222 matches
-
hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii relativ uniforme de-a lungul scheletului proteic oferă proteinei stabilitatea necesară. În afară de aceste legături se mai pot stabili alte tipuri de legături: legături ionice (stabilite de obicei între grupările aminice și cele carboxilice ionizate), legături de tip van der Waals (legături electrostatice slabe care se stabilesc între radicalii hidrofobi), legături fosfodiesterice (între 2 resturi de serină și acid fosforic), legături eterice (stabilite la nivelul aminoacizilor cu grupări hidroxilice). Structura cuaternară se referă la modul
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
proictare și alte instrumente de desen, marcare sau calcul matematic 48232 9017.10, .20 33.20.33 Instrumente de măsurare a lungimii, utilizabile din mână 48233 9017.30, .80 33.20.4 Instrumente pentru măsurarea mărimilor electrice și a radiațiilor ionizate 482d 33.20.41 Instrumente și aparate de măsurare sau detectare a radiațiilor ionizate 48241 9030.10 33.20.42 Osciloscoape catodice și oscilografe catodice 48242 9030.20 33.20.43 Instrumente pentru măsurarea mărimilor electrice fără un dispozitiv de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
33.20.33 Instrumente de măsurare a lungimii, utilizabile din mână 48233 9017.30, .80 33.20.4 Instrumente pentru măsurarea mărimilor electrice și a radiațiilor ionizate 482d 33.20.41 Instrumente și aparate de măsurare sau detectare a radiațiilor ionizate 48241 9030.10 33.20.42 Osciloscoape catodice și oscilografe catodice 48242 9030.20 33.20.43 Instrumente pentru măsurarea mărimilor electrice fără un dispozitiv de înregistrare 48243 9030.3 33.20.44 Instrumente și aparate pentru telecomunicații 48244 9030
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
operând cu ajutorul unui amestec de deuterium F și CO2 la o presiune atmosferică. În același an, Basov (în cooperare cu E.M. Belenov, V.A. Danilychev și A.F. Suchkov) au propus dezvoltarea experimentală a unui “Elion” (pompare electronică de gaze ionizate și comprimate) metodă de excitație gaz-laser. Cu ajutorul acestei metode pentru un amestec de CO2 și N2 comprimat la 25 de atmosfere, aceștia au reușit o surprinzătoare creștere în putere a laserului bazat pe gaz comparativ cu laserii cu CO2 de
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
speculații în jurul unui așa zis nou element chimic numit sugestiv „nebulium”. Mai târziu, când fizica atomică a mai evoluat, s-a determinat că acele linii din spectrul verde erau cauzate de o tranziție a electronilor în atomi de oxigen dublu ionizați, o așa numită „tranziție imposibilă (nepermisă)”. Această radiație nu s-a putut reproduce în laborator deoarece ea depinde de un mediu întâlnit numai în așa-numitul „spațiu îndepărtat” (în ). Civilizația Maya din America Centrală are o legendă care menționează zona de pe
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
cea mai masivă s-a dovedit a fi și cea mai puțin luminoasă. Întreaga nebuloasă din Orion se întinde pe o suprafață a boltei cerești de 10°, suprafață ce include și norii interstelari de praf și gaze, roiuri stelare, gaz ionizat și nebuloase de reflexii. Nebuloasa formează un nor sferic ascuțit, centrul de masă fiind localizat în miez. Temperatura în acest nor atinge valori de până la , scăzând brusc la marginea nebuloasei. Spre deosebire de distribuția densității, norul prezintă o serie de viteze și
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
distribuția densității, norul prezintă o serie de viteze și turbulențe diferite, în special în jurul nucleului. Unele mișcări relative ating viteza de , cu variații locale de până la 50 km/s și mai mult. Modelul astronomic curent pentru nebuloasă constă în regiuni ionizate centrate pe steaua Theta Orionis C, responsabilă pentru majoritatea emisiilor de radiații ionizante ultraviolete. (Ea emite de 3-4 ori mai multă lumină fotoionizantă decât cea mai apropiată stea strălucitoare, Theta Orionis A. Aceasta este înconjurată de o zonă concavă de
