555 matches
-
filosofice complet diferite una de alta (vezi Guba și Lincoln, 1989; Lincoln, 1991; Sechrest, 1991; Smith și Heshusius, 1986). Diferențierile au dat naștere la o polemică acerbă În domeniul cercetării de evaluare. Deși unii cred că aceste concepții filosofice sunt ireconciliabile, se poate totuși contraargumenta că, indiferent de predilecția pentru una din cele două abordări, Între ele există un teritoriu comun important (Yin, 1994b). Și, Într-adevăr, studiile de caz dețin un loc distinct În cercetarea de evaluare (vezi Cronbach et
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
soi de amazoană de la țară”. În optica bătrânului Toader Odobac, centenar, un nuc enorm de pe pământul său simbolizează ordinea moștenită. Natură posesivă, Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica unui hoț de cai
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
a unui model cosmologic unanim se datorează faptului că fizica se află la ora actuală În afara unui consens (și probabil așa va rămâne de acum Înainte): cele două teorii dominante (a relativității generale și cuantică) păreau - până acum câțiva ani - ireconciliabile, Împărțind comunitatea științifică În două tabere, pe lângă cei care lucrează Încă În fizica newtoniană. Unii Îl continuă pe Einstein, pornind de la premisa că timpul și spațiul nu mai sunt concepte absolute (dar păstrând concepția clasică asupra relației dintre observator și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ce va spune lumea dacă o fac din nou”. O altă componentă a vieții în recăsătorire care poate spori stabilitatea este aceea că unul sau ambii soți au învățat din dificultăți și nu mai permit ca ele să se dezvolte ireconciliabil. 7.2.3. Familia reconstituită: părinți vitregi-copii vitregitc "7.2.3. Familia reconstituită\: părinți vitregi‑copii vitregi" După cum s-a văzut, societatea modernă, în special țările puternic dezvoltate din Vest, dar și Europa în general și America, cunoaște o creștere
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
scriitorului, privit în ansamblul preocupărilor sale, decât un portret specific al publicistului. Viața lui B. P. Hasdeu (1989), o lucrare de același tip, urmărește să configureze imaginea unei biografii contradictorii, „câmp de confruntări ale unor linii de forță tensionate, uneori ireconciliabile”. Biograful lasă să vorbească mai cu seamă documentele, considerate nu o dată „mai elocvente decât orice comentariu”. Capitolele amintesc prin titlu de secvențele operelor dramatice și de proză istorică ale lui Hasdeu (Rădăcini, Mărirea, Cumpăna, Căderea etc.) și sunt centrate pe
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
o confiște. Prima recunoaștere formală, În legea internațională, a dreptului suveran al statului teritorial a fost Tratatul de pace din 1648, care a Încheiat războiul de treizeci de ani Între luterani, calvini și Catolici. Pacea de la Westphalia a recunoscut diferențele ireconciliabile Între diversele ramuri ale Creștinătății și le-a acordat domnitorilor autoritate suverană În interiorul domeniilor lor de a stabili chestiuni religioase, În același timp restrângând dreptul altor țări de a interveni În ceea ce, de atunci Înainte, era considerat o chestiune internă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și să suporte reformele cu Întreaga forță coercitivă a Statului, deoarece acesta din urmă era interesat În crearea de condiții favorabile pentru dezvoltarea piețelor naționale. În cele din urmă, politicile mercantile, urmate de noile regimuri, au dus la un conflict ireconciliabil Între clasa capitalistă În formare și guvern. Statele doreau să acumuleze metale prețioase - aur și argint - pentru a finanța cheltuielile interne și aventurile externe. Ei credeau că cea mai bună cale de a mări resursele financiare era să favorizeze comerțul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
guvernare ale Uniunii Europene, alăturându-se Statele Unite ale Americii În «coaliția internațională» din Irak?” Poate. Dar ceea ce este interesant este că diviziunea În interiorul Uniunea Europeană a făcut subiectul multor procese de conștiință după invazia din Irak. Dar, În loc să ducă la fisuri ireconciliabile și la dezagregarea Uniunii, după cum au prezis unii că se va Întâmpla, efectul a fost contrar. Statele membre au Început să se Întrebe cum și-ar putea consolida politica externă și de securitate comună pentru a fi siguri că nu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
grad înalt de generalitate: aceea a impasului pe care îl traversează dintotdeauna națiunile slabe. Frustrările, eroismul jucat, complexul onorabilității, falsul, compromisul, oportunismul sunt prinse într-un scenariu foarte elaborat, voit artificial, în care mișcarea precipitată, de pantomimă, servește depășirii diferențelor ireconciliabile în indiferența generală a râsului. Acțiunea Trans-Atlanticului este plasată în mediu argentinian, iar lumea povestită/regizată se articulează în jurul dilemei naratorului care este nevoit să decidă soarta unui tânăr polonez (Ignacy): dacă să-l redea tatălui său, onorabilul Tomasz Kobrzycky
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
1). Până la cea de‑a două venire a lui Isus, acțiunea diavolului este diversă, contorsionată, complicată. Varietatea, multiplicitatea, caracterul pestriț (Β≅4648∴∀) constituie apanajul oricărei acțiuni demonice/eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu este Dumnezeu adevărat, fie își arată mila funciară, ignorând orice formă de judecată. În primul caz, ereticii adoptă rolul victimelor inocente, în cel de‑al doilea, mântuirea lor este asigurată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
estetică sau gnoseologică) despre variantele și posibilitățile de realizare ale tragicului modern. Partea originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic și alegoria încearcă să traducă stări sufletești de o tristețe profundă, în care își fac loc crize existențiale. Occidentul, superficial și banal, nu oferă nici o compensație celui plecat de la „gurile Dunării”. Conflictul dintre două mentalități ireconciliabile e resimțit dureros: „Noi, care din capul locului nu.../ Voi, care, din păcate, bineînțeles.../ Noi, care-am găsit de cuviință.../ Voi, care n-ați avut de ales...// Noi, care vorbim aceeași limbă vara.../ Voi, care tăceți cu alte cuvinte.../ Voi
