279 matches
-
cota intelectuală de excepție" (p. 64). După cum se poate observa din analiza noastră de până în acest punct, perspectiva criticului asupra problemei autorului evoluează de la o viziune descriptiv-neutră (autorul-imagine) la una "angaja(n)tă" ca efort de cunoaștere a spiritului care, ipostaziat în personaj ascuns al operei, solicită înțelegerea celuilalt, a criticului devenit interlocutor "ideal". Firește, această relație specială care se stabilește între autor și criticul-cititor implică și o anume (po)etică a lecturii, în care fiecare "partener" are la dispoziție o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca "întinsă înainte calea cea netedă și luminoasă a deslușirii sensului" devine, astfel, parte integrantă din acest proiect de dezvoltare și ameliorare personală (unde protagonistul poate să se "dăzvoalbe să se îndireptêze "), concepută, parcă, după etapele unei inițieri rituale ce ipostaziază momentul simbolic al catabasei "în întunerec și în bezdnă ", ori al călătoriei pe căi "rătăcite și neumblate", ca moment anticipând trecerea la un nivel ontologic superior. Este nivelul atins în orice călătorie inițiatică împlinită, văzută aici ca experiență ideală a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii eroului exprimă efortul său de explicare a sensurilor ascunse ale realului, sub forma unei psihodrame: capul de ivoriu aducător de beatitudine este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de ivoriu acoperit cu desene mici, care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
participând în acest mod atât la constituirea teoriei, cât și a practicii. Substanța alegorică prin intermediul căreia un discurs este citit prin altul se conectează parodiei pentru a transforma, în unele cazuri, autorul postmodern într-un bricoleur. Din moment ce trecutul poate fi ipostaziat sub forma unui text, se poate înțelege un eveniment sau istoria însăși prin intermediul colajului, alcătuit din fragmente de texte sau fapte potrivite în mod corespunzător. Procedeul caleidoscopului sau cel al palimpsestului se regăsesc în straturile scriiturii actuale pentru a stimula
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simbolic pare a se fi inserat și în modalitățile sale de a scrie, care devin forme non-acumulative (spre deosebire de formele moderne de conservare a sensului), nelineare, ce operează cu inversiuni, paradoxuri și deplasări voite ale înțelesurilor și locurilor comune. Mike Gane ipostaziază și două metode pe care Baudrillard le-a "exploatat" în organizarea sa discursivă. Prima dintre ele este metoda genealogică, utilizată în special în La société de consommation și în La séduction. Departe de a fi o metodă prin intermediul căreia se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi, Fructul oprit, (Ulei pe pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Călinescu i-o precizează, simbolismul pierrotesc cu accente ludice al lui Jules Laforgue, stabilind în același timp și un punct îndepărtat de fugă cu Salomeea flaubertiană. Locul geometric al mutației pe care o suportă tratarea temei decadente a femeii fatale, ipostaziată de Salomeea, la cei doi scriitori francezi precizează tranziția de la decadentism la formula unui avangardism incipient, tatonant. Prin asumarea actului crud ca act ludic, tratarea temei și implicit a personajului se află la confiniile decadentismului cu avangardismul, cel mai aproape de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de bine pe care a arătat-o. Ramon probabil că nu are aceleași trăsături ca și fratele său. Fidel, pentru mine, constituia un subiect tabu, atâta timp cât am fost ambasador. Nu-mi puteam permite să scriu. Dar acum, dacă l-ați ipostazia într-un personaj de-al dumnea-voastră, ar fi unul pozitiv sau negativ? Dacă aș scrie acum despre el, aș face-o în cunoștință de cauză și poate că n-aș fi cu el mult mai sever decât față de Ceaușescu. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
