740 matches
-
inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este cel interior, fie că acest spațiu este o grotă, sau propriul trup, ca în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor din real sau, folosind termenii lui Guénon, se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor din real sau, folosind termenii lui Guénon, se află într-o permanentă fugă din fața ,,întunericulul exterior". Dacă în Întâmplări în irealitatea imediată, naratorul-personaj se refugiază în spațiul interior al grotei-lume, în Viziunea luminată, refugiul acestuia este, folosind tot terminologia lui Guénon, în grota-inimă. ,,Caverna intimă și călduță" este spațiul sinonim al grotei propriu-zise din primul roman. Aici va găsi personajul refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în stare să perceapă ceea ce oamenii normali nu percep. Simțământul neputinței și anormalității, al pieririi inevitabile îl îmboldește la gesturi absurde, ilogice, la acte enorme, abracadabrante, apanajul eroului din Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul cu o degajare de crudă obiectivitate 152. Criticul observa predilecția pentru morbid al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
devine mai târziu o realitate dezirabilă. ,,Locurilor blestemate", așa cum însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul de care trebuie să te eliberezi prin creație, cât și lucru pe care creația îl aprofundează, ea este în același timp ceea ce dă posibilitatea de a accede la un loc și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
opera ne arată un erou străin tocmai din cauză că el trăiește într-o lume absurdă, dar această lume absurdă este chiar cea instituită de operă 171. O situație similară se poate observa în romanele persoanei I ale lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată. Eul subiect al enunțării devine el în lumile pe care le creează. Imaginile nu se suprapun, de multe ori fiindu-ne prezentat un el lipsit de umanitate, trăind într-o lume absurdă, asemenea personajului lui Camus
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de enunțare, Dominique Maingueneau identifica trei tipuri de paratopii: ,,paratopia de identitate", ,,paratopia spațială" și ,,parato pia temporală". ,,Paratopia de identitate", rescrisă metaforic în termenii lui Maingueneau ,,grupul meu nu e grupul meu"175 poate fi identificată în Întâmplări în irealitatea imediată dilema naratorului-personaj, din incipitul romanului, este legată de identitatea sa: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ameliorare care să-i permită să rămână ,,bolnav" mai departe... Și eu am obținut această din urmă promisiune 191. Ipostaza de bolnav în care eu-ului i se permite să râmână, generează de fapt nomadismul el-ului. În Întâmplări în irealitatea imediată, cinematograful, panopticum-ul cu figuri de ceară și bâlciul devin, de asemenea, ,,spații relativ topice". În aceste spații el-ul se manifestă, caracterizat fiind de o libertate nefirească: Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ce le înconjoară ele mă așteptau cu ferocitate să cad pradă atmosferei speciale ce conțineau. Un pas, un singur pas dacă făceam și intram într-un asemena spațiu blestemat, criza venea inevitabil 199. Astfel de spații sunt în Întâmplări în irealitatea imediată: parcul orașului, malul râului, unele odăi etc. Spațiile care-l liniștesc pe naratorul-personaj sunt de asemenea camuflate în realitate grota, de exemplu, oferă ,,un decor intim și nespus de plăcut"200, care-i dă posibilitatea acestuia să iasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va conștientiza, mai târziu, și personajul lui Mann. Blecher are nevoie, ca orice scriitor, de personaje care să-l ajute să construiască o ,,identitate enunțiativă" care se instituie înainte de toate printr-un loc, fie că acest loc este vizuina luminată, irealitatea imediată sau locul unde se află sanatoriul din Berck care ,,nu-i însemnat pe hartă"210. Unul dintre personajele în jurul căruia se organizează locul din romanul Inimi cicatrizate este doamna Wandeska care, la fel ca doamna Chauchat din romanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care au avut-o cândva. Semnele ,,realității topice" pe care o reprezintă primii sunt evidente și în cazul celor din urmă care construiesc practic ,,identitatea enunțiativă". CAPITOLUL IV DISCURSURI LITERARE ȘI FILOSOFICE ÎN TEXTUL NARATIV BLECHERIAN 4.1. Întâmplări în irealitatea imediată discurs despre suferința primară 4.1.1. Nevoia unei alte identități Suferința în romanele lui Max Blecher apare în cel puțin două ipostaze: prevestitoare a bolii pe de o parte, iar pe de altă parte efect al acesteia, prefigurând