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
Ce înseamnă, cu adevărat, curriculum educațional? b) Este teoria curriculumului unitară? Ce orientări există? c) Cum a evoluat curriculumul în educație? d) Care este stadiul atins de teoria curriculumului ca știință a educației? Ce teze se confruntă? Sunt ele fatalmente ireconciliabile? e) Ce deosebiri de fond există între curriculumul clasic și curriculumul modern? Ce discontinuități catastrofice există între acestea și curriculumul postmodern? Ce urmează după postmodernism și postmodernitate? f) Au determinat postmodernitatea și postmodernismul „moartea curriculumului modern” - declarată recent? g) Există
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rațională a măsurilor de reforme. D.K. Wheeler a crezut că le poate depăși aplicând, în manieră personală, principiile formulate de Hilda Taba. După acest autor - modern și deci raționalist -, obstacolele nu sunt determinate de opțiuni filosofico-politice și de optici definitiv ireconciliabile, ci rezidă mai degrabă în confuzii semantice și în lipsa unor definiții operaționale ale conceptelor folosite în analiza problemelor de orientare axiologică a curriculumului educațional. În consecință, Wheeler a propus depășirea situației printr-un demers rațional. Acesta presupune, înainte de toate, identificarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile „științifice” sunt contradictorii și ireconciliabile nu numai că a zdruncinat încrederea în infaibilitatea „marelui curent”, ci a năruit pur și simplu speranța creării teoriei generale a curriculumului. A contribuit la aceasta activitatea celeilalte comisii a ASCD, pentru dezvoltare curriculară (ASCD Commission on Curriculum Development). În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
preconizat de el, nu seamănă decât vag cu locuitorii concreți ai „satului global”... 14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat”tc "14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat”" „Păcatul ascuns” al pedagogiei moderne și al curriculumului modernist - caracterul ireconciliabil al teoriilor și modelelor - a fost dezvăluit, fără reținere și căințe, în 1971, de către Elliot Eisner. Acesta era un estetician nemulțumit de abordarea „cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
celălalt. Este dezideratul fundamental al obiectivității științifice. El impune absența oricărei conexiuni nelocale. Dar teorema lui Bell susține cu totul altceva. Bell a demonstrat că în mecanica cuantică lucrurile stau diferit. Teorema lui Bell afirmă că predicțiile mecanicii cuantice sunt ireconciliabile cu independența rezultatelor celor doi experimentatori: rezultatele se influențează reciproc. Această teoremă stranie a fost confirmată experimental în 1972 de către John Clauser (Berkeley University), stârnind stupoare în rândul tuturor cercetătorilor, din toate științele. Se părea că marele deziderat al obiectivității
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
haosului (fecundity of chaos) și pe care o consideră a fi exact același lucru cu teoria „ordinii din haos” a lui Prigogine. Citatul care urmează este sugestiv pentru acest mod poetic de a interpreta și a pune laolaltă viziuni științifice ireconciliabile. L-am ales pentru că el conține formidabila metamorfozare a modernului Tyler în postmodernist. Doll jr. scrie imperturbabil: Concepțiile lui Tyler și Taylor și mișcările behavioriste n-au fost înțelese ca ferment (the ferment); mai degrabă au fost renegate, ocolite sau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe ocazii W. Pinar, era „dezvoltării curriculumului” (curriculum development, curriculum improvment) apusese și acesta fusese deja declarat defunct. Numeroși postmoderniști afirmau că secolul XXI va fi dominat de un nou tip de curriculum, bazat pe înțelegere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sofiștii, Aristotel, Platon, stoicii etc. erau de genul: „Cum ajungem să cunoaștem lucrurile pe care le cunoaștem?”, „Cum ajungem la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și înțelegerea heracliteană a lumii antice - deși păreau ireconciliabile - se suspendau reciproc în fața „evidenței” că lumea este o armonie cosmică. În această situație, filosoful căuta realitatea dincolo de aparențele perceptibile ale lumii sub forma unei esențe ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul „real”, a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urgii a politicii externe economice. Cine-l putea crede? Scenariul lui jignea chiar și o inteligență precară, ca să nu mai vorbesc de bunul-simț. Am ajuns la „Suveica” și nu lupta de clasă și nici diferențele culturale, ideologiile incompatibile sau conflicte ireconciliabile funcționau, ci invidia cea mai lumească și suspiciunea. Eram, după insistențe făcute pentru a nu lucra în trei schimburi, muncitoare necalificată la grădinița fabricii. Munca, firește, nu-ți solicita decât rezistență fizică. și totuși, prezența mea abruptă și faptul că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
copii, Lucu (orfan de tată) și Nucu (fiul unui ofițer), se înfrățesc și manifestă unul față de altul o prietenie duios-spirituală, dincolo de fire, pe care o păstrează cu sfințenie până la maturitate, când, în condițiile războiului, sunt aruncați de destin pe poziții ireconciliabile: Nucu e condamnat la moarte sub învinuirea de trădare pentru că luase apărarea unui tânăr german care căuta trupul tatălui său căzut în luptă, iar Lucu e desemnat ca paznic al lui. Spre a-i ușura ultimele clipe de viață, Lucu
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și în
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
trădării, din care ideea turnului de fildeș iese zdrobită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]