termeni paradoxali, "că fiind simultan Dumnezeu și creatură" (1979, p. 133), uniune care "ar depăși înțelegerea" (1979, p. 134). După ce am văzut în ce rânduri trebuie căutată originea ideii blakeene de dialectica, vă propun să urmărim, în continuare, cum se ipostaziază această în textele propriu-zise. Am avut deja ocazia să subliniez modalitatea dialectica prin care Blake interpretează lumea imaginației, ca și natura complementară a realităților sale polare. Este, de asemenea, important să remarc aici că întreaga concepție blakeană legată de unitatea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
IV-a Patru niveluri de interpretare a poeziei blakeene Oprindu-mă, în secțiunile anterioare, asupra unor aspecte preponderent teoretice legate de poetica lui Blake, este momentul să examinez, pe scurt, modalitatea în care elementele de fenomenologie lirica descrise anterior se ipostaziază la nivelul textelor propriu-zise. Concret, îmi propun să urmăresc, în cele ce urmează, transformările subtile pe care le comportă teoria vizionara blakeană, în momentul în care cele patru tipuri de viziuni enunțate în scrisorile către Butts, din 2 octombrie 1800
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ne confirmă faptul că, în concepția lui Blake, antropicul dobândește o prezență atât materială, cât și spirituală, constituind, astfel, legătura dintre macrocosmos și microcosmos. Am ajuns, astfel, la capătul întreprinderii mele exegetice. După prezentarea celor patru niveluri vizionare, așa cum se ipostaziază acestea în contextul operei literare a lui Blake, nu-mi rămâne decât să formulez câteva rânduri conclusive, menite să sintetizeze eforturile mele interpretative. Concluzie Într-o scrisoare către Dr. Trusler, datata 23 august 1799, Blake scrie că mulți dintre contemporani
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
civile într-o contradicție performativă un limbaj sensibil la complexitate și deschidere ar deveni simplu și ermetic și, în felul acesta, ar paraliza potențialul său radical pluralist și democratic. Un "metadiscurs" teoretic sau o "narațiune grandioasă" despre societatea civilă ar ipostazia aproape sigur distincția societate civilă stat, înzestrînd-o probabil cu calități fals antropomorfice; ar produce, probabil, generalizări filosofice fluente, observații sociologice suprasimplificate, precum și recomandări și tactici politice dogmatice sau eronate. Așa că obiectivul intelectual, de a clarifica întrebuințările curente, confuze și suprapuse
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fără a porunci, mustră cu blândețe. Este, așadar, o modalitate de a face misiune, de a răspândi sfaturi în vederea formării de caractere și conștiințe, de a promova valorile de care aminteam. E o împlinire a unei misiuni moral sociale. Lucrarea ipostaziază diferite roluri ale femeii în societatea contemporană, accentuând și trăsăturile necesare pentru fiecare în parte. Părintele Cârciuleanu vorbește despre femeia creștină, despre menirea ei, dar și despre femeia mamă în nu mai puțin de patru capitole (autorul are un cult
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
evoluției umane, M. Ralea își centreaz și concentreaz preocuprile pe ideea de om. Afirmrile și absențele ideii de om, capitolul cu care debuteaz lucrarea, probeaz afirmația fcut, celelalte capitole susținând-o în desfșurarea substanței argumentelor despre acțiunile și realizrile omului, ipostaziate pe domenii ale creației și câmpuri ale cunoașterii. Ralea trece, astfel, de la antropologia fizic, prin intermediul conceptului de amânare, în sfera eticii, artei, religiei și economiei, reținând, în concluzii, partea cea mai convingtoare a lucrrii, ideea central a crții: Omul este
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
un anumit mod de raportare la lume, de percepție a "realității". În roman teatrul se mută, așadar, din exterior în interior, de pe scena lumii pe scena sufletului, ceea ce constrânge perspectiva să se focalizeze asupra unuia și aceluiași personaj-tip (intelectualul), ipostaziat în manieră dramatică drept actor și, deopotrivă, spectator al propriei vieți (altminteri, indiferente "în sine"). De aceea, chiar dacă, prin materie, pare doar o nuvelă ceva mai extinsă, tratând un "subiect" de factură intimă (dragostea) destinat în genere confesiunilor diaristice, primul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
