192 matches
-
pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."616. Ștefan Borbély aduce sugestia sintetică a numelui secret, pe care Eliade și-l atribuie în proză, făcând din sine autor și personaj ascuns al scenariilor sale: "ipostazierea ficțională înseamnă, în primul rând, i-realizare de sine, punerea propriei sale persoane în spectacol, integrarea sa în cosmologia spectaculară pe care o construiesc prozele mitologice"617. Faptul că intenționează să folosească uniformele unchiului său general în Hamlet, relevă faptul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
disimetric în favoarea forțelor eterogenizante, constituind ceea ce Ștefan Lupașcu numește materia biologică sau materia vie500. La încrucișarea acestor două căi opuse de sistematizare (și degradare) a energiei, ca un fel de coexistență inhibitoare a lor, se situează sistematizarea microfizică sau cuantică, ipostazierea ontologică a stării T din logica dinamică a contradictoriului. De fapt, această a treia materie se dovedește a fi sursa sau punctul de plecare al celor două anterioare, fiind un fel de materie-mamă501. Această materie apare ca o urzeală ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
orbitor încât taie stofa vizibilului. Inaparentă în sine, lumina e starea care subîntinde ceea ce se poate vedea și înțelege, hypostasis a posibilității imaginii. În câteva din poemele lui Nichita Stănescu (atât în cele timpurii, cât și în cele târzii) actul ipostazierii se developează revelator, ca fundament al manifestării poetice. Dacă, așa cum precizează Jung, "ipostaza semnifică faptul că există dedesubt ceva care este material și pe care se sprijină altceva", atunci "a face o ipostază înseamnă a inventa un subiect care e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din palme. Mă întreb dacă suntem, noi, scriitorii români, în speță cei din Basarabia, pregătiți să facem față acestei neplăcute revelații, dacă avem în bagaje un discurs alternativ, care să prindă mai bine la un public străin. De altfel, o ipostaziere în pielea unui spaniol, francez sau american, în raport cu agenda culturală și publică românească, ar fi un experiment cât se poate de util pentru a realiza adecvarea noastră la un orizont de așteptare pe care n-ai cum să-l cunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lipsit de corporalitate. Atât tinerii, cât și fetele masai din Australia își acopereau fața sau întregul trup cu argilă albă în timpul procesului de trecere. Textele folclorice românești abundă în folosirea epitetului dalb, ce caracterizează cel mai frecvent fața neofitului, ca ipostaziere a spiritului său. Practicile istorice explică natura luminoasă, pură cromatic, a eroilor care au trecut într-o lume a arhetipurilor și spectrelor mitice. Proba vitejească a saltului peste groapă, analizată în balada Arian cel Mic, se regăsește la tribul african
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în această perspectivă de Goethe. Și, continuă:" Un factor modelator important este transmutarea întâmplărilor vieții în planul destinului, iar a calităților operei în plan axiologic suprem". Pentru ca să adaoge, citând proiecții alternative din poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul ș.a.), care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul eminescian se învecinează, în diversele momente ale receptivității, cu cultul lui Eminescu (acesta stârnind detractări, "inerente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe vălul cu care Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
afla atunci în mod real, este un adevăr ce eu însumi îl construiesc dinspre prezent spre viitor, este rezultanta acțiunii radicale a liberului meu arbitru, efectul propriilor opțiuni, textul Apocalipsei indicându-mi simbolic criptat doar cum aș fi în aceste ipostazieri. Astfel, e posibil ca la acel moment să fiu damnat și expus deplin nenorocirilor deschise prin ruperea peceților. Într-un astfel de context, aș trăi plăgile teribile ale cataclismelor, conflictelor războinice interumane și maladiilor devastatoare. Și poate că aș supraviețui
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare dintre texte. Parodia e doar un simulacru, în realitate numele de poeți sunt ipostazieri - e drept, nu altfel decât le păstrează orice cititor - ale Poetului care tinde spre ideal, dar resimte dureros incapacitatea de a evada din propria individualitate. În Don Quijote se regăsește aceeași imagine a spiritului lansat într-un efort spre absolut, care
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una extrem-subiectivă sunt Însă, astăzi, ambele, rezultatele unei voințe de literatură care nu face decît să prelungească nevroza literaturii franceze. Într-un fel, realismul crud al lui Michel Houellebecq Încearcă să le reconcilieze, dar se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în planul conștiinței tot ceea ce percepe, observația devenind reflecție. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal este astfel unul, în cuvintele lui Jean Rousset, cu ,deschidere maximală". Scrierea lui implică nu egolatria, narcisismul, ca la un Mircea Cărtărescu, ci, dimpotrivă, distanțarea, obiectivarea, ipostazierea autorului ca voce a unei colectivități umane. O spune Sîrbu însuși, în stilul lui caracteristic: , Rămân un soldat credincios al ideilor generale, ce chinuie și obsedează poporul meu, fără ca acesta să le poată spune sau urla. Dacă ele (caietele, n.n.
