321 matches
-
scuze, dar nu se poate să scape mereu nepedepsit. E iertat de fiecare dată și în primul rând de tine. — E privilegiul meu să fiu prima. „Ce ipocrită, se gândi Gabriel, și cu toate astea-i sinceră. Oare pot exista ipocriți sinceri? Da, și ăștia-s cei mai enervanți.“ Fără îndoială, Stella era o bizară, o ființă plămădită dintr-un aluat străin, de pe altă lume. Era o femeie frumoasă, înaltă, puternică. „Vede în el o permanentă provocare, își spuse Gabriel, vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de calcul este că sărbătorile cad mereu în aceeași zi a săptămânii, spre exemplu, miercuri, vineri și duminică, situație care amintește de îndemnul din Biserica de la început din Didahia: „Posturile voastre să nu fie în același timp cu cele ale ipocriților: ei de fapt postesc în a doua și a cincea zi a săptămânii; voi însă postiți în a patra și a șasea”. Reiese de aici că cele două zile în care credincioșii sunt invitați să nu postească coincid cu cele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
satanism virtuos. Ciudată epocă, într-adevăr! De ce ne-am mira că mințile s-au tulburat și că unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar când dau foc cerului. Atei sau devoți, moscoviți sau bostonieni, toți sunt creștini, din tată-n fiu. Dar tocmai asta-i, nu mai există nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ceva amenințător. Sergentului îi plăcea să ia asupra sa lucrurile pe care era convins că alții nu le-ar fi dus la bun sfârșit. Se apropie și încercă să parlamenteze cu fugarul. Lică însă se simți jignit de tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vedea. Aproape totul e vulgar și de prost-gust. Inevitabil, mi-am adus aminte că "aniversările" mele au fost mereu niște zile goale; nu prea am știut ce să fac ca să le umplu. Azi, mi-am propus să renunț definitiv la ipocritul "sunt un om în vîrstă" pentru mai onestul "sunt un om bătrîn". Cum ar zice Marc Aureliu, ai colindat mările și ai ajuns în port. Trebuie să fii gata să debarci. Dar ce "mări" am străbătut eu? Mă tem că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea de făcut fiecare; mai mult, Thaw era împiedicat de boala lui să facă vreo treabă în casă, și Ruth credea că ăsta e un truc menit s-o forțeze să muncească mai mult, și-i zicea că-i un ipocrit leneș. Pînă la urmă, domnul Thaw a ajuns să facă toate treburile casnice: spăla și călca rufele în weekend, pregătea micul dejun dimineața și menținea o oarecare curățenie în casă. între timp, linoleumul, mobila și ferestrele deveneau tot mai murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din New Canaan și familia tulbure și pătimașă a femeii însemnate cu fierul roșu) sunt unite într-o relație în care se strecoară violența, neîncrederea și incomunicabilitatea. Nimic paradisiac în acest univers care se mișcă sub impactul forțelor tectonice ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un mod foarte abil, încât se poate înșela pe el însuși. Cel vinovatul va reuși să-și dea jos masca doar atunci, când cineva, iubindu-l atât de mult, îl va determina să-și spună: „chiar dacă știe că sunt un ipocrit, că sunt un vinovat falit, nu mă iubește mai puțin”. În acest caz, probabil, vinovatul va fi gata să-și lepede masca, și să-și recunoască propriul faliment, propria vină. Oare este eliberat de vină? Nu, nu este încă eliberat
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
tipărită, broșată, cu o copertă, și avea chiar și fotografia În culori pe o banderolă roșie! Se credea unul dintre acei Big Five de la Hollywood, pornit să cucerească lista celor mai bune vînzări. Nu Îndrăznesc nici măcar să-l tratez drept ipocrit, fățarnic, taler cu două fețe. Am nevoie de el. Mă roagă să merg să mă așez la masa mea de lucru, care nu-i e pe plac. I se pare la fel de Îngustă și de Încărcată precum cabina de pilotaj a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de obicei, aproape că lucea, iar în ochii fixați asupra lui Osip Maximovici i se putea citi o emoție ciudată. Buzele îi erau încordate strâns. Porfiri observă că ținea cutia de aur pe care o luase de la cămătarul Limașin. ă Ipocritule! spuse el în șoaptă, deși forța mâniei sale era evidentă. ă Calmează-te, Vadim Vasilievici. ă Ai crezut că asta o să te salveze? Vocea de bariton a acestuia dispăru, lăsând loc vocii sale subțiri. Vorbea repede, fără suflare. ă Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acum inițiat În cele mai mari mistere, și deci e nemuritor, e gata să-și continue bătălia crâncenă pentru triumful Planului, În numele lui și sub controlul lui. După moartea asta presupusă, a venit să mă vadă William, cu surâsul lui ipocrit, pe care gratiile nu reușeau să mi-l ascundă. M-a Întrebat de ce În sonetul 111 Îi scrisesem ceva despre un anume Vopsitor, mi-a citit versul: To What it Works in, Like the Dyer’s Hand... — Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zbură înapoi, lăsând să-i cadă o pulbere fină de pe aripi. — Omoar-o! De ce n-o omori? urlă Endō furios. Când l-a văzut pe Gaston luând-o de aripi fără s-o strivească, l-a cuprins o furie fără margini. — Ipocritule! Endō i-a smuls-o din mână și a strivit-o fără milă cu perna. Cât mai ai de gând să-mi dai târcoale? Chiar vrei să mă urmărești pas cu pas? — Endō-san... bolnav. Spun la revedere când vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
umezindu-și buzele febrile cu limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