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să-l salveze din individualitatea dată, frica de sine însuși, îl apropie pe Max Blecher, într-o oarecare măsură, de Franz Kafka, fapt surprins exemplar de Eugen Ionescu. Suferința originară din povestirile lui Franz Kafka o regăsim în Întâmplări în irealitatea imediată. Personajul lui Blecher trăiește o existență ,,ilegală" de om. Această convingere că esența nu se poate manifesta din cauza unei forme opresive exterioare care este umanitatea încorsetantă este evidențiată de Blecher în primele pagini ale Întâmplărilor în irealitatea imediată. Personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Întâmplări în irealitatea imediată. Personajul lui Blecher trăiește o existență ,,ilegală" de om. Această convingere că esența nu se poate manifesta din cauza unei forme opresive exterioare care este umanitatea încorsetantă este evidențiată de Blecher în primele pagini ale Întâmplărilor în irealitatea imediată. Personajul are convingerea că nu numai lui îi este dat să îndure umanitatea, dar și celor cărora, în mod normal, le-ar reveni sarcina să o vindece: Pentru ca doctorul să fie mort cu adevărat, trebuia neapărat ca o haită
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
orice altceva decât o ființă mutilată, estropiată identitar 219. Discursul literar blecherian poate fi ,,explicat" până într-un anumit punct prin cel kafkian, similitudinile fiind mult mai mari cu filosofia lui Kierkegaard. Adrian Majuru observa, în articolul Eul chinuit din irealitatea imediată, influența filosofiei lui Kierkegaard asupra celor doi autori, notând că ceea ce-i apropie pe Kafka și Blecher de Kierkegaard este pe de o parte arta metamorfozei, iar pe de altă parte tendința fiecăruia de a explica condiția umană. Toți
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin suprapunerea textelor blecheriene, se pot decela acele imagini ,,obsedante", involuntare, care pot reliefa mitul personal al autorului. Care este rolul acestor proiecții nesfârșite în irealitatea imediată ? Majoritatea criticilor care au analizat textele blecheriene au oferit un răspuns constrâns de statut invariabil al personajului blecherian, acela de bolnav iremediabil, captiv într-un trup indezirabil, obsedat în permanență de dorința kierkegaardiană a eului de a fi alt
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de la această ipoteză, putem observa traseul pe care personajul blecherian, aflat în ipostaza seducătorului îl parcurge pentru a comuta regimul existențial dat, într-un alt orizont de existență. Astfel, ceea ce critica literară numea incipitul crizei identitității naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la un moment dat realității. Crizele personajului anticipează boala severă din celelalte două romane, pe de o parte, iar pe de altă parte soluțiile prin care va reuși să evadeze din realitatea dată. Dacă în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evadeze din realitatea dată. Dacă în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a dus atât de departe"235. Cărtărescu suprinde libertate nelimitată a creatorului de text de a proiecta lumi, asociind libertatea scrisului cu cea a zborului. Pentru a înțelege intenția și în același timp misiunea auctorială a textului narativ Întâmplări în irealitatea imediată, dar și a celorlalte două texte ce vor urma, pornim de la fragmentul celor doi îndrăgostiți metamorfozați din contingent, lecturând și interpretând textul prin altul, de data aceasta poetic, aparținând tot lui Blecher, cuprins în volumul Corp transparent, apărut în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pornind de la ceea ce inevitabil avem deja. De realitate nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată va recunoaște în această transformare începutul metamorfozărilor care vor urma: ,, Urmarea cea mai surprinzătoare a acestei întâmplări avu loc peste câteva zile în mijlocul unei pieți"236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca o apariție infernală vorbind în mijlocul focului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Stamate, privește ,,Kosmosul cu ironie și indulgență... cu scopul de a putea odată pătrunde și dispărea în infinitul mic"239. Dorința de a schimba regimul existențial îl apropie astfel pe Blecher nu numai de Kafka, ci și de Urmuz. Irealitatea se substituie realității tocmai în ideea înfăptuirii acestui deziderat: ,, Îmi imaginam, de pildă, și asta ca un repertoriu corect al lumii lanțul tuturor umbrelor de pe pământ, ciudata și fantastica lume cenușie ce doarme la picioarele vieții"240. Lectura coerentă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înconjoară de pretutindeni ca o apă cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt cinematograful și panopticumul. Acestora li se adaugă bâlciul, atelierul de sculptură și teatrul, pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt cinematograful și panopticumul. Acestora li se adaugă bâlciul, atelierul de sculptură și teatrul, pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe care o are naratorul-personaj: ,,în definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]