lucrare, fiind expuse aici cu titlu informativ, considerând c... formarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern, 1977, Luminile de dimineață, 1978), J. trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocație. Romanul Vânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime și scrisori comentate, tratează tema vieții ca mistificare cu mijloacele de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
lui Avel) are o cromatică puternică, atestând un artist în profundă comuniune cu ritmurile firii. Țintind cultivarea tradiției strămoșești, P. prezintă vieți și evenimente pilduitoare și adaugă adesea și un vers independent, intitulat Învățătura praznicului. Imnurile sale conțin, mai toate, invocații ale divinității pentru folosul pământului și al poporului român. În afara literaturii proprii, P. a transcris versuri folclorice sau din operele înaintașilor, a copiat un număr impresionant de cărți tipărite pe care nu și le-a putut cumpăra: Biblia, Divanul sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
București, 1834; Datoriile omului creștin, București, 1839. Traduceri: M-me de Tencin, Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, pref. trad., [Sibiu], 1830; Young, Culegere din cele mai frumoase Nopți, pref. trad., București, 1831; ed. București, 1835; Volney, Invocație, în Curs de retorică, București, 1834, XI-XVI; Lesage, Istoria lui Gil Blas, I, partea I, pref. trad., București, 1837; Marmontel, Velisarie, pref. trad., București, 1843; Focion, Dialogurile asupra închinării moralului cu politica (după traducerea lui Gabriel de Mably), București, 1844
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
provocată de administrarea extractului de plantă este numită În termeni populari „Îmbuimăcire de cap” ori „nebuneală”. Revenind la culegerea plantei, există un Întreg scenariu ritual ce comportă circumambulațiune și nuditate rituale, aducerea de ofrande specifice (făină, miere, băuturi, recitarea de invocații și formule magice, condiționări de timp, loc, comportament, gestică. Este vorba, În fond, de un complex de gesturi magice și rituale cu caracter cataretic și apotropaic, menit să protejeze, pe de o parte, omul de contactul cu planta sacră și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
este vorba de o „menire” de dragoste, cele două fete care merg, se mângâie și dansează aproape goale În jurul plantei, repetând: „Mătrăgună, poamă bună, Mărită-mă peste o lună, Că de nu m-ai mărita. Da de dulce oi mânca”. Invocația poate fi și alta, important este ca, pe drumul de Întoarcere, nimeni să nu știe că femeia aduce mătrăgună și, de asemenea, de a vorbi amabil și frumos cu toată lumea. În caz contrar, efectul mătrăgunei este invers decât scopul inițial
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
zorile./ Mustește de noapte carnea soarelui/ în pârjolul de apă” (Jungla marină). După această explozie de materialitate, Muntele (1975) aduce o clasicizare de tip șaizecist (model Ion Gheorghe) a imaginarului și a expresiei, anunțată de câteva poeme anterioare (spre exemplu, Invocația către Zamolxis din Jungla marină). Paradoxal, tema nu este muntele, ci Bărăganul, „nuntirea” cu această câmpie „mamă și fecioară”. Atras de poemul lung, cosmogonic, alegoric (Cosmosul necesar), consacrat în anii ’60-’70, și de un neoromantism de factură cvasifolclorică (ciclul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
fetei avînd forța unei „nyama” binefăcătoare, astfel ca fata de Împărat Îl Înseminează acustic si fonematic pe erou mai Întîi, iar din această sămînță fonetică va lua naștere dorința zeului. Există la Începutul poemei un semantism sexual, sporii fonematici ai invocației pătrund În corpul zeului. Cu o capcană a sunetelor fata Îl atrage pe erou. Mantrele pe care le folosește eroina duc la deșteptarea dorinței zeului . Citim din Durând: „... fiecare divinitate posedă un suport verbal care este Însăși ființa sa și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
se realizează la nivelul incantației, la nivelul lumii sensibile dar nu și la cel al tactilului. Nu există Îmbrățișare, nu există corporabilitate numai transsubstanțializări, numai vise, numai chemare. Hyperion suferă de o „dereglare a tuturor simțurilor”. Cu ajutorul privirii și al invocației fata de Împărat Îi prinde În plasa sa aparatul pneumatic : Culianu: „acțiunea magică are loc printr-un contact indirect, prin sunete și figuri care-și exercită puterea asupra simțurilor văzului și auzului”. Intrarea principală a tuturor operațiunilor magice este fantezia
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
femeia e o pasivitate iubitoare care primește ideea și scapără, dar nu se electizează singură ... singură virilitatea Începe ceva În mod spontan, este o origine, un punctum saliens...” Care este esența feminității, care este secretul fecioarei eminesceene care este misterul invocațiilor necontenite? ... poate că Amiel să mă lămurească ... „femeia Își reparcurge toate impresiile În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. amintire ... ea rumegă, Într-un fel durerile și bucuriile, le Întinerește, le ia de la capăt și le străbate din nou ... această constantă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul celor ce pot fi rostite: chemarea ei Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. fierbinte, rugile către Luceafăr, invocațiile repetate. La nivelul lui „ta dromena”adică al palierului „celor făptuite”eroina noastră rămîne În pură virtualitate. Cum am mai arătat „coniunctio” nu se realizează, schema dinamică ascensională de care pomenea Gilbert Durând În cartea sa „Structurile antropologice ale imaginarului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de ele. Se spune că acești vizitatori formează publicul iubitor de pictură. De fapt, ei constituie un astfel de public doar când își perindă pașii de la un tablou la altul în ritmul silențios al monahilor din catedrale cu ecouri de invocații sacerdotale. Trec unul pe lângă celălalt, ferindu-se să genereze stridentul unor sunete ce ar perturba sărbătoarea întâlnirii cu următorul tablou. Doar pașii răsună precum picăturile desprinse din stalactitele unei peșteri, lacrimi din roci ce măsoară timpul cu tactul căderii lor