privindu-l în ochi: Trebuie să știi însă că e o scriere chinuită - nu ai forță, nu ai coaie, nu ai poveste. Ești un om meticulos și cu ambiție, dar nu ajunge. Și așa mai departe, pe tonul ăsta al ipocriților care se dau bine intenționați, până îl vede căzând grămadă, căci trebuie să cadă, cei mai mulți se frâng când aud așa ceva. Era o scenă de mare greață. Ceva mai scârbos de atât nu-i venea în minte. Dar, bineînțeles, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Își plecau atunci capul și șușoteau între ei, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume, și ai fi putut crede că se întâlneau doar ca să vorbească despre ecuații și să-și petreacă noaptea de veghe rezolvând probleme. Ipocriții! Ea era o pisică în călduri, iar el, un armăsar de prăsilă pur sânge... nu o dată simțise dorința să bată în perete și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât simțise chiar dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era lipsită de orice emoție. — Știi, a spus ea pe un ton dintr-odată vehement, nimic din toate astea nu mă interesează. Nu vreau să știu nimic. E treaba ta. Sinceră să fiu, mă dezguști. —Alice... Ești un tiran, un ipocrit și un manipulator nerușinat. Mi-ai nenorocit viața. Și nu numai viața mea... —Alice. Te rog. Ceea ce vreau să înțelegi e că Tarquin m-a ajutat să gândesc normal. Și cel mai important, a adăugat Jake cu ochii și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
răsfoi câteva secunde hârtiile din fața sa... Dragă domnule, majoritatea dorește Speranța și Trădarea. Iubirea nu se mai poartă, de Dezamăgire sunt cu toții sătui, iar Ipocrizia... Ehe, poate că marketingul nu este bun, nu se înghesuie nimeni. Păi dacă sunt cu toții ipocriți, de ce să mai meargă pe tărâmul Ipocriziei, s-ar plictisi?, își spuse zâmbind. Dar un bilet către Normalitate nu aveți? Întreb și eu așa, ca omu’, pură curiozitate... Firma asta dumneavoastră ar fi trebuit să ia în calcul și o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iisus s-a născut la Timișoara, Iordache construiește un discurs paralel pentru cele două mișcări, de la Timișoara și București: la Timișoara s-au aflat „actorii”, la București - „regizorii”. Seria antonimelor este însă mult mai amplă: uzurpați/uzurpatori, inocenți/complotiști, sinceri/ ipocriți, victime/călăi, profitați/profitori, naivi/cinici, credincioși/farisei. Revolta de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu prea inspirat autorul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
are teren liber și, prin urmare, va comanda emoțiile pozitive (bucuria sau plăcerea). Davidson și Ekman au măsurat encefalogramele în momentul zâmbetelor provocate de filme și au arătat că adevăratul surâs implică o activitate cerebrală (frontală) stângă, în timp ce falsul surâs (ipocrit) ar corespunde unei activități cerebrale drepte. Pe scurt, fiecare creier are propriile emoții: unul râde, iar altul plânge. Pentru mai multe detalii Bruyer, R., Le visage et l’expression faciale, Mardaga, Bruxelles, 1983. Davidson, R., „Des humeurs bien partagées”, Les
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
acolo ca simpli figuranți sau pentru a atesta înțelesul unei mărturii pentru popor. Cu glas abia auzit îi șopti lui Ponzio: Uită-te la ei! Tineri și decrepiți, năuci și prefăcuți: ar putea să treacă direct în cercul dantesc al ipocriților. Ba chiar, știi ce cred? Ar trebui să compunem un imn al ipocriziei, să facem din ea de-a dreptul o dogmă de respectat în toate ocaziile pentru a nu fi părtinitori. Simt nevoia să strig la această turmă, s-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și rude ale lui Conțescu. Exact la unsprezece și un sfert, într-o trăsură ale cărei roți se auziră rostogolindu-se pe caldarâm, sosi și Gaittany. De la ușă deschise larg brațele într-un gest de interogație și interes atât de ipocrit profesional, încît, îndată ce Conțescu îl asigură că este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o chestiune neimportantă și exclusiv privată care nu privește decăt persoana în cauză”. Totodată, potrivit lui Mill, oamenii prezintă o tendință puternică de a-și impune propriile opinii, fiind astfel necesar ridicarea barierelor, pentru a evita “proliferarea de “conformiști”, “oportuniști” și ipocriți creați de o opinie care reduce la tăcere și în final la o societate unde teamă va fi ucis găndirea independentă, iar oamenii se vor mărgini să abordeze subiecte inofensive.” În schimb, R. W. Livingstone îi reproșa lui Mill că
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
de-a lungul vieții sale. În zadar a explicat că sinuciderea și posibilitatea ei sânt recursuri la îndemînă, concepte operaționale ale supraviețuirii. Cel care face elogiul sinuciderii trebuie, după logica bunului-simț, să se sinucidă. Altminteri el este un poltron, un ipocrit, un poseur și, până la urmă, un filozof de doi bani. Foarte puțini sânt cei care înțeleg că în acest caz aria sinuciderii este importantă și că ea nu poate fi cântată decât de oameni "răniți de moarte", ceea ce înseamnă de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai sunt simple trăsături a unui caracter, ci formează însuși un tip al omului, tipul ipocriziei. De aceea Tartufe a lui Moliere va trăi cât și omul de pe pământ, căci el va fi oglinda vecinică în care se va recunoaște ipocritul. Tot astfel cu toate caracterele comedii. În sensul acesta dânsa iese din lumea comună, înfățoșindu-ne caractere, tipuri. O asemenea este hrană sufletească, căci ea ne arată pe noi înșine cu simțirile și patimile noastre, și, din felul desnodămîntului piesei, vedem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]