192 matches
-
fără prieteni și fără iubire, femeia din ea pare să se trezească în sfârșit la viață. Iar primul contact cu realitatea e dureros, pentru că, privindu-se în oglindă (gest simbolic, ce se va repeta obsesiv până la sfârșitul ciclului romanesc, marcând ipostazierea eului ca alteritate, tentativa obiectivării propriilor trăiri interioare), Mili interpretează altfel decât în seara cu pricina scena de la hotel: "[...] în oglindă se văzu subțirică, trasă la față de nesomn, și palidă. Bizu nu i se aruncase la picioare în poziție de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu-se, poetul poate adeseori să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
25). În concepția lui Radu et al. (1994:16), reprezentările colective sunt "mai presus decât opiniile sau clișeele consensuale într-o comunitate; ele se disting la nivelul conștiinței cotidiene prin forța de determinare a conduitei, prin tendința de obiectivare, de ipostaziere în scheme figurale sau lucruri, transpunându-se în termeni și experiență familiară individului și impunându-se în cele din urmă ca un dat perceptiv". 6.4.2. Reprezentări sociale asupra identificărilor: metodologie și analize Datele la care ne raportăm în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ci structurează și menține modul în care se vorbește, tot astfel sistemul proiectat aici după schema logico-lingvistică și funcțional precum o rețea deschisă, nu este "imaginarul" unei comunități, dintr-o perioadă dată, ci suportul său pentru memorare. Către una din ipostazieri, cea medieval-ortodoxă, vom merge mai departe. Absorbirea de către sistemul imaginarului a formelor de reprezentare a sinelui și a alterității îi dovedește forța și remarcabila capacitate de simbolizare. Lume internă a mentalului colectiv în care se proiectează imaginea "prismatică" (descrisă de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
s-ar situa mai curând între linia pustnicilor înțelepți (Jitia Sfântului Alexie din Codicele de la Cohalm) și a sfinților militari "secunzi" (chiar dacă domnia acestuia a fost fără războaie), precum Procopie sau Mercurie. Pentru un alt tip de situație, cel al ipostazierii sacrificiului în numele credinței, au fost surprinse atât în imaginarul cult, cât și în cel popular, figurile lui Mihai Viteazul (Pop 15-37, 129-47) și Constantin Brâncoveanu (Pippidi 315-57); primul, simbol al unui act istoric proiectat în legendă, al "unirii" de la 1600
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în ipostaza analiticii existențiale a Dasein-ului (cazul proiectului heideggerian): însăși "explicitarea" acestuia o presupune prin exercițiul unor funcții judicativ-constitutive, cum este și cea a întemeierii; și, cum se va arăta, constituirea "temporală" a Dasein-ului. Trebuie totuși regândită însăși posibilitatea acestei ipostazieri "existențiale" a analiticii (poate fi vorba doar despre o simplă aplicație a unei formule de filosofare) pe baza regulilor prin care însăși putința proprie de a intra într-o formă, cu totul particulară, este trecută în realitate ca atare (în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se poate conta pe o rată stabilită a dobânzii.” Abordarea dinamică a procesului investițional în concepția lui Harrod a deschis un front larg de cercetări în domeniul ratei optime a formării brute de capital și a eficienței investițiilor în diverse ipostazieri sectoriale ale acestora, inclusiv investiții autohtone și investiții străine. Făcând analogie între productivitatea investițiilor și coeficientul capitalului, și având în vedere că prin capacitate de producție înțelegem producția maximă care poate fi obținută în anumite condiții tehnice date, între cei
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