salcie ce-și scutură frunzele în undă). Și fiindcă tot s-a ivit prilejul, trebuie subliniat faptul că recurența analogiilor dintre starea sufletească a personajelor și peisaj nu indică, așa cum s-a spus, o influență romantică 173, chiar dacă natura se ipostaziază adesea drept simplă proiecție a unui "subiect" exaltat, ca în acest fragment "liric" presărat cu reflecții în genul celor ce frământau mintea lui Dionis, eroul eminescian: "De ce era însă noaptea atât de frumoasă, tocmai când se simțea pierdut, când se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
notelor de jurnal), pentru a intra în schimb pe mâna unor "specialiști" inițiați în arta de a descifra trecutul și de a prevedea, corect, viitorul (lucru extrem de important într-un roman-ciclu!). În concepția Maestrului Ciprian, de pildă, sufletul nu se ipostaziază ca tezaur de imagini revelatoare și inefabile (lui Andrei așa i se pare), ci reprezintă efectiv un univers coerent de semne și simboluri, traductibil într-un limbaj. După cum am mai spus, abia o dată cu apariția unei astfel de conștiințe-oglindă romanul lovinescian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative, își prezintă identitatea și întregul set de calități ori
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu o singură vâslire de aripă, nu stă la îndemâna oricui. Katia Nanu Citite cu zâmbetul pe buze, dar într-o elevată tensiune intelectuală, aforismele lui V. Ghica oferă un bun prilej de cunoaștere și autocunoaștere. M. Gherasim V. Ghica se ipostaziază ca un atlet al gândului frânt, concentrat și sagace, rotunjit la dimensiunea unei constatări sau povețe. De bună seamă că în toată această gimnastică a minții, ironia, satira, calamburul fac parte din galanteria genului. Ionel Necula Dacă am putea retrăi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
concretizează intenția unei introduceri la o "teorie generală" a minciunii 21, în orizontul căreia lucrarea sociologului J. A. Barnes s-ar putea înscrie ca o contribuție de referință. Dacă în exercițiile sale intelectuale omul a conceput o axiologie menită să ipostazieze cu precădere valorile afirmative, respectiv o peratologie (Liiceanu) în măsură să marcheze granița dintre contrarii, atunci se cuvine construită și o teorie a valorilor negative, în general, o psematologie (cum i-am putea spune, provenind de la grecescul psemata = minciună, unei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare dată când zicem ceva, imaginăm pe cineva care ar gândi contrariul și la care ne opunem"54. În polemica literară, dinamica schemei actanțiale variază
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cititorul și despre alte obiecte decât domnul Nicolae Iorga [...]"; cititorul este, evident, partenerul de dialog, acel tu persuadabil care, din martor imparțial, poate deveni complice căruia i se adresează, prin distanța reverențioasă, la persoana a III-a, în timp ce adversarul, el, ipostaziază categoria descalificantă a non-persoanei din teoria benvenestienă. Odată stabilit raportul dintre actanți (operație ce confirmă statutul clar al discursului polemic autonom), spectacolul poate începe cu intrarea din "off" a vocii naratorului. E o tactică predilectă în publicistica polemică argheziană, care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
concreți, denominați direct sau prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Zarifopol), pare să fie resortul acestui deznodământ. Variațiuni pe această temă sunt de găsit și în numeroase nuvele ale lui Gib. I. Mihăescu: Semnele lui Dănuț, Întâmplarea, Vedenia, La "Grandiflora", în care, în afara desfășurărilor epice reductibile la o schemă care ipostaziază generica "ironie a soartei", legătura cu arta și tipologia caragialiană este mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia, contopită cu halucinația, dobândește o realitate catastrofală. În acest sens, nuvele precum În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]