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
Tamara Constantinescu, Veronica Păpușă, Magda Vernescu, Carmen Miron, Ella Leuștean, Corina Constantinide, Carmen Duru, Tamara Manea) rînd pe rînd, bocitoare și gospodine, inculpate sau casnice, cu toatele "proscrise". Echivocul este constant întreținut astfel încît proscrise sînt atît eroina, cît și aceste ipostazieri colorate pastelat, într-o gamă variată de "oglindiri", în fond ale autoarei înseși, care se declară solidara cu partenerele de origine genetică, fiind alături de ele proscrisa în mentalitatea retrogradă a oricărei societăți falocratice. Verbalizat scenic printr-o suma de ingenioase
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
tîrziu, în Germania medievală în așteptarea înfricoșătorului an o mie, Hans, ajuns monah, vede, în chipul Fecioarei Maria din icoana chiliei sale, pe femeia iubita. Părăsește mănăstirea, pribegind. Dar în îndelungată să pribegie, chipul Mariei continuă să fie, pentru monah, ipostazierea femeii aievea, de care e îndrăgostit. Revine la mănăstire, stăpînit de aceeasi obsesie, batjocorit de Satana. Moare, căzînd la pămînt cu icoana sfîntă în brațe. În transfigurarea sufletească prin lumea Franței însîngerata de revoluția franceză, eroul, devenit medic, e ateu
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Ce rămâne din identitatea națională românească dacă scoatem țăranul și tot ce ține de cultura țărănească tradițională din reprezentările și ipostazierile acesteia? Câteva povești cu voievozi și încăierări grozave, peste care nu știu ce balastru am mai putea adăuga ca să fie bine și frumos, să avem și noi cu ce ieși și umbla prin lume. De aceea țăranul este încă foarte important pentru
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului. Totuși, dacă neoplatonicii se legitimau explicit prin tradiția platoniciană, asumându-și o identitate
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
consecvent. Grea misie și pentru Elena Vlădăreanu, al cărei parcurs de la Pagini (2002) la Fisuri (2003) are toate datele unei evoluții la trapez, cu spectatori și fără plasă de siguranță. Volumul de debut era consistent și aproape violent biografic, cu ipostazierea autoarei într-un personaj numit elenav și cu transcrierea brută, nefiltrată a experiențelor, emoțiilor și secrețiilor eroinei. De un remarcabil autentism, versurile aveau o zgrunțuroasă plasticitate, un puls al vieții ușor de luat în pagină. În Fisuri, această respirație se
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
periodice, fiind patroana fecundității și a sexualității. Astru luminat indirect și supus unei continue instabilități morfologice, luna este un simbol metamorfic, ca și peisajul nocturn pe care îl patronează. Alternanța fazelor vizibile o face icoana cea mai fidelă a diverselor ipostazieri ale principiului feminin, de la zână la cotoroanță. Ca mai toate astrele nopții, ea are un potențial malefic recunoscut. Nu doar sabatul, ci și vrăjile erotice se performau în nopțile cu lună plină (culesul mătrăgunei descris în detaliu de Mircea Eliade
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]