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri. Catalogul Herbig-Haro conține majoritatea fenomenelor legate de acest subiect din nebuloasa Orion. Dinamica mișcărilor gazului din M42 este complexă, dar ele se deplasează, aparent, în direcția Pământului. Zona largă din spatele regiunii ionizate se contractă în acest moment sub presiunea propriei greutăți. Odată ce protosteaua intră în fazele prezente în secvența principală, ea este clasificată ca fiind o stea. Chiar dacă toate discurile planetare pot forma planete, observațiile făcute au demonstrat că radiațiile stelare intense
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni și particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuși, este văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăți specifice. Temperatura plasmei obținute în laborator poate lua valori diferite pentru fiecare tip de particulă constituentă. De asemenea, aprinderea plasmei depinde
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
electric poate avea valori de ordinul sutelor de V/cm. Gradul de ionizare, formula 5 reprezintă raportul dintre concentrația plasmei și cea a neutrilor dinainte de ionizare. Pentru o plasmă simplă, unde În funcție de gradul de ionizare plasmele se împart în plasme slab ionizate formula 9, mediu ionizate formula 10, puternic ionizate formula 11 și total ionizate formula 12. Deoarece plasmele au temperaturi foarte ridicate, acestea se exprimă, de obicei, în electronvolți (eV), reprezentând energia de agitație termică a particulelor. Legătura între electronvolt și kelvin, unitatea fundamentală în
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
valori de ordinul sutelor de V/cm. Gradul de ionizare, formula 5 reprezintă raportul dintre concentrația plasmei și cea a neutrilor dinainte de ionizare. Pentru o plasmă simplă, unde În funcție de gradul de ionizare plasmele se împart în plasme slab ionizate formula 9, mediu ionizate formula 10, puternic ionizate formula 11 și total ionizate formula 12. Deoarece plasmele au temperaturi foarte ridicate, acestea se exprimă, de obicei, în electronvolți (eV), reprezentând energia de agitație termică a particulelor. Legătura între electronvolt și kelvin, unitatea fundamentală în SI pentru temperatură
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
sutelor de V/cm. Gradul de ionizare, formula 5 reprezintă raportul dintre concentrația plasmei și cea a neutrilor dinainte de ionizare. Pentru o plasmă simplă, unde În funcție de gradul de ionizare plasmele se împart în plasme slab ionizate formula 9, mediu ionizate formula 10, puternic ionizate formula 11 și total ionizate formula 12. Deoarece plasmele au temperaturi foarte ridicate, acestea se exprimă, de obicei, în electronvolți (eV), reprezentând energia de agitație termică a particulelor. Legătura între electronvolt și kelvin, unitatea fundamentală în SI pentru temperatură, este dată de
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Gradul de ionizare, formula 5 reprezintă raportul dintre concentrația plasmei și cea a neutrilor dinainte de ionizare. Pentru o plasmă simplă, unde În funcție de gradul de ionizare plasmele se împart în plasme slab ionizate formula 9, mediu ionizate formula 10, puternic ionizate formula 11 și total ionizate formula 12. Deoarece plasmele au temperaturi foarte ridicate, acestea se exprimă, de obicei, în electronvolți (eV), reprezentând energia de agitație termică a particulelor. Legătura între electronvolt și kelvin, unitatea fundamentală în SI pentru temperatură, este dată de relația Astfel, o temperatură
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
temperatură, este dată de relația Astfel, o temperatură de 1 eV reprezintă, aproximativ, 11000 K. Plasmele de laborator, în general, nu ajung la echilibru termodinamic complet sau total (ETT), atunci când toate temperaturile din plasmă sunt egale între ele. Plasmele total ionizate pot reprezenta o bună aproximație a stării ETT. În acest caz toate temperaturile diferitelor specii de particule sunt egale și, mai mult, absorbția și emisia de radiație se face cu aceeași rată, plasma fiind în echilibru cu exteriorul. Spectrul radiației
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