care Îl integrează Într-un ansamblu de manifestări culturale și Îi conferă un anumit sens. De aceea, cadrele de interpretare a ritualului au variat enorm, oscilând Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comemorărilor, sunt demne de amintit monumente generalizate la scara Întregului teritoriu, precum Monumentul Soldatului Necunoscut ridicat În toate marile orașe, cimitirele eroilor (precum cele din Leningrad sau Volgograd), Muzeul și monumentele din Kiev ori Institutul Smolnâi din Moscova sau chiar ipostazierea unui Întreg oraș În momument - Stalingrad, orașul-erou. Între acestea, un loc aparte ocupă Mausoleul lui Lenin din Moscova și ansamblul manifestărilor ceremoniale de comemorare a vieții și realizărilor sale: Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie ocupă un loc special În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divinitățile vegetației) și o alta În jurul unor „principii” fundamentale: spațiul sacru și timpul sacru. Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice, mituri africane etc. În sfârșit, ipostazierea unor conținuturi drept „teme” specifice mitului a condus și la o seamă de diferențieri interne, În funcție de subiectul povestit. Astfel, miturile cosmogonice se referă la facerea universului, iar cele escatologice la sfârșitul acestuia; miturile etiologice (de origine) povestesc apariția diferitelor forme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociologică poate fi plasată și observația lui Mircea Doru Lesovici care marca astfel de deosebiri între modalități convergente ale comicului: Dacă ironia este "aristocratică", sarcasmul "plebeian", umorul se vrea pe deplin "democratic""40. Un alt criteriu care poate ordona multitudinea ipostazierilor comicului este cel legat de identitatea rasială, etnică, națională, sexuală etc. În ultima perioadă se remarcă ascensiunea interesului pentru studiul comicului din perspectiva raporturilor acestuia cu astfel de condiționări, care practic impregnează substanța de bază cu ingrediente active noi. Din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
poate face trecerea spre atelierul Ceciliei Cuțescu-Storck, aflat la parterul casei din strada Vasile Alecsandri, al cărui hall-atrium este decorat de pictoriță, reproducând ambianța unei sere sau a unei păduri tropicale. Ca și în alte situații, am ales o dublă ipostaziere a fenomenului, atât din perspectiva literară, cât și din perspectivă pictural-arhitectonică, ca fațete ale aceluiași fenomen prin care locuinței estetului-artist i se conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ficțiune prin sugestie, joc al imaginației în marginea reveriei, a dicteului oniric, toate, forme de translație simbolistă într-o lume chimerică sau feerică, de la caz la caz. O a doua trăsătură simbolistă a picturii lui Loghi decurge din dubla ipostaziere a artistului, ca pictor și poet, literatura servind asemeni unui libret picturii simboliste care își manifestă metabolismul poetic deopotrivă cu libertatea fanteziei pe care basmul o condiționează în formule bine precizate. Orientalizarea basmului, "fantezia orientală", consună cu un exotism pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a moșteni însă capitalul malefic ale femeii fatale a decadentismului, o femme tentaculaire. Este clar că în aceste figuri feminoide, larvare, turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă în bestiarul decadent și că, în contextul simbolist al ipostazierii geniului, ele nu marchează o insurgență malefică, ci dimpotrivă, semnifică domeniul fertil al imaginației creatoare conotată întrucâtva voluptuos. Chiar dacă subliniază clivajul, opoziția, între spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei enigme, a sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se află în insolitarea acestui chip impenetrabil, care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a geniului eminescian, însă, în acest caz, figura se detașează de abordarea romantică prin închiderea ei într-o mască a misterului. Frontalitatea personajului are caracterul unei provocări ce nu poate fi eludată, fruntea evocă un imperiu al gândurilor, intangibile, așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliste ale pictorului Smigelschi, cel intitulat Quartetul este dedicat, așa cum și titlul o indică, muzicii. Virgil Vătășianu este de părere că pictorul a dorit să realizeze "un imn al primăverii sau al naturii și o preamărire a muzicii"393. Prima ipostaziere a temei, datând de dinainte de 1900, înfățișează un grup de șapte copii care compun nu un quartet, ci mai degrabă o mică orchestră. Este drept că numai patru dintre ei dispun de un instrument: o harfă, o viola da gamba
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]