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a Preasfințitului Mitropolit Veniamin Costachi, logof<ătului> Nicolai Cantacuzino, Luminările sale prinții Nicolai și Gheorghe Suțu i a referendariului aga Gheorghe Asachi, s-au înființat în Eși cel întâi institut de arte și meșteșuguri pentru informarea industriei naționale și, cu invocația agiutorului preaînalt, s-au pus pe locul școalelor piatra temeliei acestei zidiri, la 1 iulie a anului 1840"25. Documentul fundației, după cum relata presa vremii, urmând ovațiile asistenței îndreptate către Mihail Sturdza, "s-au pus într-o cutie de plumb
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cât și ca o revenire asupra diatribelor estetice din Republică 91, Platon respinge orice formă de creativitate care implică rațiune și participare personală. Voința estetică a poetului apare că subordonată total controlului exercitat de agenți superiori, adică de muzele divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și autor al unui impunător tratat enciclopedic (inclusiv medical, În care apar și plante menționate de Honigberger), se născuse la Lahore. 290. În original: copperas. Cf. US Dispensatory, p. 1192. 291. Contaminare Între sensul ceremoniei rituale hinduse și cel al invocațiilor către diferitele divinități. 292. Termenul panjabi specific acestui obicei culinar e j¿tth³-kh³n³, cei zece guru ai sikhismului respingând Însă interdicția hindusă de a nu considera mâncarea unei caste inferioare ca fiind „poluată” (cf. Sikh Encyclopedia, p. 241). Descrierea comensualității
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în planete. Numele lui Dumnezeu era format din combinația celor șapte armonii planetare. Numai cele șapte sunete primare erau acceptate în ritualurile templelor egiptene: "Cele șapte sunete Te slăvesc pe Tine, Dumnezeule Atotputernic, Creatorul neobosit al întregului Univers". Tot din invocațiile și imnele vechiului Egipt redăm următorul pasaj: "Eu sunt lira indestructibilă a întregii lumi care acordează cântecele sferelor". De aceea templele sunt construite în dimensiuni perfecte pentru obținerea unei acustici adecvate conceptelor misterelor grecești în relația formă arhitecturală muzică. Prima
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în general. Tobele ovale sau rotunde au o singură membrană și sunt decorate cu picturi, bețele de asemeni sunt decorate cu figuri de animale. Spiritul pătrunde șamanul sau sufletul acestuia călătorește în lumea spiritelor. Și ritual cuprinde ritmul, muzica și invocațiile. Unii poartă cu ei un disc de metal cu rol de oglindă. Acest simbolism descris cu diferite particularități în spațiu și timp este însoțit de dans. Cântecul său este adeseori improvizat, scena e un spațiu în jurul focului. Cu teamă și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sistemului limbic, cât și elaborarea unor norme pentru prozodie și expresia poetică, creierul drept fiind cel ce crează incertitudinea limbajului, metafora și tonul afectiv. De aceea tot aici își are originea limba muzicii. Pentru a exprima sentimentele omul a folosit invocația religioasă, versurile și arta în general. Această parte a creierului nu este cea ce deține limbajul științific. Spun toate acestea pentru cei ce nu vor să vadă ca un tot unitar partea organică a trupului, materia ca matrice a funcțiilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în planete. Numele lui Dumnezeu era format din combinația celor șapte armonii planetare. Numai cele șapte sunete primare erau acceptate în ritualurile templelor egiptene: "Cele șapte sunete Te slăvesc pe Tine, Dumnezeule Atotputernic, Creatorul neobosit al întregului Univers". Tot din invocațiile și imnele vechiului Egipt redăm următorul pasaj: "Eu sunt lira idestructibilă a întregii lumi care acordează cântecele sferelor" De aceea templele sunt construite în dimensiuni perfecte pentru obținerea unei acustici adecvate conceptelor misterelor grecești în relația formă arhitecturală muzică. Prima
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a creației. Ingenuitatea și euforia infantilă se convertesc în maturitate. Momentul marchează sfârșitul copilăriei, al magiei ludice. Copilul a săvârșit „un ritual naiv, pur și gratuit, ca de obicei în jocurile de copii, de redescoperire a lumii prin imitație și invocație totemică”. Gravitatea actelor are o răsfrângere metafizică directă. Ideea sacrilegiului, tulburând cadrul nu va mai putea fi oprită. Melcul este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
grupării de la „Iconar” indică zona de sensibilitate în care gravitează poetul. Cu identitate imediat remarcată în epocă (ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord și Întoarceri în biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Divinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
critic, rațiune și realism” ar constitui o premisă „pentru celelalte probleme de cultură”. Domină problematica filosofică, dar sunt abordate și alte domenii. Rubrici: „Interior”, „Cronici”, „Însemnări”. Semnează versuri Radu Stanca (Pan, Interior sentimental, Atavism, Noiembrie, Citadină, Oare să fie drept, Invocație), Ion Moldoveanu, I. Manițiu, V. Copilu-Cheatră, C. S. Anderco, George Sfârlea, Constantin Micu, Florian Nicolau, iar proză dau V. Copilu-Cheatră, Augustin Tătaru, Zeno Macavei, Petronela Șandru-Negoșanu, Lilica Nacu, Vlad Vecerdea ș.a. În sumar intră și câteva articole dedicate literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]