mai grele, electronii dispărând în urma recombinărilor în volum și la suprafața plasmei. Prin urmare, temperaturile ionilor și neutrilor sunt, aproximativ, egale cu cea a mediului înconjurător, mult diferite de cea a electronilor. Acest fenomen este întâlnit în cazul plasmelor slab ionizate, obținute în laborator. Lungimea Debye reprezintă distanța pe care sunt ecranate câmpurile electrice externe. Spre exemplu, în cazul unui electrod introdus în plasmă, ecranarea are loc prin formarea unui strat de sarcină spațială la suprafața electrodului și de semn opus
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
participând la o reacție secundară de aceeași natură ca cea principală. Domeniul de viraj este de obicei de aproximativ 2 unități de pH. La începutul unei titrări indicatorul se găsește în soluție sub formă moleculară iar după titrare sub formă ionizată. Domeniul de viraj nu se restrânge la un punct deoarece aceeași teorie a lui Kolthoff stipulează faptul că grupările cromatofore își schimbă continuu structura până la stabilizare. Fiecare indicator este caracterizat de un PT, acesta reprezentând momentul în care jumătate din
Indicator de pH () [Corola-website/Science/305995_a_307324]
-
a acidității în sistemele chimice. Are aplicații în determinarea pH-ului soluțiilor tampon sau pentru identificarea punctului de echilibru al unei reacții acid-bază: formula 3 este formula 4 unde formula 5 este constanta de disociere dată de formula: unde formula 8 este concentrația acidului ionizat. Aceste fenomene duc la rezultate eronate atunci când are loc titrarea de acizi cu un K mai mare de 10,cât și a soluțiilor diluate.
Ecuația Henderson-Hasselbalch () [Corola-website/Science/306172_a_307501]
-
tensiune mult mai mare decât cea măsurată. Observații asupra trăsnetelor au stabilit că acestea sunt precedate de o "descărcare prealabilă", în care aerul este ionizat într-o "lavină electronică", rezultând o "reacție în lanț", care creează un "canal de aer ionizat" pentru trăsnet cu o putere de străpungere de aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau descărcările) principală are
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
prealabilă", în care aerul este ionizat într-o "lavină electronică", rezultând o "reacție în lanț", care creează un "canal de aer ionizat" pentru trăsnet cu o putere de străpungere de aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau descărcările) principală are loc exclusiv în lungul acestui canal de aer ionizat, de obicei în formă de zig-zag. Există ipoteza că aerul
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau descărcările) principală are loc exclusiv în lungul acestui canal de aer ionizat, de obicei în formă de zig-zag. Există ipoteza că aerul este "ionizat" de radiațiile cosmice (Charles Thomson, 1925), deși aceasta explicație nu este acceptată de către toți cercetătorii. În prezent, cercetarea trăsnetelor continuă și utilizează mici rachete sau baloane metereologice de
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
pe drept cuvânt, "galaxia Triunghiului". Este vorba de cea de-a treia galaxie mai mare din Grupul Local (celelalte două fiind Calea Lactee și Galaxia Andromeda). Această galaxie adăpostește nebuloasa NGC 604 (situată în M33), cea mai mare regiune de hidrogen ionizat care se cunoaște, cu un diametru de de ani-lumină, roiul deschis C0147+270, galaxia spirală NGC 925, precum și NGC 672 și IC 1727, două galaxii aflate la de ani-lumină de noi, dar separate de doar de ani-lumină. Quasarul 3C 48
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formează astfel o moleculă a cărei legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii legăturii ionice. Între doi atomi apropiați, unul ionizat pozitiv și altul negativ, apar forțe electrostatice centrale de atracție care variază cu pătratul distanței și forțe de respingere care variază rapid cu inversul distanței la o putere n>2. Forța de atracție f este dată de relația: f=(e1
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de Hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate apar sub forma literlor H sau K (Calciu, Sodiu) ori D,etc. Mai tarziu s-a descoperit că unele clase se repetau și astfel acele grupe au fost scoase din clasificare. Mult timp mai tarziu s-a descoperit că puterea
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]